37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe. Modificările au intrat în vigoare

Evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe. Modificările au intrat în vigoare

28.12.20183.923 views
(1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Se încarcă...

În  Monitorul Oficial nr. 499-503 din 21.12.2018 a fost publicată Hotărîrea Guvernului nr. 1251 din 19.12.2018 cu privire la modificarea Hotărîrii Guvernului nr. 289/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evidența şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Modificările au intrat în vigoare începând cu 21 decembrie 2018.

Mai jos vom face o recapitulare a prevederilor ce țin de evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe dar vă recomandăm să revedeți și materialele publicate anterior la acest subiect.

Citiți și:

Potrivit prevederilor HG nr. 1251/2018 în tot cuprinsul textului Regulamentului cuvîntul „uzură”, se substituie cu cuvîntul „amortizare”, iar cuvîntul „lichidare”, se substituie cu cuvîntul „casare”, la formele gramaticale corespunzătoare.

Conform noii redacții a pct. 3 din Regulament, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma stabilită de prevederile Codului fiscal. Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social şi folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.

Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investițiile efectuate în mijloacele fixe menționate la art. 26 alin. (3) și art. 261 alin. (3) din Codul fiscal. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operațional.

Nu se calculează amortizarea terenurilor, vitelor productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă, cîinilor de pază), fondurilor de bibliotecă, plantațiilor perene care nu au intrat pe rod, mijloacelor fixe care nu sînt folosite în activitatea de întreprinzător, construcțiilor nefinalizate.

Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului. În cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe și/sau creării cu forțe proprii din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. Suma subvențiilor obținute în urma efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

Evidența mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform prevederilor art. 261 din Codul fiscal se va ţine pentru fiecare obiect separat.

Amortizarea mijloacelor fixe se efectuează prin utilizarea metodei liniare de amortizare. Amortizarea se calculează lunar începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcțiune. În cazul ieșirii din exploatare a mijlocului fix în cursul perioadei fiscale, calculul amortizării se va efectua pentru luna în care are loc ieșirea mijlocului fix.

Diferențele din reevaluarea mijloacelor fixe nu se recunosc în scopuri fiscale. Mărimea lunară a amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor fixe cu norma de amortizare respectivă și raportarea la 12 luni:

Am.f.=(Vm.f. * Na)/12

unde: Am.f. – amortizarea calculată în scopuri fiscale;
Vm.f. – valoarea mijlocului fix supus amortizării;
N– norma amortizării pentru fiecare mijloc fix.

Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raportul dintre 100% şi durata de funcționare utilă a acestuia stabilită în Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338/2003.
Durata de funcționare se utilizează pentru mijloacele fixe nou-procurate de către entitățile care aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal. Pentru mijloacele fixe a căror amortizare a fost calculată conform art. 26 din Codul fiscal, durata de funcționare reprezintă diferența dintre durata stabilită în Catalogul menționat și numărul perioadelor fiscale în care a fost calculată amortizarea potrivit art. 26 din Codul fiscal. Durata de funcționare pentru mijloacele fixe constatate conform art. 261 alin. (3) din Codul fiscal (investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune) reprezintă durata contractului încheiat.

În funcție de tipul (forma) arendei, leasingului se va stabili cine va suporta cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor, precum şi cheltuielile pentru reparație.

Astfel, amortizarea imobilizărilor luate în arendă finanțată şi leasing financiar se calculează de către locatar (arendaș) în fiecare perioadă de gestiune pe parcursul duratei de funcționare utilă a acestora. Respectiv, în scopuri fiscale, amortizarea se calculează de către locatar (arendaș).

În cazul leasingului operațional amortizarea imobilizărilor predate în locațiune (arendă) se calculează de către locator (arendator) în fiecare perioadă de gestiune și se constată ca cheltuieli ale perioadei, iar la finele fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al locatorului (arendatorului). Respectiv, în scopuri fiscale, la determinarea impozitului pe venit, deducerea cheltuielilor aferente amortizării se permite la locator (arendator). Locatarul (arendașul) recunoaște la deducere sumele arendei şi ratei de leasing calculate în conformitate cu legislația.

Valoarea de intrare a mijloacelor fixe pentru care se calculează amortizarea potrivit art. 261 din Codul fiscal constituie:

1) pentru mijloacele fixe procurate sau create cu forțe proprii, mijloacele fixe luate în leasing financiar, mijloacele fixe pentru care a fost primită subvenția – valoarea determinată conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal;

2) pentru autoturisme – valoarea determinată conform art. 261 alin. (8) din Codul fiscal. Pentru autoturismul a cărui valoare nu depășește plafonul stabilit în art. 26 alin. (9) lit. a) sau în art. 261 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, amortizarea calculată se deduce integral, în funcție de valoarea autoturismului. În cazul în care valoarea autoturismului depășește plafonul stabilit, amortizarea se va calcula la valoarea autoturismului egală cu suma plafonului. Prevederile respective nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă prestare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a costului vînzărilor;

3) pentru mijloacele fixe sub formă de investiții – suma depășirii limitei stabilite în art. 261 alin. (11) din Codul fiscal;

4) pentru mijloacele fixe reintrate în exploatare – baza valorică determinată la momentul ieșirii din exploatare;

5) pentru mijloacele fixe reintroduse ulterior ieșirii forțate în exploatare – valoarea de intrare determinată conform art. 22 alin. (2) din Codul fiscal;

6) pentru mijloacele fixe reintroduse ulterior ieșirii – diferența dintre valoarea de intrare și amortizarea calculată.

Va urma!

În  Monitorul Oficial nr. 499-503 din 21.12.2018 a fost publicată Hotărîrea Guvernului nr. 1251 din 19.12.2018 cu privire la modificarea Hotărîrii Guvernului nr. 289/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evidența şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Modificările au intrat în vigoare începând cu 21 decembrie 2018.

Mai jos vom face o recapitulare a prevederilor ce țin de evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe dar vă recomandăm să revedeți și materialele publicate anterior la acest subiect.

Citiți și:

Potrivit prevederilor HG nr. 1251/2018 în tot cuprinsul textului Regulamentului cuvîntul „uzură”, se substituie cu cuvîntul „amortizare”, iar cuvîntul „lichidare”, se substituie cu cuvîntul „casare”, la formele gramaticale corespunzătoare.

Conform noii redacții a pct. 3 din Regulament, proprietatea pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma stabilită de prevederile Codului fiscal. Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social şi folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă obiect al calculării amortizării.

Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investițiile efectuate în mijloacele fixe menționate la art. 26 alin. (3) și art. 261 alin. (3) din Codul fiscal. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operațional.

Nu se calculează amortizarea terenurilor, vitelor productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă, cîinilor de pază), fondurilor de bibliotecă, plantațiilor perene care nu au intrat pe rod, mijloacelor fixe care nu sînt folosite în activitatea de întreprinzător, construcțiilor nefinalizate.

Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului. În cazul finanțării parțiale a procurărilor mijloacelor fixe și/sau creării cu forțe proprii din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. Suma subvențiilor obținute în urma efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

Evidența mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform prevederilor art. 261 din Codul fiscal se va ţine pentru fiecare obiect separat.

Amortizarea mijloacelor fixe se efectuează prin utilizarea metodei liniare de amortizare. Amortizarea se calculează lunar începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcțiune. În cazul ieșirii din exploatare a mijlocului fix în cursul perioadei fiscale, calculul amortizării se va efectua pentru luna în care are loc ieșirea mijlocului fix.

Diferențele din reevaluarea mijloacelor fixe nu se recunosc în scopuri fiscale. Mărimea lunară a amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor fixe cu norma de amortizare respectivă și raportarea la 12 luni:

Am.f.=(Vm.f. * Na)/12

unde: Am.f. – amortizarea calculată în scopuri fiscale;
Vm.f. – valoarea mijlocului fix supus amortizării;
N– norma amortizării pentru fiecare mijloc fix.

Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raportul dintre 100% şi durata de funcționare utilă a acestuia stabilită în Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338/2003.
Durata de funcționare se utilizează pentru mijloacele fixe nou-procurate de către entitățile care aplică prevederile art. 261 din Codul fiscal. Pentru mijloacele fixe a căror amortizare a fost calculată conform art. 26 din Codul fiscal, durata de funcționare reprezintă diferența dintre durata stabilită în Catalogul menționat și numărul perioadelor fiscale în care a fost calculată amortizarea potrivit art. 26 din Codul fiscal. Durata de funcționare pentru mijloacele fixe constatate conform art. 261 alin. (3) din Codul fiscal (investițiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, concesiune, arendă, comodat, sublocațiune) reprezintă durata contractului încheiat.

În funcție de tipul (forma) arendei, leasingului se va stabili cine va suporta cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor, precum şi cheltuielile pentru reparație.

Astfel, amortizarea imobilizărilor luate în arendă finanțată şi leasing financiar se calculează de către locatar (arendaș) în fiecare perioadă de gestiune pe parcursul duratei de funcționare utilă a acestora. Respectiv, în scopuri fiscale, amortizarea se calculează de către locatar (arendaș).

În cazul leasingului operațional amortizarea imobilizărilor predate în locațiune (arendă) se calculează de către locator (arendator) în fiecare perioadă de gestiune și se constată ca cheltuieli ale perioadei, iar la finele fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al locatorului (arendatorului). Respectiv, în scopuri fiscale, la determinarea impozitului pe venit, deducerea cheltuielilor aferente amortizării se permite la locator (arendator). Locatarul (arendașul) recunoaște la deducere sumele arendei şi ratei de leasing calculate în conformitate cu legislația.

Valoarea de intrare a mijloacelor fixe pentru care se calculează amortizarea potrivit art. 261 din Codul fiscal constituie:

1) pentru mijloacele fixe procurate sau create cu forțe proprii, mijloacele fixe luate în leasing financiar, mijloacele fixe pentru care a fost primită subvenția – valoarea determinată conform art. 261 alin. (18) din Codul fiscal;

2) pentru autoturisme – valoarea determinată conform art. 261 alin. (8) din Codul fiscal. Pentru autoturismul a cărui valoare nu depășește plafonul stabilit în art. 26 alin. (9) lit. a) sau în art. 261 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, amortizarea calculată se deduce integral, în funcție de valoarea autoturismului. În cazul în care valoarea autoturismului depășește plafonul stabilit, amortizarea se va calcula la valoarea autoturismului egală cu suma plafonului. Prevederile respective nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă prestare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a costului vînzărilor;

3) pentru mijloacele fixe sub formă de investiții – suma depășirii limitei stabilite în art. 261 alin. (11) din Codul fiscal;

4) pentru mijloacele fixe reintrate în exploatare – baza valorică determinată la momentul ieșirii din exploatare;

5) pentru mijloacele fixe reintroduse ulterior ieșirii forțate în exploatare – valoarea de intrare determinată conform art. 22 alin. (2) din Codul fiscal;

6) pentru mijloacele fixe reintroduse ulterior ieșirii – diferența dintre valoarea de intrare și amortizarea calculată.

Va urma!

Comentarii

Înregistrare

Restabilire

Se încarcă...