37.9k
Home  »  Informaţii utile  »  SNC 2020   »   SNC “DEPRECIEREA ACTIVELOR”

SNC “DEPRECIEREA ACTIVELOR”

Versiunea în limba rusă

Introducere

1.  Prezentul standard este elaborat în baza Directivei 2013/34/UE şi IAS 36 "Deprecierea activelor".

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a deprecierii activelor şi de prezentare a informaţiilor aferente în situaţiile financiare.

Domeniu de aplicare

3. Prezentul standard se aplică la contabilizarea deprecierii activelor, cu excepția:

1) stocurilor (SNC „Stocuri”);

2) activelor rezultate din contractele de construcţii (SNC „Contracte de construcţii”);

3) valorilor mobiliare (SNC „Creanţe şi investiţii financiare”).

4) activelor care provin din beneficiile angajaţilor (IAS 19 "Beneficiile angajaţilor");

5) activelor financiare (SNC "Creanţe şi investiţii financiare", IAS 39 "Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare");

6) investiţiilor imobiliare evaluate la valoarea justă (SNC "Investiţii imobiliare");

7) activelor biologice aferente activităţii agricole evaluate la valoarea justă diminuată cu costurile estimate de vînzare (SNC "Particularităţile contabilităţii în agricultură");

8) cheltuielilor anticipate şi imobilizărilor necorporale rezultate din drepturile asiguratorului conform contractelor de asigurare (IFRS 4 "Contracte de asigurare"); şi

9) activelor imobilizate (sau grupurilor de active) deţinute pentru vînzare (IFRS 5 "Active imobilizate deţinute în vederea vînzării şi activităţi întrerupte").

4. Prezentul standard se aplică activelor imobilizate care sînt evaluate conform modelului bazat pe cost sau modelului reevaluării. Identificarea faptului dacă un activ reevaluat poate fi depreciat depinde de metodele utilizate pentru determinarea valorii reevaluate a acestuia:

1) dacă valoarea reevaluată a activului este determinată în baza valorii de piaţă, unica diferenţă dintre valoarea justă a activului şi valoarea sa justă minus costurile de vînzare, o reprezintă costurile suplimentare directe necesare pentru vînzarea activului:

a) în cazul în care costurile de vînzare sînt nesemnificative, valoarea justă minus costurile de vînzare a activului reevaluat poate fi practic identică sau mai mare decît valoarea sa reevaluată. Astfel, după aplicarea cerinţelor de reevaluare activul reevaluat nu se consideră a fi depreciat şi valoarea justă minus costurile de vînzare nu trebuie estimată;

b) în cazul în care costurile de vînzare sînt semnificative, valoarea justă minus costurile de vînzare a activului reevaluat este mai mică decît valoarea reevaluată. Astfel, după aplicarea cerinţelor de reevaluare vor fi utilizate prevederile prezentului standard privind deprecierea activului reevaluat.

2) dacă valoarea reevaluată a activului este determinată pe baza altei metode decît valoarea sa de piaţă, valoarea reevaluată poate fi mai mare sau mai mică decît valoarea sa justă minus costurile de vînzare. De aceea, după aplicarea cerinţelor de reevaluare vor fi utilizate prevederile prezentului standard privind deprecierea activului reevaluat.

Definiţii

5. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Activ individual - activ pentru care poate fi determinată în mod separat valoarea justă minus costurile de vînzare.

Costuri de vînzare - costuri suplimentare atribuibile direct vînzării unui activ sau unui grup de active (de exemplu, costurile serviciilor juridice, de evaluare, taxele poştale).

Grup de active - cel mai mic ansamblu de active ce include activul examinat, a cărui valoare justă minus costurile de vînzare poate fi evaluată.

Piaţă activă - piaţa care îndeplineşte simultan următoarele condiţii:

1) activele comercializate pe piaţa respectivă sînt omogene;

2) cumpărătorii şi vînzătorii interesaţi pot fi găsiţi în orice moment; şi

3) preţurile sînt accesibile publicului.

Pierdere din depreciere - diferenţa cu care valoarea contabilă depăşeşte valoarea justă minus costurile de vînzare a unui activ sau a unui grup de active.

Valoare contabilă - valoarea cu care un activ este recunoscut în bilanţ după deducerea amortizării şi pierderilor din depreciere.

Valoare justă minus costurile de vînzare - suma care poate fi obţinută din vînzarea unui activ sau a unui grup de active, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi informate, diminuată cu costurile estimate de vînzare.

Indicii deprecierii

6. Un activ (grup de active) este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea justă minus costurile de vînzare.

7. Entitatea trebuie să determine la fiecare dată de raportare dacă există sau nu indici ai deprecierii unui activ (grup de active). Dacă există careva indici ai deprecierii activelor, entitatea determină valoarea justă minus costurile de vînzare a acestora. Dacă nu există nici un indice al deprecierii activelor, valoarea justă minus costurile de vînzare nu se determină, cu excepţia activelor indicate în pct.12 din prezentul standard.

8. În funcţie de sursa de informaţie se deosebesc indici externi şi indici interni privind deprecierea activelor.

9. Indicii externi cuprind:

1) diminuarea semnificativă a valorii de piaţă a activelor;

2) modificări negative în mediul tehnologic, economic sau legal care afectează entitatea;

3) producerea calamităţilor şi altor evenimente excepţionale;

4) alţi indici identificaţi de entitate.

Exemplul 1. Entitatea deţine următoarele imobilizări corporale: două clădiri şi un teren. În perioada de gestiune a avut loc scăderea preţurilor pe piaţa bunurilor imobiliare.

În baza datelor din exemplu, scăderea preţurilor la bunurile imobiliare reprezintă un indice al deprecierii pentru imobilizările corporale deţinute de entitate şi, ca urmare, entitatea trebuie să testeze aceste active pentru depreciere.

10. Indicii interni cuprind:

1) existenţa dovezilor referitoare la învechirea sau deteriorarea fizică a unui activ;

2) modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, privind durata şi modul de utilizare a activului;

3) alţi indici care reflectă faptul că beneficiile economice generate de un activ vor fi mai mici decît cele scontate.

Exemplul 2. Entitatea produce două tipuri de produse "A" şi "B". Ţinînd cont de cerinţele pieţei, entitatea şi-a schimbat strategia de dezvoltare prin renunţarea la fabricarea produsului "A".

În baza datelor din exemplu, renunţarea la fabricarea produsului "A" reprezintă un indice al deprecierii tuturor activelor implicate în procesul de fabricare a acestui produs.

11. Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de conducerea entităţii în baza diferitor surse externe şi interne de informaţii (de exemplu, buletine bursiere, acte normative, rapoarte interne, prognoze proprii, documente ce confirmă evenimentul excepţional).

12. Indiferent de faptul dacă există sau nu un indice al deprecierii, entitatea trebuie să testeze anual pentru depreciere:

1) orice imobilizare necorporală cu durată de funcţionare utilă nelimitată sau orice imobilizare necorporală care nu este disponibilă pentru utilizare, prin compararea valorii sale contabile cu valoarea justă minus costurile de vînzare. Acest test pentru depreciere se poate efectua în orice moment în cursul unei perioade de gestiune, cu condiţia să se efectueze la aceeaşi dată în fiecare perioadă. Imobilizări necorporale diferite pot fi testate pentru depreciere în momente diferite. Totuşi, dacă o astfel de imobilizare necorporală a fost iniţial recunoscută în perioada de gestiune curentă, acea imobilizare necorporală va fi testată pentru depreciere pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune curente.

2) fondul comercial rezultat dintr-o combinare de întreprinderi.

13. Cerinţa testării anuale a valorii contabile a imobilizărilor necorporale care nu sînt disponibile pentru utilizare rezultă din faptul, că capacitatea unei asemenea imobilizări necorporale de a genera beneficii economice viitoare, în vederea recuperării valorii sale contabile, nu poate fi stabilită cu un grad înalt de certitudine.

14. În cazul stabilirii unui indice al deprecierii unui activ (grup de active), durata de utilizare rămasă, metoda de amortizare sau valoarea reziduală a activului (grupului de active) trebuie revizuite şi ajustate în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil activului, chiar dacă nu se recunoaşte nici o pierdere din depreciere.

Determinarea valorii juste minus costurile de vînzare

15. Valoarea justă minus costurile de vînzare se determină pentru un activ individual.În cazul în care acest lucru nu este posibil valoarea justă minus costurile de vînzare se determină pentru un grup de active.

16. Grupurile de active trebuie identificate în mod consecvent, de la o perioadă de gestiune la alta, pentru acelaşi activ sau aceleaşi tipuri de active, cu excepţia cazurilor în care este justificată o modificare.

17. Dacă entitatea decide că, spre deosebire de perioadele anterioare, un activ aparţine unui alt grup de active sau constată că tipurile de active ce sînt componente ale unui grup de active au fost modificate, pct.47 al prezentului standard cere dezvăluirea informaţiilor cu privire la motivele modificării şi modalitatea precedentă şi prezentă de combinare a activelor în cadrul unui grup de active.

18. Valoarea justă minus costurile de vînzare trebuie estimată pentru cel mai mic grup de active identificabil care corespunde următoarelor cerinţe:

1) include activul pentru care se indică deprecierea; şi

2) permite determinarea valorii juste minus costurile de vînzare a grupului de active.

19. Valoarea justă minus costurile de vînzare se determină în baza contractelor de vînzare, informaţiilor de pe piaţa activă şi/sau altor informaţii credibile.

20. Valoarea justă minus costurile de vînzare se determină, de regulă, în baza unui contract de vînzare şi reprezintă suma care poate fi obţinută din comercializarea unui activ sau grup de active în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, informate şi independente, diminuată cu costurile de vînzare.

21. Valoarea justă minus costurile de vînzare se determină în baza informaţiilor de pe o piaţă activă în cazul în care nu există contracte de vînzare. Această valoare reprezintă preţul de piaţă al activului diminuat cu costurile de vînzare. Preţul de piaţă adecvat este, de regulă, preţul curent oferit la licitaţie. Cînd preţurile curente de licitaţie nu sînt disponibile, preţul celei mai recente tranzacţii poate servi pentru estimarea valorii juste minus costurile de vînzare (cu condiţia că nu s-a înregistrat nici o modificare semnificativă a mediului economic între data tranzacţiei şi data estimării).

22. Valoarea justă minus costurile de vînzare se determină în baza altor informaţii credibile în cazul în care nu există contracte de vînzare sau piaţă activă. Această valoare reprezintă suma pe care entitatea ar putea să o obţină, la data raportării, din vînzarea activului în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, informate şi independente, diminuată cu costurile de vînzare. Pentru determinarea acestei valori, entitatea va lua în considerare rezultatul tranzacţiilor recente cu active similare aferente activităţii economice.

Recunoaşterea şi evaluarea pierderii din depreciere

23. Pierderea din depreciere se recunoaşte în suma în care valoarea contabilă a activului depăşeşte valoarea sa justă minus costurile de vînzare. Pierderile din depreciere se reflectă într-un cont separat şi se contabilizează în funcție de metoda evaluării ulterioare a activelor imobilizate aplicată de entitate.

24. Pierderea din deprecierea unui activ evaluat la valoarea contabilă (la cost) se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere.

Conform politicilor contabile ale entităţii, corectarea valorii activelor depreciate poate fi înregistrată ca:

1) acumulare a pierderilor din depreciere la un cont separat (după analogie cu amortizarea acumulată a imobilizărilor); sau

2) diminuare a costului de intrare a activului sau costului corectat, care substituie costul de intrare.

Exemplul 3. O entitate deţine un activ al cărui cost de intrare constituie 60000 lei, iar suma amortizării acumulate la 31.12.201X este de 20000 lei. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a activului se efectuează la valoarea contabilă. La data raportării valoarea justă minus costurile de vînzare a activului este egală cu 30000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte la 31.12.201X pierderea din depreciere în sumă de 10000 lei [(60000 lei - 20000 lei) - 30000 lei] care se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi pierderilor din depreciere.

25. Pierderea din deprecierea unui activ contabilizat la valoarea reevaluată se recunoaşte ca diminuare a surplusului de reevaluare a activului şi majorare a pierderilor din depreciere. Orice sumă a depăşirii pierderii din depreciere asupra surplusului de reevaluare a aceluiaşi activ, precum şi suma integrală a pierderii din depreciere, în cazul în care surplusul de reevaluare nu există, se recunoaşte ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere.

Exemplul 4. Exemplul 4. O entitate deţine un activ evaluat conform politicilor contabile, la valoarea reevaluată. Valoarea contabilă a activului la 31.12.201X constituie 18000 lei, valoarea justă minus costurile de vînzare - 15000 lei. Surplusul din reevaluarea acestui activ este egal:

varianta I - 4000 lei;

varianta II - zero;

varianta III - 2000 lei.

În baza datelor din exemplu, pierderea din deprecierea activului la 31.12.201X constituie 3000 lei (18000 lei - 15000 lei) care se contabilizează în felul următor:

varianta I: ca diminuare a surplusului din reevaluare a activului şi majorare a pierderilor din depreciere;

varianta II: ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere;

varianta III: o parte a pierderii din depreciere în sumă de 2000 lei - ca diminuare a surplusului din reevaluare a activului şi majorare a pierderilor din depreciere, restul pierderii din depreciere în sumă de 1000 lei (3000 lei - 2000 lei) - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi a pierderilor din depreciere.

26. Suma pierderii din deprecierea unui grup de active se repartizează pentru a reduce valoarea contabilă a activelor din grup în următoarea ordine:

1) prin reducerea valorii contabile a fondului comercial, în cazul în care acesta există;

2) prin repartizarea sumei rămase a pierderii din depreciere între celelalte active ale grupului proporţional cu valoarea lor contabilă.

Exemplul 5. O entitate la 31.12.201X dispune de un grup de active cu valoarea contabilă totală de 110000 lei, inclusiv: activul "A" - 60000 lei, activul "B" - 40000 lei, fondul comercial - 10000 lei. La data raportării valoarea justă minus costurile de vînzare a grupului de active constituie 80000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte la 31.12.201Xo pierdere din depreciere în suma de 30000 lei (110000 lei - 80000 lei). În primul rînd valoarea contabilă a fondului comercial din componenţa grupului se reduce la zero, apoi restul pierderii din depreciere în sumă de 20000 lei (30000 lei - 10000 lei) se repartizează între activele "A" şi "B" în modul prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1

Repartizarea pierderii din depreciere între activele grupului (în lei)

Componentele grupului de activeValoarea contabilă pînă la deprecierePierderea din depreciereValoarea contabilă după depreciere
Fondul comercial10000(10000)-
Activul "A"60000(12000)48000
Activul "B"40000(8000)32000
Total pe grup110000(30000)80000

27. Valoarea contabilă a oricărui activ (grup de active) după repartizarea şi recunoaşterea pierderii din depreciere nu trebuie să fie redusă sub cea mai mare sumă dintre valoarea justă minus costurile de vînzare şi zero. Suma pierderii din depreciere care în caz contrar ar fi fost alocată activului, trebuie să fie alocată în mod proporţional celorlalte active ale grupului.

28. În cazul în care suma estimată a unei pierderi din depreciere este mai mare decît valoarea contabilă a activului (grupului de active), se înregistrează o datorie numai dacă această recunoaştere este impusă de prevederile altui standard de contabilitate.

Exemplul 6. O entitate dispune de un activ (carieră de nisip), a cărui valoare contabilă constituie 100000 lei. La determinarea costului de intrare a acestui activ nu a fost estimată suma cheltuielilor de restabilire a mediului. Entitatea a luat decizia privind abandonarea activului, totodată în conformitate cu modificările legislaţiei în vigoare fiind obligată să asigure restabilirea mediului. La testarea gradului de depreciere a activului s-au estimat cheltuielile de restabilire în sumă de 90000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea recunoaşte pierderea din depreciere a activului egală cu 190000 lei (100000 lei + 90000 lei) ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi:

- pierderilor din depreciere în sumă de 100000 lei;

- datoriilor (provizioanelor) în sumă de 90000 lei conform SNC "Capital propriu şi datorii".

29. După recunoaşterea pierderii din deprecierea unui activ amortizabil, amortizarea aferentă activului trebuie ajustată şi calculată în perioadele viitoare în baza valorii contabile corectate (diminuate) a activului.

Exemplul 7. O entitate la 31.12.201X dispune de un activ cu valoarea contabilă de 40000 lei şi durata de utilizare rămasă de 4 ani. Valoarea reziduală este estimată în sumă de 3000 lei, amortizarea se calculează prin metoda liniară. La data raportării entitatea a recunoscut pierderea din deprecierea activului în sumă de 5000 lei.

În baza datelor din exemplu, după recunoaşterea pierderii din depreciere valoarea amortizabilă a activului este de 32000 lei (40000 lei - 5000 lei - 3000 lei). În perioadele următoare anului 201X entitatea calculează anual amortizarea activului în sumă de 8000 lei (32000 lei : 4 ani).

Reluarea pierderii din depreciere

Cerinţele generale aferente activului individual şi/sau grupului de active

30. Entitatea, trebuie să estimeze la fiecare dată de raportare, dacă există sau nu indici ce arată că pierderea din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru un activ (grup de active) nu mai există sau s-a diminuat. În funcţie de sursa de informaţii se deosebesc indici interni şi externi privind dispariţia sau diminuarea pierderii din depreciere.

31. Indicii externi includ:

1) creşterea semnificativă a valorii de piaţă a activului în perioada de gestiune.

Exemplul 8. O entitate dispune de un activ pentru care a recunoscut anterior o pierdere din depreciere.În perioada de gestiune preţurile de piaţă pentru active analogice au crescut semnificativ şi sînt în continuă creştere.

În situaţia din exemplu, creşterea preţurilor de piaţă este un indice că activul nu mai trebuie să fie depreciat şi entitatea trebuie să estimeze valoarea lui justă minus costurile de vînzare.

2) modificări semnificative în perioada de gestiune cu efect favorabil asupra entităţii sau probabilitatea producerii unor astfel de modificări în viitorul apropiat în mediul tehnologic, economic, juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este destinat activul.

Exemplul 9. O entitate foloseşte în procesul de producere echipamentul tehnologic depreciat anterior. În perioada de gestiune entitatea şi-a schimbat sortimentul produselor prin retragerea unor produse care nu se bucură de cerere suficientă pe piaţa de desfacere şi prin introducerea în fabricaţie a unui produs nou pentru care există o cerere semnificativ mai mare.

În situaţia din exemplu, valoarea justă minus costurile de vînzare a echipamentului tehnologic poate deveni mai mare.

3) alţi indici stabiliţi de entitate.

32. Indicii interni includ:

1) modificări semnificative în perioada de gestiune cu efect favorabil asupra entităţii, sau probabilitatea producerii unor astfel de modificări în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care activul este utilizat sau se aşteptă să fie utilizat. Aceste modificări includ costurile suportate în perioada de gestiune pentru a îmbunătăţi şi a majora performanţa activului sau pentru a restructura activitatea în care activul este utilizat.

Exemplul 10. O entitate dispune de un activ depreciat anterior pentru care la sfîrşitul perioadei de gestiune se recalculează valoarea justă minus costurile de vînzare deoarece:

- s-au schimbat estimările entităţii în privinţa duratei de utilizare a activului (durata a fost majorată);

- a crescut performanţa (productivitatea) activului în urma investiţiilor efectuate (reconstruirilor, modernizărilor etc.);

- s-au micşorat considerabil costurile indirecte de producţie în urma introducerii regimului de economie din iniţiativa conducerii noi.

Condiţiile expuse în exemplu indică la majorarea valorii juste minus costurile de vînzare a activului depreciat anterior.

2) performanţa economică a activului conform raportărilor interne este sau va fi mai bună decît s-a prevăzut iniţial.

Exemplul 11. În perioada de gestiune o entitate a implementat dispozitive moderne de măsurare şi proceduri noi de informare. Indicaţiile acestor dispozitive şi datele obţinute prin aplicarea procedurilor noi de informare confirmă faptul că performanţa activului depreciat este superioară celei estimate anterior.

Un astfel de indice condiţionează necesitatea recalculării valorii juste minus costurile de vînzare a activului.

3) alţi indici stabiliţi de entitate.

33. Dacă există vreun indice similar celor menţionaţi în pct.31 şi 32 din prezentul standard, entitatea trebuie să estimeze valoarea justă minus costurile de vînzare a activului depreciat anterior.

34. Pierderea din depreciere recunoscută în perioadele de gestiune anterioare pentru un activ trebuie reluată numai dacă după recunoaşterea ultimei pierderi din depreciere s-a produs o modificare a estimărilor utilizate pentru a determina valoarea justă minus costurile de vînzare a activului. Într-o astfel de situaţie valoarea contabilă a activului urmează să fie majorată pînă la valoarea sa justă minus costurile de vînzare, cu excepţia situaţiei prevăzute la pct.36 din prezentul standard. Această creştere reprezintă o reluare a unei pierderi din depreciere şi se contabilizează conform cerinţelor speciale aferente activului individual, grupului de active sau fondului comercial.

35. Modificările estimărilor utilizate la recunoaşterea deprecierii pot cuprinde orice modificare a mărimii elementelor componente a valorii juste sau a costurilor de vînzare.

Exemplul 12. O entitate deţine un activ depreciat anterior. În perioada de gestiune s-au produs următoarele modificări: au crescut preţurile de piaţă pentru activele analogice, s-au efectuat investiţii în acest activ ce a majorat valoarea lui justă, au scăzut semnificativ estimările entităţii privind costurile de vînzare.

În situaţia din exemplu, creşterea valorii juste minus costurile de vînzare a activului conduce la reluarea pierderii din depreciere.

Cerinţe speciale aferente activului individual, altul decît fondul comercial

36. Reluarea pierderii din depreciere a unui activ se recunoaşte în limita valorii contabile (după deducerea amortizării) care ar fi determinată cu condiţia dacă nici o pierdere din depreciere nu a fost recunoscută în perioadele anterioare.

37. Reluarea pierderii din depreciere se înregistrează în funcţie de metoda evaluării ulterioare a activelor aplicată de entitate.

38. Reluarea pierderii din depreciere pentru un activ evaluat la valoarea contabilă (la cost) se contabilizează ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente.

Exemplul 13. O entitate deţine un activ (obiect de mijloace fixe) al cărui valoare contabilă la 31.12.201X este de 80000 lei, durata de utilizare rămasă - 5 ani, valoarea reziduală fiind egală cu zero. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a mijloacelor fixe se efectuează la cost, amortizarea se calculează prin metoda liniară.

La 31.12.201X valoarea justă minus costurile de vînzare a activului constituie 70000 lei. În rezultat, se recunoaşte o pierdere din depreciere în sumă de 10000 lei (80000 lei - 70000 lei) şi în continuare se calculează amortizarea anuală a activului în sumă de 14000 lei (70000 lei : 5 ani).

La 31.12.201X+2, cînd valoarea contabilă a activului este de 42000 lei [70000 lei - (70000 lei : 5 ani) × 2 ani], se determină valoarea justă minus costurile de vînzare a activului care este egală cu 52000 lei. Valoarea contabilă care ar fi determinată cu condiţia dacă nici o pierdere din depreciere nu ar fi fost recunoscută anterior, în acest caz constituie 48000 lei [80000 lei - (80000 lei : 5 ani) × 2 ani].

În baza datelor din exemplu, la 31.12.201X+2 entitatea recunoaşte o reluare a pierderii din depreciere în sumă de 6000 lei (48000 lei - 42000 lei) care se contabilizează ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente.

39. Reluarea unei pierderi din depreciere pentru un activ contabilizat la valoarea reevaluată se tratează ca surplus din reevaluare şi se contabilizează în conformitate cu SNC „Imobilizări necorporale şi corporale” sau alt standard relevant. În cazul în care o pierdere din depreciere aferentă aceluiaşi activ a fost recunoscută anterior ca cheltuieli curente, reluarea acestei pierderi din depreciere trebuie recunoscută ca venituri curente.

Exemplul 14. Utilizînd datele exemplului 13, să presupunem că conform politicilor contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a activului se efectuează la valoarea reevaluată.

În baza datelor din exemplu, entitatea la 31.12.201X+2 contabilizează:

- reluarea pierderii din depreciere în sumă de 6000 lei (48000 lei - 42000 lei) - ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente;

- surplusul din reevaluarea activului în sumă de 4000 lei (52000 lei - 48000 lei) - ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a capitalului propriu.

40. După reluarea pierderii din depreciere a unui activ amortizabil, amortizarea aferentă acestui activ trebuie ajustată şi calculată în perioadele viitoare în baza valorii contabile corectate (majorate) a activului.

Exemplul 15. O entitate deţine un activ depreciat anterior, valoarea contabilă a căruia este de 60000 lei, durata de funcţionare rămasă - 5 ani, valoarea reziduală fiind egală cu zero. Amortizarea activului se calculează prin metoda liniară. Pentru acest activ se recunoaşte reluarea pierderii din depreciere în sumă de 10000 lei.

În baza datelor din exemplu, după reluarea pierderii din depreciere, entitatea calculează anual amortizarea activului în sumă de 14000 lei [(60000 lei + 10000 lei) : 5 ani].

Cerinţe speciale aferente grupului de active

41. Reluarea pierderii din depreciere pentru un grup de active trebuie repartizată între activele grupului, cu excepţia fondului comercial, în mod proporţional cu valorile contabile ale activelor respective. Aceste majorări ale valorilor contabile vor fi tratate ca reluări ale pierderilor din depreciere pentru activele individuale recunoscute în conformitate cu pct.36 - 39 din prezentul standard.

42. La repartizarea reluării pierderii din depreciere aferente unui grup de active, valoarea contabilă a unui activ nu trebuie să depăşească cea mai mică valoare dintre:

1) valoarea sa justă minus costurile de vînzare; şi

2) valoarea sa contabilă (după deducerea amortizării) care ar fi determinată dacă nici o pierdere din depreciere pentru acest activ nu ar fi fost recunoscută anterior.

Exemplul 16. O entitate dispune de un grup depreciat de active, altele decît fondul comercial, informaţiile despre care sînt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

Informaţii aferente activelor grupului (mii lei)

Componentele grupului de activeValoarea contabilăValoarea contabilă ce ar fi determinată dacă grupul n-ar fi fost depreciat
Activul "A"1500020000
Activul "B"50008000
Activul "C"2000032000
Total4000060000

Conform politicilor contabile, evaluarea ulterioară a activelor se efectuează la cost. Entitatea examinează posibilitatea reluării pierderii din depreciere pentru acest grup de active în suma totală de 30000 mii lei.

În baza datelor din exemplu, pentru fiecare activ din grup entitatea determină indicii prezentaţi în tabelul 3.

Tabelul 3

Informaţii privind reluarea pierderii din depreciere aferente activelor grupului

Componentele grupuluiCota activului în valoarea contabilă a grupului, %Suma reluării pierderii din depreciere aferentă activului, mii leiValoarea contabilă majorată cu suma reluării pierderii din depreciere aferentă activului, mii leiDepăşirea asupra valorii contabile ce ar fi fost determinată dacă grupul n-ar fi fost depreciat, mii leiSuma reluării pierderii din depreciere pentru activ, mii lei
123456 = 3 - 5
Activul "A"37,5112502625062505000
Activul "B"12,5375087507503000
Activul "C"50,01500035000300012000
Total100,030000700001000020000

Conform calculelor din tabel, reluarea pierderii din depreciere pentru grupul de active se recunoaşte în suma totală de 20000 mii lei şi se contabilizează ca diminuare a pierderilor din depreciere şi majorare a veniturilor curente.

Cerinţe speciale aferente fondului comercial

43. Valoarea justă a fondului comercial nu poate fi evaluată în mod direct deoarece acesta nu poate fi vîndut. În consecinţă, fondul comercial nu este testat pentru depreciere în mod separat de alte active, el este alocat acelor grupuri de active ale cumpărătorului care, după cum se aşteaptă, vor beneficia de o majorare a eficienţei rezultată din combinarea de întreprinderi în urma căreia a apărut fondul comercial, indiferent de faptul dacă alte active sau datorii ale entităţii cumpărate sînt incluse în aceste grupuri de active.

Exemplul 17. Entitatea "A" confecţionează şi comercializează produse cosmetice. Pentru a-şi extinde aria de activitate entitatea "A" decide să cumpere entitatea "B", care este unul din principalii concurenţi ai ei. Scopul principal al acestei combinări de întreprinderi constă în intenţia entităţii "A" de a prelua clienţii entităţii "B". Entitatea "A" nu intenţionează să menţină şi să producă în continuare produsele cosmetice ale entităţii "B".

În situaţia din exemplu, entitatea "A" urmează să aloce cea mai mare parte a fondului comercial ce rezultă din cumpărarea entităţii "B" grupurilor sale de active care, după cum se aşteaptă, vor beneficia din preluarea clienţilor entităţii "B".

44. Fondul comercial se testează pentru depreciere prin aplicarea regulilor stabilite în pct.6-22 din prezentul standard. Prin urmare, la fiecare dată de raportare entitatea trebuie să evalueze dacă există sau nu vreun indice al deprecierii fondului comercial. Pe lîngă analiza indicilor enumeraţi în pct.9-10 din prezentul standard, entitatea trebuie să ia în considerare următoarea informaţie:

1) a avut sau nu, de la data combinării de întreprinderi, entitatea care deţine fondul comercial, o performanţă mai mică decît s-a preconizat;

2) este sau nu, entitatea care deţine fondul comercial, restructurată, deţinută pentru vînzare sau abandonată;

3) au fost sau nu recunoscute pierderi din depreciere semnificative, pentru alte active ale entităţii care deţine fondul comercial.

45. Dacă există un indice al deprecierii fondului comercial, entitatea va recunoaşte şi evalua pierderile din depreciere prin aplicarea regulilor stabilite în pct.23-29 din prezentul standard.

46. Pierderea din deprecierea fondului comercial nu trebuie reluată într-o perioadă ulterioară.

Prezentarea informaţiilor

47. Nota explicativă a entităţilor care întocmesc situaţii financiare complete conţine, pe lîngă informaţiile prevăzute în Legea contabilităţii și raportării financiare, cel puţin următoarele informaţii privind deprecierea activelor:

1) evenimentele şi circumstanţele care au condus la recunoaşterea sau reluarea fiecărei pierderii semnificative din depreciere;

2) informaţii ce au servit drept bază pentru determinarea valorii juste minus costurile de vînzare a activelor (grupurilor de active) depreciate;

3) descrierea grupelor de active depreciate (de exemplu, o linie de producţie, o secţie de fabricare a unor tipuri de produse concrete) şi modificările acestor grupuri pe parcursul perioadei de gestiune;

4) soldul pierderilor din depreciere la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;

5) sumele pierderilor din depreciere recunoscute sau reluate în cursul perioadei de gestiune.

Prevederi tranzitorii

48. Prezentul standard se aplică începînd cu data intrării în vigoare.

Data intrării în vigoare

49. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.

__________
Ministerul Finanţelor

Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...