Potrivit SNC „Potilitici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”, estimări contabile reprezintă preconizările şi presupunerile admise de entitate pentru evaluarea elementelor (obiectelor) contabile în condiţii de incertitudine aferentă condiţiilor sau evenimentelor viitoare (de exemplu, se pot solicita modificări cu privire la: duratele de utilizare a imobilizărilor corporale amortizabile şi valorile reziduale ale acestora, mărimea provizionului pentru garanţii acordate clienţilor, valoarea realizabilă netă a stocurilor).

Estimările contabile se bazează pe cele mai recente şi credibile informaţii deţinute de entitate. Utilizarea estimărilor contabile întemeiate este o parte esenţială a întocmirii situaţiilor financiare şi nu pune la îndoială veridicitatea acestora.

Estimările contabile pot necesita revizuiri în urma schimbărilor în circumstanţele pe care s-au bazat aceste estimări, apariţiei noilor informaţii sau acumulării experienţei.

Revizuirea estimărilor contabile generează modificări ale acestora care nu se tratează ca modificări ale politicilor contabile sau erori contabile.

Modificarea bazei (procedeului, metodei) de evaluare a activelor şi datoriilor aplicate de entitate reprezintă o modificare a politicilor contabile, şi nu o modificare a estimării contabile. În cazul în care este dificil de a distinge modificarea politicilor contabile de modificarea estimării contabile, modificarea respectivă este tratată ca o modificare a estimării contabile.

Efectul modificării estimării contabile se recunoaşte în mod prospectiv începînd cu data modificării estimării şi nu afectează perioadele de gestiune anterioare.

Efectul modificării estimării se înregistrează ca venituri sau cheltuieli/costuri ale:

1) perioadei de gestiune, în care are loc modificarea, dacă este afectată numai perioada respectivă;

Exemplul 1. O entitate în conformitate cu politicile sale contabile constituie provizion pentru creanţele compromise în mărime de 3% de la soldul creanţelor comerciale. La sfîrşitul anului 2020 entitatea a majorat estimarea contabilă anterioară a provizionului cu 0,5%. Soldul creanţelor comerciale la această dată este de 345 000 lei.

În situaţia expusă în exemplu, modificarea estimării contabile afectează numai rezultatele anului 2020. Entitatea ajustează provizionul pentru creanţele compromise la sfîrşitul anului 2020 cu sumă de 1 725 lei [(345 000 lei x 0,5) : 100] care va fi înregistrată ca majorare simultană a cheltuielilor curente şi a corecţiilor (provizionului) privind creanţele compromise.

2) perioadei de gestiune, în care are loc modificarea, şi ale perioadelor de gestiune viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora.

Exemplul 2. O entitate a pus în funcţiune la începutul anului 2014 un utilaj tehnologic cu costul de intrare de 240 000 lei. Durata de utilizare a utilajului a fost estimată la 8 ani şi valoarea lui reziduală − la 9 600 lei. Potrivit politicilor contabile amortizarea utilajelor tehnologice se calculează conform metodei liniare. La sfîrşitul anului 2016 entitatea a modificat (a diminuat) durata de utilizare a utilajului de la 8 ani la 7 ani.

În situaţia expusă în exemplu, modificarea estimării contabile afectează rezultatele anilor 2017, 2018, 2019 şi 2020. Pînă la modificarea duratei de utilizare suma anuală a amortizării utilajului a constituit 28 800 lei [(240 000 lei − 9 600 lei) : 8 ani]. La sfîrşitul anului 2016 amortizarea utilajului a alcătuit 86 400 lei (28 800 lei x 3 ani). După modificarea duratei de utilizare entitatea calculează amortizarea anuală a utilajului în sumă de 36 000 lei [(240 000 lei − 86 400 lei − 9 600 lei) : 4 ani], care se înregistrează ca majorare concomitentă a costurilor şi amortizării imobilizărilor corporale.

Modificarea estimării contabile, care afectează în mod direct datoriile sau capitalul propriu al entităţii, se recunoaşte prin ajustarea concomitentă a valorii activelor, datoriilor şi a elementelor respective ale capitalului propriu în perioada de gestiune, în care are loc modificarea.

Exemplul 3. În noiembrie 2020 o entitate a început construcţia într-un loc public a unui pavilion pentru comercializarea mărfurilor. Odată cu obţinerea dreptului de folosire a locului de amplasare timp de 4 ani, entitatea şi-a asumat obligaţia de a demonta pavilionul la expirarea termenului de utilizare indicat. Suma estimată iniţială a costurilor de ieşire a pavilionului constituie 24 000 lei. În februarie 2021, pînă la transmiterea pavilionului în exploatare, din partea organelor abilitate au fost înaintate şi acceptate de entitate cerinţe suplimentare privind refacerea locului de amplasare după demontarea pavilionului. Respectiv, costurile de ieşire a pavilionului au fost reestimate la 38 000 lei. În conformitate cu politicile contabile entitatea capitalizează costurile estimate aferente ieşirii imobilizărilor corporale.

În baza datelor din exemplu, entitatea în anul 2020 constituie un provizion pe termen lung pentru acoperirea costurilor de ieşire a acestui obiect în sumă de 24 000 lei care se înregistrează ca majorare concomitentă a imobilizărilor corporale în curs de execuţie şi a datoriilor pe termen lung (provizioanelor). În anul 2021 entitatea înregistrează efectul modificării estimării contabile în sumă de 14 000 lei (38 000 lei − 24 000 lei) ca majorare simultană a imobilizărilor corporale în curs de execuţie şi a datoriilor pe termen lung (provizioanelor).