Nu este concluzia noastră, este poziția oficială a organului de administrare fiscală adusă recent la cunoștința contribuabililor. În pofida statisticii alarmante a cazurilor COVID în Republica Moldova, Serviciul fiscal de stat a publicat în aceste zile pe pagina sa electronică poziția oficială, elaborată în baza explicațiilor Ministerului Finanțelor, conform căreia : “plățile efectuate de agenții economici în vederea testării salariaților cu teste COVID-19 constituie facilități impozabile acordate de angajator” si “plățile efectuate de agenții economici în vederea testării salariaților cu teste COVID-19 constituie facilități impozabile acordate de angajator, aferent cărora urmează a fi calculate și achitate impozitul pe venit, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicala”^[1]. 

Chiar daca considerăm că această poziție este ruptă de realitate și care nu este în spiritul art. 8 al Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, conform căruia “Asigurarea sănătăţii publice se realizează prin activităţi comune ale autorităţilor publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, comunităţilor şi societăţii civile, prin elaborarea şi implementarea politicilor de protecţie şi promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor”, vom demonstra în continuare, că cheltuielile respective ale angajatorului sunt necesare și ordinare activității de întreprinzător și nu reprezintă facilitate impozabilă acordată angajaților.

Este adevărat, ca în ultimul timp Serviciul fiscal de stat, conform explicațiilor Ministerului Finanțelor, promovează abordarea potrivit căreia cheltuiala care nu este expres deductibilă în baza prevederilor Codului Fiscal, nu este deductibilă și prin norma generală. Noi, însă, considerăm că definirea cheltuielilor ordinare și necesare descrisă în HG a RM nr. 693/ 2018 ca fiind “cheltuielile caracteristice gestionării activităţii de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, în scopul desfăşurării activităţii economice şi obţinerii de venituri” explică celelalte situații de deducere a cheltuielilor care nu sunt reglementate expres prin Codul Fiscal al RM.

Merită să menționăm că Codul Fiscal al RM:

•  nu stabilește expres norme în raport cu deductibilitatea cheltuielilor cu teste la COVID ale angajaților;
• nu recunoaște expres plățile angajatorului pentru testele la COVID în componența facilităților acordate angajatului.

In acest context, acțiunea angajatorului, în situația analizată, trebuie analizată prin prisma altor acte normative, ori, angajatorul nu suportă cheltuieli cu testele la COVID ale angajaților săi de dragul testelor.

Se cere de menționat, că conform Legii securității și sănătății în muncă nr. 186/ 2008 “Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată” (art. 9, al.1). Prin securitate şi sănătate în muncă se subîntelege ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de lucru, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a lucrătorilor (art. 1 din Legea 186/2008).

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă prevede, printre altele, următoarele obligații ale angajatorului:

• să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor necesare (art. 10, al. 1);
• să decidă care sînt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, în caz de necesitate, care este echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat;(art. 13).

Mai mult decât atât, conform Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr. 10-XVI din 03.02.2009, persoanele juridice sunt obligate:

• să elaboreze şi să implementeze măsuri de sănătate publică, orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor (art. 30, p.1));
• să creeze condiții pentru menținerea și ameliorarea sănătăţii populației, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod de viaţă sănătos (art. 30, p. 4).

Se cere de menționat, că conform Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, prin prevenirea bolilor se subînțelege activităţi aplicate prioritar la nivel de individ, orientate spre preîntîmpinarea sau diminuarea probabilităţii apariţiei bolilor transmisibile sau netransmisibile, a răspîndirii lor şi/sau spre prevenirea recidivelor şi complicaţiilor.

Astfel, în situația în care Legea securității şi sănătății în muncă nr. 186/ 2008 nu stabilește o listă exhaustivă de acțiuni ale angajatorului în raport cu asigurarea sănătății și securității angajatului la locul de muncă, acțiunea angajatorului privind preîntâmpinarea răspândirii bolilor la locul de munca la fel trebuie privită ca măsură având ca scop asigurarea celor mai bune condiții de lucru, apărarea vieții, sănătății, integrității fizice și psihice a lucrătorilor.

In conformitate cu documentele emise de către Organizația Mondiala a Sănătății (OMS) este clar că limitarea contactului strâns între persoanele infectate și alte persoane este esențială pentru întreruperea lanțurilor de transmitere a virusului care cauzează COVID-19. Prevenirea transmiterii se realizează cel mai bine prin identificarea cazurilor suspecte cât mai repede posibil, testarea și izolarea cazurilor infecțioase^[2].

Totodată, pentru a preveni transmiterea, OMS recomandă un set cuprinzător de măsuri, inclusiv:

• Identificarea cazurilor suspecte cât mai repede posibil, testarea și izolarea tuturor cazurilor (persoanelor infectate) în condiții adecvate;

• Identificarea și punerea în carantină a tuturor contactelor strânse ale persoanelor infectate și testarea celor care dezvoltă simptome, astfel încât să poată fi izolați dacă sunt infectați și necesită îngrijire, etc.

După cum se poate observa, din documentele OMS acțiunea de testare la COVID a angajaților este o măsură de prevenire a îmbolnăvirilor, în consecință de apărare a vieții, sănătății, integrității fizice şi psihice a lucrătorilor. Astfel, această măsură se încadrează perfect în acțiunile angajatorului în raport cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă.

Aici urmează cel mai interesant !

Conform prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 186/ 2008:

• mijloacele financiare cheltuite de către angajator pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă sînt deductibile (art. 10(6)).
• măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu vor comporta, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor (art. 10(7)).

Concluziile le lăsăm pe seama fiecăruia, ori, informațiile prezentate mai sus sunt valabile pentru toți cei care contribuie direct sau indirect la lupta cu pandemia cauzată de virusul SARS-CoV-2.

Ghenadie Negara

Auditor AFEX SERVICE SRL

[1] https://www.sfs.md/ShowQuestionsInOrder.aspx?order=d90e7e35-e94f-4a58-81d2-e59e86dfbb6b

[2] https://www.who.int/publications/i/item/modes-of-transmission-of-virus-causing-covid-19-implications-for-ipc-precaution-recommendations - Acest document este o actualizare a rezumatului științific publicat la 29 martie 2020 intitulat „Moduri de transmitere a virusului cauzator COVID-19: implicații pentru prevenirea și controlul infecțiilor (IPC) recomandări de precauție ”și include noi dovezi științifice disponibile cu privire la transmiterea SARS-CoV-2, virusul care cauzează COVID-19