Conform prevederilor art. 129 pct.6 din Codul fiscal, obligaţa fiscală reprezintă obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii stabilite în cotă procentuală, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.

Totodată, potrivit art. 170 din Codul fiscal, stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.

În continuare vă propunem să luați cunoștință cu prevederile aferente stingerii obligaţiei fiscale restante ale persoanelor fizice decedate.

Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:

a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.

În cazurile enumerate supra stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.

Obligația fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, în conformitate cu prevederile art.186 alin.(1) din Codul fiscal, în modul stabilit, o stinge fiecare moștenitor al ei în limitele valorii bunurilor moștenite și proporțional părții sale de moștenire.

În cazul în care subiectul impunerii primește bunurile imobiliare prin moștenire sau prin donație, obligația fiscală neexecutată de către subiectul precedent al impunerii este pusă în întregime pe seama noului subiect, conform prevederilor art.281 alin.(3) din Codul fiscal. Dacă obligația fiscală neexecutată depășește valoarea estimată a bunurilor imobiliare primite prin moștenire, noul subiect al impunerii execută obligația fiscală în limite ce nu depășesc valoarea estimată a acestui bun imobiliar.

Procedura succesorală notarială este procedura specială notarială necontencioasă, care, conform prevederilor art.68 alin.(1) din Legea nr.246 din 15.11.2018 privind procedura notarială, are ca scop rezolvarea cauzelor succesorale. Astfel, potrivit art.70 din Legea nr.246 din 15.11.2018, procedura succesorală notarială se deschide în baza cererii autentificate de deschidere a procedurii succesorale a oricărui dintre succesibili, a creditorilor masei succesorale, a legatarilor, a executorilor testamentari, a autorităților tutelare, organele fiscale, precum și a oricărei alte persoane care justifică un interes legitim.

Informația despre procedurile succesorale deschise se publică pe pagina web a Camerei Notariale în termen de 5 zile lucrătoare din momentul deschiderii procedurii succesorale, notarul având totodată obligația de a notifica toți moștenitorii din clasa chemată la succesiune și/sau moștenitorii testamentari, creditorii, alte persoane care au drepturi și obligații în legătură cu masa succesorală.

Atât informația despre deschiderea procedurii succesorale, cât și notificarea în acest sens vor conține, printre altele, date de identificare a persoanei decedate și data planificată pentru eliberarea certificatului de moștenitor. Conform prevederilor art.2541 alin. (1) și (2) din Codul civil, în cadrul procedurii succesorale, la cererea moștenitorului sau a altor persoane interesate, inclusiv a creditorului masei succesorale, notarul care desfășoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de moștenitor care confirmă dreptul moștenitorului la moștenire, iar în cazul mai multor comoștenitori, în certificat se indică mărimea cotelor succesorale ale tuturor comoștenitorilor (certificat de moștenitor). Lista bunurilor care intră în componența masei succesorale nu se include în cetificatul de moștenitor.

Potrivit art.2557 alin.(1) și (2) din Codul civil, se prezumă că certificatul de moștenitor probează cu exactitate elementele stabilite în el, precum și faptul că persoana menționată în certificat drept moștenitor are statutul menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al împuternicirilor prevăzute în certificat, fără alte condiții și/sau restricții aferente respectivelor drepturi sau împuterniciri decât cele prevăzute în certificat și rezultate din lege.

Astfel, în contextul art.2557 alin.(5) din Codul civil, certificatul de moștenitor constituie un titlu valabil pentru înregistrarea în registrul de publicitate corespunzător a drepturilor atestate de el.

În vederea identificării moștenitorului/lor care urmează să stingă obligația fiscală a persoanei decedate, reieșind din cadrul legal menționat, funcționarul fiscal din cadrul Direcţiei deservire fiscală (DDF) în a cărei rază se deservea contribuabilul (defunctul), va monitoriza periodic informația despre procedurile succesorale deschise, publicată pe pagina web a Camerei Notariale, în scopul identificării notarului care desfășoară procedura succesorală.

După identificarea notarului, la data planificată pentru eliberarea certificatului de moștenitor (indicată în informația despre deschiderea procedurii succesorale), funcționarul fiscal din cadrul DDF va notifica notarul care desfășoară procedura succesorală cu privire la eliberarea certificatului de moștenitor către SFS, în calitatea sa de creditor sau a informației incluse în certificat, pentru obligațiile fiscale datorate la BPN.

O altă metodă de identificare reprezintă somarea creditorilor masei succesorale, reglementată de  art.2421-2429 din Codul civil.

În cazul mai multor comoștenitori, funcționarul fiscal din cadrul DDF, în temeiul informațiilor atestate de certificatul de moștenitor, va determina pentru fiecare comoștenitor partea din obligația fiscală a persoanei decedate, proporțional cotelor succesorale, pe care urmează să o stingă în temeiul art.186 alin.(1) din Codul fiscal.

Obligațiile fiscale înregistrate în SIA „Contul curent al contribuabilului” aferente persoanei fizice decedate, vor fi transferate conform cotelor succesorale în contul curent al moștenitorului/lor prin documentul fiscal intern „Formularul PRS”.

După finalizarea acțiunilor menționatesupra, funcționarul fiscal din cadrul DDF va expedia o scrisoare în adresa moștenitorului/lor prin care se va aduce la cunoștință suma 59 obligației fiscale ale persoanei fizice decedate pe care moștenitorul urmează să o stingă, cu acordarea unui termen rezonabil în acest scop.

În cazul neconformării benevole a moștenitorului în termenul acordat în scrisoarea nominalizată, DDF va remite în adresa Direcției generale recuperare creanțe (DGRC) o solicitare privind executarea silită a obligațiilor fiscale de a căror stingere este responsabil moștenitorul în cauză. Executarea silită a acestor obligații se va realiza în conformitate cu cadrul legal existent.

Moștenitorul va fi notificat despre aplicarea prevederilor art.186 alin.(1) din Codul fiscal, inclusiv în cazul în care suma obligației transferate moștenitorului a fost stinsă integral sau parțial ca urmare a compensării operate din contul sumelor plătite în plus, înregistrate în contul curent al acestuia la clasificația economică corespunzătoare tipului obligației fiscale transmise.

Scrisoarea remisă moștenitorului/lor va conține și somația de a prezenta în termenul stabilit pentru stingerea obligației fiscale, actele ce confirmă valoarea bunurilor moștenite, în cazul în care aceasta este insuficientă pentru stingerea părții din obigația fiscală a persoanei fizice decedate, specificate în scrisoare.

La prezentarea actelor confirmative, funcționarul fiscal din cadrul DDF va examina temeinicia lor și, după caz, va perfecta Decizia privind luarea la evidență specială a obligației fiscale, conform prevederilor art.174 alin.(2) și art.186 alin.(4) din Codul fiscal, până la survenirea circumstanțelor necesare excluderii din evidența specială sau stingerii obligației fiscale prin prescripție.

Conform prevederilor art.2162 alin.(3) din Codul civil moștenitorul dobândește toate drepturile patrimoniale și obligațiile defunctului, cu excepția celor care, prin natura lor, sunt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care nu se pot transmite de la o persoană la alta.

Amenzile contravenționale neachitate la data decesului constituie obligații ale defunctului ce nu pot fi transmise pe cale succesorală, ținând cont de principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale (art.8 din Codul contravențional).