Guvernul Republicii Moldova a aprobat și prezentat Parlamentului spre examinare un proiect de lege pentru modificarea și completarea a circa 20 de articole din Codul muncii al RM nr. 154-XV din 28 martie 2003.
Suspendarea contractului individual de muncă și reluarea activității de muncă, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 76 lit. a) și b) și art. 78 alin. (1) lit. d1 și e), se va face prin ordinul angajatorului, care se va aduce la cunoștință salariatului, contra semnătură, cel târziu la data suspendării contractului individual de muncă sau a reluării activității de muncă.
Durata maximă a şomajului tehnic va constitui 4 luni și nu 6 luni ca până acum, iar mărimea indemnizaţiei de care beneficiază lunar salariaţii în perioada şomajului tehnic va constitui 50 la sută din salariul lor de bază (actualmente 75 la sută).
Codul muncii urmează a fi completat cu articolul 801 - „Staționare", care va reglementa în mod detaliat toate aspectele legate de staționare. Staționarea ar putea fi produsă din cauze ce nu depind de angajator sau salariat, sau dimpotrivă din vina angajatorului sau din vina salariatului.
Retribuirea timpului de staționare produsă din cauze ce nu depind de angajat sau salariat, cu excepția perioadei șomajului tehnic (art. 80), se efectuează în mărime de cel puțin 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului pe care acesta nu l-a primit, iar salariatul din vina căruia s-a produs staționarea nu va fi remunerat pentru orele de staționare.
Motiv de concediere va constitui încălcarea repetată a obligațiilor de muncă sau sancționarea disciplinară anterioară.
În cazuri mai deosebite , dacă acordarea integrală a concediului de odihnă anual, ar putea să se răsfrângă negativ, asupra funcționării pozitive a unității , atunci prin acordul scris al salariatului s-ar putea transfera o parte din concediu, pentru anul următor de muncă.
Concediile de odihnă anuale suplimentare se vor alipi la concediul de odihnă anual de bază. Completarea în cauză va avea ca efect asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale salariaților.
Art. 163 prevede că pentru perioada de însușire a unor procese de producție salariaților li se va asigura menținerea salariului mediu.
Salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unităţii, cu încetarea activităţii angajatorului persoană fizică sau cu reducerea numărului/statelor de personal la unitate li se garantează pentru prima lună plata unei indemnizații de eliberare din serviciu egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an complet lucrat în unitate, dar nu mai mare decât 6 salarii medii lunare și nu mai mică decât un salariu mediu lunar. Modificarea propusă urmărește reducerea poverii financiare pentru angajatori în caz de concediere a salariaţilor în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate sau în legătură cu lichidarea unităţii.
Mărimea compensației pentru reținerea plăţilor salariale din vina angajatorului se va majora de trei ori.
Potrivit Codului Muncii în prezent, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Se consideră că actuala compensație nu este în măsură să compenseze adecvat salariatului pierderile suportate în legătură cu reținerea plăților ce i se cuvin, precum și să-i asigure protecția necesară în astfel de situații.
Un calcul simplu ne demonstrează că în cazul reținerii timp de o lună a unui salariu de 5000 lei, salariatul beneficiază de o compensație de 150 lei(5000 lei x 0,1 %=5 lei/zi; 5 leix30 zile=150 lei/lună).
Modificarea propusă are drept scop responsabilizarea angajatorilor și neadmiterea reţinerii, din vina acestora, a plăţilor cuvenite salariatului.
Din cele sus menționate adoptarea proiectului se consideră oportună și necesară.