Rezumat
Regimul dividendelor intermediare prevăzut de Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni a generat o problemă teoretică și practică importantă: raportul dintre plata dividendelor în cursul exercițiului financiar și repartizarea profitului net anual după aprobarea situațiilor financiare.
În prezent, SNC „Capital propriu și datorii” prevede contabilizarea dividendelor intermediare prin contul 334 „Profit utilizat al perioadei de gestiune”, urmată de diminuarea profitului net la reformarea bilanțului. Această abordare ridică însă întrebări privind compatibilitatea sa cu art. 18 alin. (9) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017, care stabilește că repartizarea profitului anual se înregistrează numai după aprobarea situațiilor financiare anuale.
În prezentul articol se argumentează că dividendele intermediare nu reprezintă repartizarea profitului anual, ci o distribuire anticipată efectuată în baza situațiilor financiare interimare. În consecință, autorul propune contabilizarea acestora prin conturi de creanțe/decontări cu proprietarii și nu prin conturi de capital propriu, până la aprobarea situațiilor financiare anuale și repartizarea profitului net anual de către adunarea generală a acționarilor.
Problema de fond
Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni permite plata dividendelor intermediare trimestriale și semestriale pe baza situațiilor financiare interimare din care rezultă existența fondurilor disponibile pentru distribuire.
În același timp, legea stabilește o delimitare clară între competențele consiliului societății și cele ale adunării generale a acționarilor:
- consiliul adoptă decizia privind plata dividendelor intermediare;
- adunarea generală aprobă repartizarea profitului net anual și plata dividendelor anuale.
Această separare juridică ridică întrebarea dacă dividendul intermediar poate fi tratat contabil drept profit deja repartizat.
Norma-cheie: art. 18 alin. (9) din Legea contabilității
Articolul 18 alin. (9) din Legea contabilității și raportării financiare prevede:
„După aprobarea situaţiilor financiare anuale, entitatea înregistrează în contabilitate repartizarea profitului anual după destinații, conform hotărârii adunării generale sau a altui organ împuternicit.”
Textul legii stabilește o succesiune obligatorie:
- întocmirea situațiilor financiare anuale
- aprobarea situațiilor financiare anuale
- hotărârea privind repartizarea profitului annual
- înregistrarea contabilă a repartizării profitului
Prin urmare, repartizarea profitului anual nu poate exista contabil înainte de aprobarea situațiilor financiare anuale.
Acesta reprezintă argumentul central al analizelor noastre.
Filosofia Legii societăților pe acțiuni
Legea nr. 1134/1997 confirmă aceeași logică.
Conform art. 45 alin. (4):
- repartizarea profitului net în cursul anului financiar se realizează de consiliul societății;
- repartizarea profitului net anual se realizează de adunarea generală anuală a acționarilor.
În plus, art. 48 alin. (3) lit. l) stabilește că adunarea generală are competența exclusivă de a: „hotărî cu privire la repartizarea profitului net anual, inclusiv plata dividendelor anuale.”
Astfel, legea operează cu două instituții distincte:
1. dividendul intermediar
2. dividendul anual rezultat din repartizarea profitului net anual.
Critica tratamentului actual prevăzut de SNC
Pct. 23 și Exemplul 7 din SNC „Capital propriu și datorii” prevăd contabilizarea dividendelor intermediare prin contul 334 „Profit utilizat al perioadei de gestiune” și decontarea acestuia la reformarea bilanțului prin diminuarea profitului net al perioadei.
În exemplul prevăzut de standard:
- profit net al perioadei 80 000 lei;
- dividende intermediare 10 000 lei;
- profit transferat ulterior 70 000 lei.
Din punct de vedere economic, efectul este următorul: profit net anual minus dividende intermediare este egal cu profitul rămas pentru reportare.
Cu alte cuvinte, dividendele interimare afectează profitul exercițiului înainte ca:
- situațiile financiare anuale să fie aprobate;
- adunarea generală să decidă repartizarea profitului anual.
În opinia noastră, această abordare poate fi considerată discutabilă în raport cu art. 18 alin. (9) al Legii contabilității.
Principiul prevalenței conținutului asupra formei
Principiul prevalenței conținutului asupra formei impune ca tranzacțiile să fie analizate în funcție de realitatea lor economică și nu exclusiv de denumirea juridică atribuită acestora.
Formal, operațiunea poartă denumirea de: dividend intermediar.
Economic însă, la data plății:
- profitul anual nu este încă determinat;
- situațiile financiare anuale nu sunt întocmite;
- situațiile financiare anuale nu sunt aprobate;
- AGA nu a aprobat repartizarea profitului anual.
Realitatea economică este:
- profit interimar;
- decizie a consiliului;
- plată anticipată către acționari;
- nu există încă profit anual repartizat.
Prin urmare, conținutul economic al operațiunii diferă de repartizarea profitului anual.
Principiul imaginii fidele
Art. 20 alin. (1) din Legea contabilității impune prezentarea unei imagini fidele a poziției financiare și performanței entității.
Din perspectiva utilizatorilor situațiilor financiare este importantă distingerea între:
- profitul anual realizat;
- dividendele interimare plătite;
- profitul anual repartizat;
- dividendele anuale aprobate.
O contabilizare care reduce profitul anual înainte de aprobarea acestuia poate afecta:
- relevanța informației;
- reprezentarea exactă;
- verificabilitatea;
- comparabilitatea.
Dimpotrivă, prezentarea separată a dividendelor interimare și a repartizării profitului anual oferă o imagine mai fidelă a succesiunii reale a evenimentelor.
Algoritmul contabil propus
Propunem următoarea succesiune logică și contabilă.
Nr. | Operațiunea | Comentariu |
Etapa 1 | Întocmirea situațiilor financiare interimare | Reprezintă fundamentul legal pentru distribuirea dividendelor intermediare. Situațiile financiare interimare oferă informația financiară necesară pentru aprecierea existenței fondurilor disponibile pentru distribuire și pentru respectarea limitelor prevăzute de lege. |
Etapa 2 | Determinarea profitului distribuibil conform art. 46 alin. (6) | În această etapă se stabilește plafonul maxim al dividendelor care pot fi distribuite. Calculul urmărește protecția capitalului propriu și a creditorilor prin verificarea existenței unui profit distribuibil suficient. |
Etapa 3 | Decizia consiliului privind plata dividendelor intermediare | Decizia consiliului constituie temeiul juridic pentru plata dividendelor intermediare. Aceasta nu reprezintă însă o hotărâre de repartizare a profitului net anual, competență care aparține exclusiv adunării generale a acționarilor. |
Etapa 4 | Contabilizarea dividendelor intermediare prin conturi de creanțe/decontări cu proprietarii (de exemplu contul 223 în contrapartidă cu contul 537), și nu prin contul 334 | Rațiunea este că în această etapă are loc o plată anticipată către acționari și nu repartizarea profitului anual. Utilizarea conturilor de creanțe/decontări permite respectarea art. 18 alin. (9) din Legea contabilității, menținerea profitului anual nerepartizat până la aprobarea situațiilor financiare anuale și reflectarea fidelă a naturii economice a operațiunii. |
Etapa 5 | Achitarea dividendelor intermediare | Reprezintă executarea obligației asumate prin decizia consiliului. Operațiunea afectează disponibilitățile bănești ale entității, dar nu trebuie confundată cu repartizarea profitului net anual. |
Etapa 6 | Întocmirea situațiilor financiare anuale | În această etapă se determină rezultatul financiar definitiv al exercițiului și se stabilește profitul net anual care urmează să fie supus aprobării și repartizării. |
Etapa 7 | Aprobarea situațiilor financiare anuale | Acest moment este esențial deoarece doar după aprobarea situațiilor financiare anuale devine aplicabil art. 18 alin. (9) din Legea contabilității. Până la acest moment nu există temei pentru înregistrarea repartizării profitului anual. |
Etapa 8 | Adoptarea hotărârii AGA privind repartizarea profitului net anual | Reprezintă exercitarea atribuției exclusive prevăzute de art. 48 alin. (3) lit. l) din Legea SA. Numai în acest moment se stabilesc destinațiile definitive ale profitului: dividende, rezerve, acoperirea pierderilor și alte utilizări aprobate. |
Etapa 9 | Înregistrarea contabilă a repartizării profitului anual | Această etapă reprezintă materializarea contabilă a hotărârii AGA și este efectuată în conformitate cu art. 18 alin. (9) din Legea contabilității. Abia acum profitul anual este repartizat în contabilitate pe destinații. |
Etapa 10 | Compensarea dividendelor intermediare cu dividendele aprobate anual | Utilizarea conturilor de creanțe/decontări permite reconcilierea sumelor plătite intermediar cu dividendele aprobate anual. Diferențele pot fi achitate suplimentar sau regularizate, asigurând transparența informației financiare și respectarea principiului imaginii fidele. |
Avantajele modelului propus
A) Respectarea Legii contabilității și raportării financiare
Profitul anual este repartizat numai după aprobarea situațiilor financiare anuale, exact în momentul stabilit de art. 18 alin. (9).
B) Respectarea filosofiei Legii societăților pe acțiuni
Adunarea generală își păstrează rolul exclusiv în repartizarea profitului net anual și aprobarea dividendelor anuale.
C) Informarea mai bună a utilizatorilor
Utilizatorii pot identifica distinct:
- dividendele interimare deja plătite;
- profitul net anual;
- repartizarea profitului anual;
- diferențele rezultate în urma aprobării dividendelor anuale.
Aceste informații pot fi prezentate în bilanț și în notele explicative.
D) Posibilitatea regularizării
Acesta este poate cel mai important avantaj practic.
În tabelul de mai jos sunt redate situații posibil de întîlnit în practica distribuirii dividendelor, inclusiv intermediare
Situație întâlnită | Dividende interimare plătite | Dividende anuale aprobate | Diferența | Comentariu |
1. | 1.000.000 lei | 1.400.000 lei | 400.000 lei | Diferența devine imediat identificabilă și poate fi regularizată prin decontările cu proprietarii. După aprobarea repartizării profitului anual, societatea va achita suplimentar suma de 400.000 lei. |
2. | 1.000.000 lei | 1.000.000 lei | 0 lei | Nu apare nicio diferență. Dividendul intermediar achitat este confirmat integral prin hotărârea privind repartizarea profitului anual. Nu sunt necesare operațiuni suplimentare de regularizare. |
3. | 1.000.000 lei | 850.000 lei | 150.000 lei | Diferența devine imediat identificabilă și poate fi reflectată distinct în evidența decontărilor cu proprietarii. Utilizarea conturilor de creanțe permite documentarea și regularizarea transparentă a acestei diferențe, în funcție de soluția juridică aplicabilă. |
Utilizarea conturilor de creanțe/decontări cu proprietarii pentru evidența dividendelor interimare permite:
- identificarea separată a dividendelor interimare plătite;
- păstrarea profitului net anual integral până la aprobarea situațiilor financiare anuale;
- respectarea art. 18 alin. (9) din Legea contabilității și raportării financiare;
- efectuarea compensării dintre dividendele interimare și dividendele anuale aprobate;
- regularizarea transparentă a diferențelor rezultate după repartizarea profitului anual;
- prezentarea fidelă a informațiilor în situațiile financiare și în notele explicative.
Astfel, mecanismul propus transformă conturile de creanțe/decontări nu doar într-o soluție contabilă alternativă, ci și într-un instrument eficient de reconciliere între plata dividendelor interimare și repartizarea profitului net anual.
Concluzii
În opinia noastră, dividendul intermediar nu trebuie confundat cu repartizarea profitului net anual.
Art. 18 alin. (9) din Legea contabilității și raportării financiare stabilește explicit că repartizarea profitului anual se înregistrează numai după aprobarea situațiilor financiare anuale. În același timp, Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni rezervă adunării generale competența exclusivă de a aproba repartizarea profitului net anual și plata dividendelor anuale.
Prin urmare, tratamentul dividendelor interimare prin contul 334 „Profit utilizat al perioadei de gestiune”, astfel cum este prezentat în Exemplul 7 din SNC „Capital propriu și datorii”, poate fi considerat discutabil în măsura în care produce efecte economice similare unei repartizări anticipate a profitului anual, înainte de aprobarea situațiilor financiare anuale și înainte de adoptarea hotărârii privind repartizarea profitului.
O abordare alternativă, bazată pe utilizarea conturilor de creanțe/decontări cu proprietarii până la aprobarea situațiilor financiare anuale, este mai compatibilă cu:
- art. 18 și art. 20 din Legea contabilității și raportării financiare;
- principiul prevalenței conținutului asupra formei;
- principiul imaginii fidele;
- delimitarea dintre dividendele intermediare și dividendele anuale consacrată de Legea nr. 1134/1997;
- necesitatea regularizării diferențelor care pot apărea între dividendele intermediare plătite și dividendele aprobate anual.
Această abordare permite prezentarea distinctă a dividendelor interimare, menține profitul anual integral până la aprobarea situațiilor financiare anuale și creează un mecanism transparent de compensare și regularizare după adoptarea hotărârii adunării generale a acționarilor.
Totodată, dezbaterea privind tratamentul contabil al dividendelor interimare trebuie analizată și în contextul procesului actual de modernizare și armonizare a SNC-urilor cu Directiva 2013/34/UE. Proiectele recente ale Ministerului Finanțelor demonstrează tendința de reconsiderare a unor soluții contabile tradiționale și de orientare către prezentarea mai fidelă a conținutului economic al tranzacțiilor, inclusiv prin reclasificarea unor elemente anterior reflectate în capitalurile proprii drept creanțe.
În aceste condiții, nu poate fi exclusă necesitatea unei reanalizări viitoare a tratamentului contabil al dividendelor interimare în SNC „Capital propriu și datorii”, astfel încât acesta să fie aliniat mai clar cu prevederile art. 18 și art. 20 din Legea contabilității și raportării financiare, cu rolul adunării generale în repartizarea profitului net anual și cu obiectivul fundamental al Directivei 2013/34/UE de prezentare fidelă a poziției financiare și a performanței entității.
Din această perspectivă, algoritmul propus în prezentul articol nu reprezintă doar o alternativă tehnică de contabilizare a dividendelor interimare, ci și o posibilă direcție de evoluție a normelor contabile naționale în procesul de convergență cu principiile europene ale raportării financiare.