37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Lucrările premergătoare întocmirii situațiilor financiare. Informații utile

Lucrările premergătoare întocmirii situațiilor financiare. Informații utile

13.05.20213.012 views
(4 voturi, medie: 5,00 din 5)
Se încarcă...

În curând expiră termenul de prezentare a situațiilor financiare pentru anul 2021. Respectiv, pentru a facilita procesul de completare acestor situații financiare, am considerat să sistematizăm informațiile actuale și necesare acestui proces complicat.

Amintim că în funcție de categoria entității și necesitățile informaționale ale acesteia, entitatea care aplică SNC întocmește și prezintă anual unul dintre următoarele seturi de rapoarte:

  • situații financiare prescurtate conțin bilanțul prescurtat, situația de profit și pierdere prescurtată, nota explicativă și se prezintă de către entitățile micro care corespund criteriilor stabilite în alin.(1) din art.4 al Legii contabilității și raportării financiare 287/2017;
  • situații financiare simplificate conțin bilanțul, situația de profit și pierdere, nota explicativă și se prezintă de către entitățile mici care corespund criteriilor stabilite în alin.(2) din art.4 al LP 287/2017;
  • situații financiare complete conțin bilanțul, situația de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar, nota explicativă și se prezintă de către entitățile mijlocii și mari, care corespund criteriilor stabilite în alin.(3), (4) din art.4 al LP 287/2017*.

Totodată în conformitate cu alin. (3), art.33 al Legii contabilității și raportării financiare 287/2017, termenul de prezentare a situațiilor financiare individuale, raportului conducerii și raportului auditorului constituie:

  • pentru entitățile de interes public - 120 zile de la ultima zi a perioadei de gestiune (30 aprilie 2022);
  • pentru restul entităților - 150 zile de la ultima zi a perioadei de gestiune (30 mai 2022).

Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare cuprind următoarele etape:

1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare;

2) completarea formatelor situațiilor financiare;

3) întocmirea notei explicative la situațiile financiare;

4) aprobarea, semnarea și prezentarea situațiilor financiare;

5) reformarea bilanțului/bilanțului prescurtat.

În cadrul materialul dat o să prezentăm informații utile și necesare pentru prima etapă, care este importantă în vederea obținerii situațiile financiare calitative și veridice.

În primul rînd urmează să verificăm prevederile Recomandărilor metodice privind implementarea modificărilor la Ordinul MF nr. 118/2013, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr.48/2019. Conform acestor reglementări diferențele aferente implementării modificărilor la Standardele Naționale de Contabilitate se contabilizează în contul 335 ”Rezultat din tranziția la noile reglementări contabile”, cu întocmirea înregistrărilor contabile conform situației din 1 ianuarie 2020. Alte detalii privind tranziția găsiți aici.

Legea contabilității și raportării financiare 287/2017 stabilește că entitatea este obligată să efectueze inventarierea generală a activelor, capitalului propriu și datoriilor în modul stabilit de Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul MF nr. 60 din 29.05.2012. Conform acestui regulament inventarierea reprezintă procedeu de control și autentificare documentară a existentei elementelor de activ și datorii în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, care aparțin și/sau se află în gestiunea temporară a entității la data efectuării acesteia. Rezultatele inventarierii se reflectă în evidența contabilă a entității. Menționăm că în cazul constatării a plusurilor sau lipsurilor de active imobilizate, acestea se reflectă la contul 6124 ”Venituri din plusurile de active imobilizate şi circulante constatate la inventariere” și respectiv la contul 7144 ”Cheltuieli privind lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor imobilizate şi circulante” (în cazul în care nu este constată persoana vinovată). Mai multe detalii găsiți în materialele Inventarierea anuală. Aspecte practice și contabile de care trebuie să ținem cont, Aplicarea TVA în cazul constatării lipsurilor și mărfurilor deteriorate în urma efectuării inventarierii.

Atragem atenția și asupra necesității efectuării verificării decontărilor cu bugetul, adică a impozitelor calculate, achitate și declarate la SFS. Informațiile declarate le puteți să găsiți în aplicația ”Contul curent al contribuabilului” din Cabinetul personal al contribuabilului.

Determinarea creanțelor compromise și a provizioanelor (corecțiilor) pentru acestea în conformitate cu SNC Creanțe și investiții financiare. Creanțele se consideră compromise în cazuri în care termenul de prescripție prevăzut de legislația în vigoare a expirat sau cumpărătorul (clientul) se află în situație financiară nefavorabilă (creanțele nu au acoperire garantată și nu pot fi încasate). Contabilizarea creanțelor compromise este stabilită de punctele 36-49 din SNC Creanțe și investiții financiare.  

Determinarea diferențe de curs valutar și diferențe de sumă. La acest capitol atragem atenția la aspectele noi introduse în standarde legate de modul de reflectare a avansurilor acordate și primite în valută străină. Mai multe detalii găsiți în materialele Avansuri acordate și primite în valută străină. Subtilități care urmează să le cunoaștemEvaluarea inițială a activelor (veniturilor) intrate (recunoscute) în contul avansurilor acordate/ primite în valută străină. Авансы выданные – новые бухгалтерские правила в контексте составления бухгалтерского баланса на 31 декабря 2020 года,  Închidem avansurile primite/acordate în valuta străină prin metoda FIFO?, Aport în valută a proprietarilor în capital: aspecte contabile și fiscale, în exemple. Diferențe de sumă sau diferențe de curs valutar: explicațiile Ministerului finanțelor.

Reflectarea avansurilor eliberate și primite în conturile contabile și situațiile financiare – aspecte noi. Detalii găsiți în materialele Avansuri acordate – reglementări contabile noi în contextul întocmirii bilanțului contabil la 31 decembrie 2020 , Reflectarea avansurilor acordate în situațiile financiare: aspecte noi.

La data raportării se determină cota curentă a activelor imobilizate și a datoriilor pe termen lung, care se reflectă în bilanț, respectiv în componența activelor circulante și/sau datoriilor curente. De exemplu entitatea a primit un împrumut pe o perioada de 4 ani, valoarea căruia a fost reflectată la contul 412. Respectiv partea care conform condițiilor contractului urmează a fi achitată în anul următor se trece la contul de împrumuturi pe termen scurt – 512 (Înregistrarea Dt 412 Ct 512). Totodată atragem atenția că datoriile comerciale și cele față de angajați care sînt înregistrate ca parte componentă a ciclului normal de activitate sînt datorii curente, chiar dacă ele sînt exigibile într-un termen ce depășește 12 luni din data raportării.

Decontarea cheltuielilor și veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune. Conturile de cheltuieli anticipate – 171, 261 se decontează la cheltuielile/costurile perioadei, iar veniturile anticipate – 424, 535 se decontează la veniturile curente. Perioadele de decontare (lunar, trimestrial, anual) și modul de determinare a mărimii aferente perioadei curente se stabilesc în politici contabile.

Închiderea conturilor de gestiune. În conformitate cu politicile contabile ale entității, contabilitatea costurilor de producție poate fi ținută cu aplicarea conturilor de gestiune sau fără aplicarea conturilor de gestiune. Respectiv în cazul în care entitatea a ales să aplice conturile de gestiune, la data raportării acestea urmează a fi închise la conturile de bilanț și/sau de rezultate.

Întocmirea înregistrărilor de corectare în cazul depistării unor erori contabile. Conform definiției din SNC "Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare" erori contabile sunt omisiunile sau prezentările incorecte a informațiilor în contabilitate și/sau în situațiile financiare ale entității. Modul de corectare a erorilor depinde de perioada comiterii și perioada depistării acestora. Totodată atragem atenția la o prevedere nouă introdusă în standard - corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente, a căror mărime nu depășește limita stabilită de legislație, se efectuează pe seama veniturilor și cheltuielilor curente. Mai multe detalii găsiți în materialul Tehnici de corectare a erorilor contabile.

Determinarea valorii stocurilor. La data raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre valoarea contabilă, determinată în baza metodei de evaluare curentă, și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vînzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare (completare) și costurile estimate de vînzare. Detaliile găsiți în punctele 44-50 din SNC Stocuri.

Determinarea deprecierii activelor. Conform SNC “Deprecierea activelor” un activ (grup de active) este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vînzare. Entitatea trebuie să determine la fiecare dată de raportare dacă există sau nu indici ai deprecierii unui activ (grup de active). Dacă există careva indici ai deprecierii activelor, entitatea determină valoarea justă minus costurile de vînzare a acestora. Dacă nu există nici un indice al deprecierii activelor, valoarea justă minus costurile de vînzare nu se determină. Cu alte detalii puteți să faceți cunoștință în materialul Ajustări privind deprecierea stocurilor: aspecte contabile și fiscale.

Determinarea valorii juste a valorilor mobiliare cotate pe piața financiară. Conform prevederilor pct. 62 al SNC Creanțe și investiții financiare, la data raportării valorile mobiliare (acțiunile ,obligațiunile etc.) admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu excepția entităților care întocmesc situații financiare prescurtate – se evaluează la valoarea justă.

Reevaluarea mijloacelor fixe în cazul evaluării ulterioare efectuată în baza modelului reevaluării. Conform acestui model imobilizările se evaluează la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la data reevaluării diminuată cu suma amortizării și pierderilor din depreciere cumulate. Valoarea justă a imobilizărilor se determină în baza valorii lor de piață în urma evaluărilor efectuate de către evaluatori independenți sau de o comisie, numită de către conducătorul entității. Modul de contabilizare acestor operațiuni sînt stabilite în punctele 181- 189 din SNC  Imobilizări necorporale și corporale.

Formarea provizioanelor. Provizioane reprezintă  datorii cu exigibilitate sau valoare incertă și se recunosc în cazul respectării simultane a următoarelor condiții:
1) există o obligație generată de un eveniment anterior;
2) este probabil ca o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; și
3) poate fi realizată o estimare credibilă curentă a valorii obligației.
Totodată provizioanele se revizuiesc la fiecare dată de raportare și se ajustează pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. Cu alte detalii puteți să faceți cunoștință în materialul Provizioanele pentru plata indemnizațiilor angajaților pentru concediile de odihnă nefolosite sunt obligatorii?  sau Обязательно ли создание оценочных резервов для выплаты неиспользованных отпускных пособий сотрудников?

Analiza evenimentelor ulterioare care reprezintă evenimente favorabile sau nefavorabile care au loc între data raportării și data semnării situațiilor financiare care au influențat sau pot influența poziția financiară, performanța financiară sau fluxul de numerar al entității. Evenimentele ulterioare datei raportării includ:
- evenimente ulterioare care conduc la ajustarea situațiilor financiare – evenimente ce confirmă condițiile care au existat la data raportării.
- evenimente ulterioare care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare – evenimente care indică asupra condițiilor apărute după data raportării.
Detalii vedeți aici Evenimente ulterioare datei raportării în exemple-I parte, Evenimente ulterioare datei raportării în exemple-II parte.

Evidențierea în situațiile financiare a  părților afiliate și entităților afiliate, prezentarea informațiilor privind tranzacțiile cu entități afiliate în notele explicative. Mai multe detalii găsiți în materialul Entități (întreprinderi) afiliate și părți afiliate – elemente de raportare financiară și Părți afiliate și entități afiliate – aspecte comune și divergențe.

Operațiuni cu conturile de capital și reflectarea operațiunilor în baza deciziilor fondatorilor. Mai multe aspecte puteți găsi în materialele  Operațiuni cu conturi de capital în exemple. , Операции со счетами капитала в примерах , Capitalul propriu – interpretări și abordări contabile.

Calcularea impozitului pe venit și reflectarea lui în evidența contabilă. Conform SNC Cheltuieli cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent. Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de legislația fiscală. Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor și datoriilor curente.

Acte normative și articole utile:

Echipa Contabilsef.md

În curând expiră termenul de prezentare a situațiilor financiare pentru anul 2021. Respectiv, pentru a facilita procesul de completare acestor situații financiare, am considerat să sistematizăm informațiile actuale și necesare acestui proces complicat.

Amintim că în funcție de categoria entității și necesitățile informaționale ale acesteia, entitatea care aplică SNC întocmește și prezintă anual unul dintre următoarele seturi de rapoarte:

  • situații financiare prescurtate conțin bilanțul prescurtat, situația de profit și pierdere prescurtată, nota explicativă și se prezintă de către entitățile micro care corespund criteriilor stabilite în alin.(1) din art.4 al Legii contabilității și raportării financiare 287/2017;
  • situații financiare simplificate conțin bilanțul, situația de profit și pierdere, nota explicativă și se prezintă de către entitățile mici care corespund criteriilor stabilite în alin.(2) din art.4 al LP 287/2017;
  • situații financiare complete conțin bilanțul, situația de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar, nota explicativă și se prezintă de către entitățile mijlocii și mari, care corespund criteriilor stabilite în alin.(3), (4) din art.4 al LP 287/2017*.

Totodată în conformitate cu alin. (3), art.33 al Legii contabilității și raportării financiare 287/2017, termenul de prezentare a situațiilor financiare individuale, raportului conducerii și raportului auditorului constituie:

  • pentru entitățile de interes public - 120 zile de la ultima zi a perioadei de gestiune (30 aprilie 2022);
  • pentru restul entităților - 150 zile de la ultima zi a perioadei de gestiune (30 mai 2022).

Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare cuprind următoarele etape:

1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare;

2) completarea formatelor situațiilor financiare;

3) întocmirea notei explicative la situațiile financiare;

4) aprobarea, semnarea și prezentarea situațiilor financiare;

5) reformarea bilanțului/bilanțului prescurtat.

În cadrul materialul dat o să prezentăm informații utile și necesare pentru prima etapă, care este importantă în vederea obținerii situațiile financiare calitative și veridice.

În primul rînd urmează să verificăm prevederile Recomandărilor metodice privind implementarea modificărilor la Ordinul MF nr. 118/2013, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr.48/2019. Conform acestor reglementări diferențele aferente implementării modificărilor la Standardele Naționale de Contabilitate se contabilizează în contul 335 ”Rezultat din tranziția la noile reglementări contabile”, cu întocmirea înregistrărilor contabile conform situației din 1 ianuarie 2020. Alte detalii privind tranziția găsiți aici.

Legea contabilității și raportării financiare 287/2017 stabilește că entitatea este obligată să efectueze inventarierea generală a activelor, capitalului propriu și datoriilor în modul stabilit de Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul MF nr. 60 din 29.05.2012. Conform acestui regulament inventarierea reprezintă procedeu de control și autentificare documentară a existentei elementelor de activ și datorii în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, care aparțin și/sau se află în gestiunea temporară a entității la data efectuării acesteia. Rezultatele inventarierii se reflectă în evidența contabilă a entității. Menționăm că în cazul constatării a plusurilor sau lipsurilor de active imobilizate, acestea se reflectă la contul 6124 ”Venituri din plusurile de active imobilizate şi circulante constatate la inventariere” și respectiv la contul 7144 ”Cheltuieli privind lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor imobilizate şi circulante” (în cazul în care nu este constată persoana vinovată). Mai multe detalii găsiți în materialele Inventarierea anuală. Aspecte practice și contabile de care trebuie să ținem cont, Aplicarea TVA în cazul constatării lipsurilor și mărfurilor deteriorate în urma efectuării inventarierii.

Atragem atenția și asupra necesității efectuării verificării decontărilor cu bugetul, adică a impozitelor calculate, achitate și declarate la SFS. Informațiile declarate le puteți să găsiți în aplicația ”Contul curent al contribuabilului” din Cabinetul personal al contribuabilului.

Determinarea creanțelor compromise și a provizioanelor (corecțiilor) pentru acestea în conformitate cu SNC Creanțe și investiții financiare. Creanțele se consideră compromise în cazuri în care termenul de prescripție prevăzut de legislația în vigoare a expirat sau cumpărătorul (clientul) se află în situație financiară nefavorabilă (creanțele nu au acoperire garantată și nu pot fi încasate). Contabilizarea creanțelor compromise este stabilită de punctele 36-49 din SNC Creanțe și investiții financiare.  

Determinarea diferențe de curs valutar și diferențe de sumă. La acest capitol atragem atenția la aspectele noi introduse în standarde legate de modul de reflectare a avansurilor acordate și primite în valută străină.Mai multe detalii găsiți în materialele Avansuri acordate și primite în valută străină.Subtilități care urmează să le cunoaștemEvaluarea inițială a activelor (veniturilor) intrate (recunoscute) în contul avansurilor acordate/ primite în valută străină. Авансы выданные – новые бухгалтерские правила в контексте составления бухгалтерского баланса на 31 декабря 2020 года,  Închidem avansurile primite/acordate în valuta străină prin metoda FIFO?, Aport în valută a proprietarilor în capital: aspecte contabile și fiscale, în exemple. Diferențe de sumă sau diferențe de curs valutar: explicațiile Ministerului finanțelor.

Reflectarea avansurilor eliberate și primite în conturile contabile și situațiile financiare – aspecte noi. Detalii găsiți în materialele Avansuri acordate – reglementări contabile noi în contextul întocmirii bilanțului contabil la 31 decembrie 2020 , Reflectarea avansurilor acordate în situațiile financiare: aspecte noi.

La data raportării se determină cota curentă a activelor imobilizate și a datoriilor pe termen lung, care se reflectă în bilanț, respectiv în componența activelor circulante și/sau datoriilor curente. De exemplu entitatea a primit un împrumut pe o perioada de 4 ani, valoarea căruia a fost reflectată la contul 412. Respectiv partea care conform condițiilor contractului urmează a fi achitată în anul următor se trece la contul de împrumuturi pe termen scurt – 512 (Înregistrarea Dt 412 Ct 512). Totodată atragem atenția că datoriile comerciale și cele față de angajați care sînt înregistrate ca parte componentă a ciclului normal de activitate sînt datorii curente, chiar dacă ele sînt exigibile într-un termen ce depășește 12 luni din data raportării.

Decontarea cheltuielilor și veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune. Conturile de cheltuieli anticipate – 171, 261 se decontează la cheltuielile/costurile perioadei, iar veniturile anticipate – 424, 535 se decontează la veniturile curente. Perioadele de decontare (lunar, trimestrial, anual) și modul de determinare a mărimii aferente perioadei curente se stabilesc în politici contabile.

Închiderea conturilor de gestiune. În conformitate cu politicile contabile ale entității, contabilitatea costurilor de producție poate fi ținută cu aplicarea conturilor de gestiune sau fără aplicarea conturilor de gestiune. Respectiv în cazul în care entitatea a ales să aplice conturile de gestiune, la data raportării acestea urmează a fi închise la conturile de bilanț și/sau de rezultate.

Întocmirea înregistrărilor de corectare în cazul depistării unor erori contabile.Conform definiției din SNC "Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare" erori contabile sunt omisiunile sau prezentările incorecte a informațiilor în contabilitate și/sau în situațiile financiare ale entității. Modul de corectare a erorilor depinde de perioada comiterii și perioada depistării acestora. Totodată atragem atenția la o prevedere nouă introdusă în standard - corectarea erorilor comise în perioadele de gestiune precedente, a căror mărime nu depășește limita stabilită de legislație, se efectuează pe seama veniturilor și cheltuielilor curente. Mai multe detalii găsiți în materialul Tehnici de corectare a erorilor contabile.

Determinarea valorii stocurilor. La data raportării stocurile se evaluează la suma cea mai mică dintre valoarea contabilă, determinată în baza metodei de evaluare curentă, și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul de vînzare estimat al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru finalizare (completare) și costurile estimate de vînzare. Detaliile găsiți în punctele 44-50 din SNC Stocuri.

Determinarea deprecierii activelor. Conform SNC “Deprecierea activelor” un activ (grup de active) este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vînzare. Entitatea trebuie să determine la fiecare dată de raportare dacă există sau nu indici ai deprecierii unui activ (grup de active). Dacă există careva indici ai deprecierii activelor, entitatea determină valoarea justă minus costurile de vînzare a acestora. Dacă nu există nici un indice al deprecierii activelor, valoarea justă minus costurile de vînzare nu se determină. Cu alte detalii puteți să faceți cunoștință în materialul Ajustări privind deprecierea stocurilor: aspecte contabile și fiscale.

Determinarea valorii juste a valorilor mobiliare cotate pe piața financiară. Conform prevederilor pct. 62 al SNC Creanțe și investiții financiare, la data raportării valorile mobiliare (acțiunile ,obligațiunile etc.) admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu excepția entităților care întocmesc situații financiare prescurtate – se evaluează la valoarea justă.

Reevaluarea mijloacelor fixe în cazul evaluării ulterioare efectuată în baza modelului reevaluării. Conform acestui model imobilizările se evaluează la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la data reevaluării diminuată cu suma amortizării și pierderilor din depreciere cumulate. Valoarea justă a imobilizărilor se determină în baza valorii lor de piață în urma evaluărilor efectuate de către evaluatori independenți sau de o comisie, numită de către conducătorul entității. Modul de contabilizare acestor operațiuni sînt stabilite în punctele 181- 189 din SNC  Imobilizări necorporale și corporale.

Formarea provizioanelor. Provizioane reprezintă  datorii cu exigibilitate sau valoare incertă și se recunosc în cazul respectării simultane a următoarelor condiții:
1) există o obligație generată de un eveniment anterior;
2) este probabil ca o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; și
3) poate fi realizată o estimare credibilă curentă a valorii obligației.
Totodată provizioanele se revizuiesc la fiecare dată de raportare și se ajustează pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. Cu alte detalii puteți să faceți cunoștință în materialul Provizioanele pentru plata indemnizațiilor angajaților pentru concediile de odihnă nefolosite sunt obligatorii?  sau Обязательно ли создание оценочных резервов для выплаты неиспользованных отпускных пособий сотрудников?

Analiza evenimentelor ulterioare care reprezintă evenimente favorabile sau nefavorabile care au loc între data raportării și data semnării situațiilor financiare care au influențat sau pot influența poziția financiară, performanța financiară sau fluxul de numerar al entității. Evenimentele ulterioare datei raportării includ:
- evenimente ulterioare care conduc la ajustarea situațiilor financiare – evenimente ce confirmă condițiile care au existat la data raportării.
- evenimente ulterioare care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare – evenimente care indică asupra condițiilor apărute după data raportării.
Detalii vedeți aici Evenimente ulterioare datei raportării în exemple-I parte, Evenimente ulterioare datei raportării în exemple-II parte.

Evidențierea în situațiile financiare a  părților afiliate și entităților afiliate, prezentarea informațiilor privind tranzacțiile cu entități afiliate în notele explicative. Mai multe detalii găsiți în materialul Entități (întreprinderi) afiliate și părți afiliate – elemente de raportare financiară și Părți afiliate și entități afiliate – aspecte comune și divergențe.

Operațiuni cu conturile de capital și reflectarea operațiunilor în baza deciziilor fondatorilor. Mai multe aspecte puteți găsi în materialele  Operațiuni cu conturi de capital în exemple. , Операции со счетами капитала в примерах , Capitalul propriu – interpretări și abordări contabile.

Calcularea impozitului pe venit și reflectarea lui în evidența contabilă. Conform SNC Cheltuieli cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent. Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de legislația fiscală. Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor și datoriilor curente.

Acte normative și articole utile:

Echipa Contabilsef.md

Comentarii

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...