Conform legislației în vigoare – Codul muncii - se consideră contract individual de muncă înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
Conținutul contractului individual de muncă se negociază de către părți și poate cuprinde atât clauze generale cât și clauze facultative. Conform art. 51 din Codul Muncii, sunt considerate clauze specifice:
a) clauza de mobilitate;
b) clauza de confidenţialitate;
c) clauze referitoare la compensarea cheltuielilor de transport, la compensarea serviciilor comunale, la acordarea spaţiului locativ;
d) alte clauze care nu contravin legislaţiei în vigoare.
Reține. În schimbul respectării clauzelor specifice, salariatul poate beneficia de dreptul la o indemnizaţie specifică şi/sau de alte drepturi, conform contractului individual de muncă. Însă, în cazul nerespectării acestor clauze, salariatul poate fi privat de drepturile acordate şi, după caz, obligat să repare prejudiciul cauzat angajatorului.
Reieșind din prevederile legale clauza de mobilitate, permite angajatorului să dispună de o activitate ce nu presupune un loc stabil de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi.
Important. Clauza de mobilitate nu trebuie confundată cu delegarea salariatului. Ori cea din urmă se efectuează de către conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită prin aprobarea ordinului, cu indicarea scopului şi a termenului delegării, pentru executarea obligaţiilor de muncă în afara locului de muncă permanent.
Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi timp de cel mult 2 ani după încetarea acestuia, să nu divulge date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în perioada executării contractului individual de muncă, în condiţiile stabilite de regulamentul intern al unităţii, de contractul colectiv sau de cel individual de muncă.
Motivul pentru care se face apel la această clauză este dat de protejarea sistemului informațional prezent în cadrul societății, care include: date cu privire la angajați, clienți, furnizori dar și informații ce țin de procesul de producție, tehnologie, activitate fianciară - divulgarea cărora ar putea genera prejudicii majore.
Suplimentar, în contractul individual de muncă pot fi înserate și clauze referitoare la compensarea cheltuielilor de transport, la compensarea serviciilor comunale, la acordarea spaţiului locative, și alte clauze decât cele menționate supra ce nu contravin legislației în vigoare.
Notă. Din punct de vedere a funcției pe care o ocupă, anumite categorii de angajați sunt obligați pe parcursul îndeplinirii sarcinilor și obligațiilor de muncă să nu divulge informații dobândite. Astfel, conform art. 26 lit. f) și g) din Legea nr. 320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, polițistul este obligat să păstreze secretul de stat şi alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată,și să protejeze informaţiile privind datele cu caracter personal de care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Un alt exemplu poate servi și cel al ofițerului de informații în obligațiile căruia se enumeră și asigurarea protecţiei secretului de stat şi altor informaţii cu accesibilitate limitată, a surselor de obţinere a acestora, să păstreze secretul activităţii desfăşurate. (Art. 39 lit. g) din Legea nr. 170/2007 privind statutul ofițerului de informații și securitate).