37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Metoda de calcul propusă pentru amortizarea mijloacelor fixe în scopuri fiscale

Metoda de calcul propusă pentru amortizarea mijloacelor fixe în scopuri fiscale

04.07.201711.199 views

2

(1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Potrivit proiectului propus de către Ministerul Finanțelor privind politica fiscală și vamală pentru anul 2018 pe tot cuprinsul Codului fiscal cuvântul „uzura", ar putea fi înlocuit cu cuvântul „amortizarea" la forma şi cazul respectiv, cu excepția cazurilor când prezenta lege prevede altfel. Modificarea dată are drept scop racordarea legislaţiei fiscale cu legislaţia contabilă.

În cazul aprobării proiectului normele de uzură pe categorii de proprietate urmează să fie abrogate, iar norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raport dintre 100% şi durata de funcționare utilă stabilită de Guvern.

Alineatul (3) al art.26 din Codul fiscal va stabili că se vor considera mijloacele fixe supuse amortizării fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.27 alin.(9).

Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se va ține pentru fiecare obiect separat. 

Amortizarea mijloacelor fixe se va calcula prin utilizarea metodei de amortizare liniară. Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se va determina prin înmulțirea valorii mijloacelor fixe la norma de amortizare proporțional lunilor aflate în bilanțul contribuabilului.

După părerea autorilor stabilirea metodei liniare presupune următoarele avantaje:

- simplificarea modului de calcul atât pentru agentul economic cât și pentru organele de control;
- reducerea timpului și personalului necesar pentru calculul și evidența uzurii în scopuri fiscale;
- excluderea riscului admiterii unor erori la efectuarea calcului;
- excluderea riscului sancționării de către organele de control;
- asigurarea echilibrului și previzibilității estimării cheltuielilor permise spre deducere în scopuri fiscale, în contextul în care reportarea pierderile fiscale se realizează în mărimi arbitrare;
- se aplică în majoritatea statelor;
- sistemului actual este unul ineficient și nu asigură efectul metodei degresive existente în cazul investițiilor în mijloacele fixe;

Baza valorică a fiecărui mijloc fix la data de 1 ianuarie 2018 se va determina în felul următor:
a) pentru mijloacele fixe raportate la categoria I de proprietate - baza valorică determinată la 31 decembrie 2017;

b) pentru mijloacele fixe raportate la categoriile II-V de proprietate - baza valorică determinată prin calcul, reieșind din ponderea procentuală a valorii de bilanț a obiectului respectiv în suma totală a valorii de bilanț aferentă obiectelor atribuite la categoria respectivă la 31 decembrie 2017, aplicată la baza valorică a categoriei la care a fost atribuit mijlocul fix respectiv.

Deducerea cheltuielilor pentru reparația curentă a proprietății suportate pe parcursul perioadei fiscale se va permite în limita de 15% din baza valorică a mijlocului fix respectiv. Suma cheltuielilor ce vor depăși plafonul stabilit se vor reflecta la majorarea bazei valorice a mijlocului fix reparat. Prin urmare entitățile vor fi nevoite să țină evidența contabilă a reparațiilor mijloacelor fixe separat pe fiecare unitate reparată. 

Nu se va calcula uzura mijloacelor fixe procurate pentru care nu au fost determinate obligaţiuni privind plata lor. În cazul finanţării parţiale a procurărilor, uzura se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. În cazul în care există finanţarea totală a procurărilor mijloacelor fixe, uzura aferentă acestora nu se calculează. Prin derogare la cele menționate mai sus suma subvențiilor obținute urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

Potrivit proiectului propus de către Ministerul Finanțelor privind politica fiscală și vamală pentru anul 2018 pe tot cuprinsul Codului fiscal cuvântul „uzura", ar putea fi înlocuit cu cuvântul „amortizarea" la forma şi cazul respectiv, cu excepția cazurilor când prezenta lege prevede altfel. Modificarea dată are drept scop racordarea legislaţiei fiscale cu legislaţia contabilă.

În cazul aprobării proiectului normele de uzură pe categorii de proprietate urmează să fie abrogate, iar norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raport dintre 100% şi durata de funcționare utilă stabilită de Guvern.

Alineatul (3) al art.26 din Codul fiscal va stabili că se vor considera mijloacele fixe supuse amortizării fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.27 alin.(9).

Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se va ține pentru fiecare obiect separat. 

Amortizarea mijloacelor fixe se va calcula prin utilizarea metodei de amortizare liniară. Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se va determina prin înmulțirea valorii mijloacelor fixe la norma de amortizare proporțional lunilor aflate în bilanțul contribuabilului.

După părerea autorilor stabilirea metodei liniare presupune următoarele avantaje:

- simplificarea modului de calcul atât pentru agentul economic cât și pentru organele de control;
- reducerea timpului și personalului necesar pentru calculul și evidența uzurii în scopuri fiscale;
- excluderea riscului admiterii unor erori la efectuarea calcului;
- excluderea riscului sancționării de către organele de control;
- asigurarea echilibrului și previzibilității estimării cheltuielilor permise spre deducere în scopuri fiscale, în contextul în care reportarea pierderile fiscale se realizează în mărimi arbitrare;
- se aplică în majoritatea statelor;
- sistemului actual este unul ineficient și nu asigură efectul metodei degresive existente în cazul investițiilor în mijloacele fixe;

Baza valorică a fiecărui mijloc fix la data de 1 ianuarie 2018 se va determina în felul următor:
a) pentru mijloacele fixe raportate la categoria I de proprietate - baza valorică determinată la 31 decembrie 2017;

b) pentru mijloacele fixe raportate la categoriile II-V de proprietate - baza valorică determinată prin calcul, reieșind din ponderea procentuală a valorii de bilanț a obiectului respectiv în suma totală a valorii de bilanț aferentă obiectelor atribuite la categoria respectivă la 31 decembrie 2017, aplicată la baza valorică a categoriei la care a fost atribuit mijlocul fix respectiv.

Deducerea cheltuielilor pentru reparația curentă a proprietății suportate pe parcursul perioadei fiscale se va permite în limita de 15% din baza valorică a mijlocului fix respectiv. Suma cheltuielilor ce vor depăși plafonul stabilit se vor reflecta la majorarea bazei valorice a mijlocului fix reparat. Prin urmare entitățile vor fi nevoite să țină evidența contabilă a reparațiilor mijloacelor fixe separat pe fiecare unitate reparată. 

Nu se va calcula uzura mijloacelor fixe procurate pentru care nu au fost determinate obligaţiuni privind plata lor. În cazul finanţării parţiale a procurărilor, uzura se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. În cazul în care există finanţarea totală a procurărilor mijloacelor fixe, uzura aferentă acestora nu se calculează. Prin derogare la cele menționate mai sus suma subvențiilor obținute urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.

Comentarii

  1. Adrian spune:

    Dupa parerea mea limitarea reparatiilor la 15% nu este una favorabila pentru contribuabili. De exemplu daca procuram un mijloc fix nou, el de obicei in primii ani nu necesita repartii, si in urmatorii ani cind o sa apara reparatii mai considerabile, baza valorica a acestui mijloc fix va fi mai mica si respectiv se va permite in anul respectiv mai putin la deduceri, insa daca aceste reparatii vor fi in ultimii ani de amortizare, aceasta valoare de reparatii care va depasi limita oricum logic va nimeri in amortizarea fiscala. Si iarasi vor aparea diferente mai mari, dar posibil si incurcaturi. Care este logica acestei limitari a reparatiilor? care este efectul lor? este argumentata si necesara? Aceste reparatii consider ca nu se fac de dragul cheltuielilor, care antreprenor sanatos o sa cheltuie bani aiurea pentru a face careva reparatii? Probabil or fi vreo unu care ar face careva scheme dar de ce restul trebuie sa sufere?

  2. Olga spune:

    „Prin derogare la cele menționate mai sus suma subvențiilor obținute urmare a efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe”, dar ce facem cu sumele primite, compensate din proiecte internationale?

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...