Fondatoarea unei întreprinderi individuale a fost obligată de judecători să achite în folosul Casei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM) prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (AOAM) pentru o perioadă de trei ani, după ce s-ar fi eschivat să execute această obligația.
CNAM a acționat în judecată femeia, constatând în baza informației plasate pe site-ul oficial al ÎS ”Camera Înregistrării de Stat a RM” că aceasta este fondatoarea unei întreprinderi indivviduale și, prin urmare, se înscrie în categoria de plătitori ai primelor AOAM în sumă fixă care se asigură în mod individual.
Legea mai obligă fondatorii de întreprinderi individuale să achite integral prima AOAM în sumă fixă în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a legii fondurilor AOAM pe anul respectiv.
Pârâta nu și-ar fi onorat această obligație în perioada 2014, 2015 și 2016. În acești ani, suma fixă a primei AOAM a constituit 4.056 de lei. Prin urmare, fondatoarea întreprinderii a acumulat o datorie de 12.168 de lei.
În instanță, CNAM a solicitat nu doar recuperarea acestei datorii, dar și aplicarea unei majorări de întârziere în proporţie de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, în baza legislației.
Inițial, CNAM a solicitat personal femeii, prin scrisoare, achitarea primelor AOAM pentru perioada celor trei ani, însă femeia nu a răspuns solicitării.
Astfel, instituția s-a adresat în judecată, solicitând încasarea sumei de 12.168 de lei pentru primele neachitate, precum şi a majorării de întârziere în sumă de 2.692,74 de lei.
Prima instanță a admis integral acțiunea, obligând femeia să achite prima AOAM pe anii 2014, 2015, 2016 în sumă de 121.68 de lei, precum şi majorarea de întârziere în sumă de 2692,74 de lei. Pârâta a mai fost obligată să achite taxa de stat în sumă de 445,82 de lei.
Femeia a depus apel, care a fost respins pe motiv că instanţa de apel a considerat justă concluzia primei instanţe din considerentul că prin înscrisurile cauzei s-a confirmat cert că aceasta nu şi-a onorat obligaţia de achitare a primei AOAM. Magistrații de la apel au mai indicat că a fost întemeiată și pretenția de încasare a majorării de întârziere.
În urma acestei decizii, femeia a depus și recurs, invocând că întreprinderea fondată nu a fost activă nicio zi, și respectiv, ea nu are obligaţia de a achita poliţa medicală, or, aceasta nu se încadrează efectiv şi real în prevederile Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Femeia a mai declarat că nu a beneficiat de asistenţa medicală în baza poliţei de asigurare şi că toate adresările către medici, precum şi internarea în instituţiile medicale au avut loc contra cost, prin urmare, nu a profitat de beneficiile poliţei de asigurare pe care trebuie să o achite.
Recursul femeii a fost declarant inadmisibil. Magistrații de la CSJ au indicat că recursul declarat se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Încheierea CSJ este irevocabilă.
Legislația prevede că termenul de prescripţie extinctiv pentru stingerea primelor AOAM şi a penalităţilor aferente acestora este de 3 ani.