1. (29.1.3.61)
   Se va permite la deducere uzura proprietății date în locațiune, care potrivit SNC „Investiții imobiliare” în contabilitate este recunoscută ca investiție imobiliară?
    În conformitate cu prevederile pct. 4 din Standardul Național de Contabilitate „Investiții imobiliare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013, investiție imobiliară reprezintă proprietate imobiliară deținută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul închirierii și/sau pentru creșterea valorii acesteia, decât pentru a fi:
    - utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative;
   - vândută în procesul desfășurării normale a activității.
   Respectiv, proprietate imobiliară deținută în scopul închirierii reprezintă investiție imobiliară.
   În privința dreptului de a calcula uzura aferent investițiilor imobiliare menționăm că, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.
   De asemenea, conform alin. (4) din articolul menționat, calcularea și deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional se efectuează de către locator.
   Astfel, uzura calculată pentru proprietatea dată în locațiune se va permite la deducere prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal.