În Monitorul Oficial din 26 mai 2023, a fost publicată Decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 189g/2022 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 15 și 543 din Codul fiscal.
Circumstanțele litigiului principal
La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 15 și 543 din Codul fiscal, ridicată de cetățeanul X, administrator autorizat, în dosarul nr. 2i-6661/219.
Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 18 decembrie 2019, s-a intentat procesul de insolvabilitate față de Î.M. „X” S.R.L.. Prin Încheierea din 17 iulie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul central, a dispus aplicarea procedurii falimentului față de debitorul insolvabil.
Ulterior, dl administrator a depus la instanța de judecată o cerere privind explicarea modului de executare a încheierii din 17 iulie 2020 și precizarea aplicării articolelor 15 și 543 din Codul fiscal în cazul mijloacelor bănești obținute din valorificarea masei debitoare. În cadrul ședinței de judecată, dl administrator a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 15 și 543 din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997.
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul excepției menționează că articolele 15 și 543 din Codul fiscal încalcă articolele 4, 7, 16, 20, 23, 46 și 54 din Constituție din cauza lipsei în textul acestor prevederi a unei cote de impozitare aplicabile subiecților aflați în procedura falimentului sau a falimentului simplificat.
Autorul excepției afirmă că procedura falimentului are ca scop stingerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului. Codul fiscal îl tratează pe agentul economic aflat în procedura de insolvabilitate ca pe agenții economici solvabili, din punctul de vedere al obligației de plată a impozitelor. Prin această reglementare statul obține un avantaj nemeritat, pentru că obligația achitării impozitului are un rang privilegiat în ordinea executării creanțelor. De asemenea, autorul excepției susține că ingerința în dreptul de proprietate al companiei insolvabile și al creditorilor chirografari este una gravă.
Aprecierea Curții
Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea a constat că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul sesizării nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.
Autorul excepției afirmă incidența articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 7 (Constituția, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (calitatea legii), 46 (dreptul la proprietate privată și la protecția acesteia) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție. Cu referire la incidența articolelor 4 și 7 din Constituție, Curtea precizează că normele au un caracter general, care constituie imperative ce stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.
Referitor la incidența articolelor 16 și 23 din Constituție, Curtea precizează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție. În ceea ce privește articolul 54 din Constituție, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, trebuie să se constate incidența unui drept fundamental. În sesizare autorul pretinde existența unei ingerințe în articolul 20 din Constituție. Curtea observă că autorul s-a limitat la simpla invocare a acestei norme.
De asemenea, Curtea reține că autorul excepției afirmă neconstituționalitatea omisiunii reglementării unei cote de impozitare distincte aplicabile agenților economici aflați în procedura falimentului sau a falimentului simplificat. La subiectul dat se menționează că Constituția nu impune reglementarea unei cote de impozitare aplicabile doar în raport cu agenții economici față de care s-a intentat procedura falimentului sau a falimentului simplificat. Mai mult, o asemenea cerință nu poate fi dedusă, în mod rezonabil, pe baza articolelor constituționale invocate în sesizare.
Adițional, Curtea reține că, în capătul sesizării privind încălcarea articolului 46 din Constituție, autorul excepției a formulat un argument similar celui analizat în Decizia nr. 46/2022. În decizia enunțată se menționează că obligația de a plăti impozit dintr-un venit constituie, o ingerință în dreptul constituțional de proprietate, pentru că privează persoana în cauză de un bun, i.e. de suma bănească care trebuie plătită. Totuși, Curtea a subliniat că această ingerință în dreptul de proprietate este, justificată, deoarece statului i se recunoaște prerogativa de a institui și de a percepe impozite și contribuții obligatorii. În cazul în care cuantumul impozitului este rezonabil, problema existenței acestuia reprezintă o chestiune care ține de marja discreționară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituționalitate.
Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
DECIDE:
În baza celor menționate supra Curtea a declarat indamnisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 15 și 543 din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997.