Taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii
Această taxă este reglementată de Titlul VII al Codului fiscal („Taxele locale”, art. 288–298) și de anexa la acest titlu. Mai jos sunt reunite, pentru o singură taxă, toate elementele necesare aplicării: cine o datorează, ce se impozitează, cum se stabilește cota, ce scutiri există, cum se calculează, când se plătește și ce dare de seamă se prezintă.
Subiecții impunerii
Persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător și persoanele juridice care dispun de obiecte ale impunerii (art. 290 lit. e)).
Obiectul impunerii și baza impozabilă
Unitățile de comerț și/sau de prestări servicii care corespund tipologiei stabilite conform nomenclatorului din anexa nr. 5 la Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. Unitatea de măsură: lei anual pentru fiecare unitate; cota se diferențiază de consiliul local pe tipuri de unități (art. 291 alin. (1) lit. e), art. 297 alin. (6) lit. a)).
Cotele taxei
Titlul VII al Codului fiscal nu stabilește cote fixe. Cota concretă (în lei sau, după caz, în procente din baza impozabilă) se aprobă anual de consiliul local, odată cu adoptarea bugetului local (art. 292 și art. 297 din Codul fiscal). La stabilirea cotelor, autoritatea publică locală se conduce de principiile previzibilității, transparenței decizionale și echitabilității (art. 297 alin. (8)).
Prin derogare, cotele se stabilesc în funcție de genul de activitate, tipul obiectelor impunerii, locul amplasării, suprafața ocupată, categoria mărfurilor/serviciilor și regimul de activitate (art. 297 alin. (6) lit. a)).
Cota aplicabilă în localitatea unde se află obiectul impunerii se verifică în deciziile consiliului local, publicate pe: sfs.md/ro/acte-emise-de-catre-appl și actelocale.gov.md. Pentru mun. Chișinău cotele găsiți aici.
Scutiri și înlesniri
Sunt scutite de plata tuturor taxelor locale (art. 295 din Codul fiscal): autoritățile publice și instituțiile finanțate de la bugetele de toate nivelurile; misiunile diplomatice și oficiile consulare (pe bază de reciprocitate); Banca Națională a Moldovei; proprietarii/deținătorii bunurilor rechiziționate în interes public; subiecții care desfășoară activitate în calitate de rezident al parcului pentru tehnologia informației (taxele fiind incluse în impozitul unic).
Scutiri specifice: persoanele care practică activități de pompe funebre și servicii similare (inclusiv confecționarea de sicrie, coroane, flori false, ghirlande) (art. 295 lit. g)); persoanele fizice care desfășoară activități independente în cadrul piețelor/amplasamentelor create conform Legii nr. 231/2010 (art. 295 lit. g)).
Suplimentar, autoritatea publică locală poate (art. 296): acorda scutiri peste cele de la art. 295; acorda amânări la plată pe anul fiscal respectiv; prevedea înlesniri pentru categoriile social-vulnerabile — cu condiția operării modificărilor corespunzătoare în bugetul local.
Modul de calcul
Taxa se calculează de sine stătător de către subiectul impunerii (art. 293 alin. (1) din Codul fiscal), pornind de la baza impozabilă și de la cota stabilită de autoritatea publică locală, cu achitarea în același termen în care se prezintă darea de seamă.
Pentru obiectele impunerii de la litera e), taxa se calculează din ziua indicată de autoritatea publică locală în autorizația/notificarea/coordonarea corespunzătoare și până în ziua expirării, suspendării, anulării sau retragerii acesteia (art. 293 alin. (5)).
Termenul de plată și de prezentare
Taxa se achită, iar darea de seamă se prezintă, semestrial, până la data de 25 a lunii imediat următoare semestrului de gestiune (anexa la Titlul VII).
Semestrul I 2026: termenul legal de 25 iulie 2026 cade sâmbătă, prin urmare se transferă pe prima zi lucrătoare — luni, 27 iulie 2026. Pentru semestrul II — până la 25 ianuarie 2027.
Darea de seamă și note de completare
Se raportează prin Darea de seamă pe taxele locale (Forma TL 13), aprobată prin Ordinul IFPS nr. 1603/2012 (cu modificările ulterioare). Se prezintă obligatoriu electronic, semestrial, cu codul perioadei fiscale în formatul S/0N/AAAA (de exemplu, S/01/2026 pentru semestrul I 2026).
În tabelul dării de seamă, taxa se reflectă în rândul propriu (denumirea conform Titlului VII): baza impozabilă în col. 5, cota APL în col. 6, suma calculată în col. 7 (col. 5 × col. 6), facilitățile în col. 8–9, iar suma spre plată în col. 10 (col. 7 − col. 8). Indicatorii se reflectă pentru perioada gestionară, fără cumulare anuală.
Pentru persoanele fizice cu activitate independentă, taxa nu se declară prin Forma TL 13, ci se achită în baza avizului de plată emis de organul împuternicit al APL.
Darea de seamă se prezintă și de contribuabilii scutiți, când suma spre plată este zero. Nu se prezintă dacă nu există obiect al impunerii sau dacă taxa respectivă nu a fost stabilită de autoritatea publică locală (pct. 6–7 din Instrucțiune). Contribuabilii cu subdiviziuni/obiecte în alte localități completează întâi Anexa la darea de seamă (pe fiecare cod CUATM), apoi darea de seamă propriu-zisă.
Aspecte din practica fiscală (BGPF, cap. 6)
Pentru situații specifice de aplicare (momentul apariției/încetării obligației, obiecte multiple, coordonări și autorizații), consultați Baza generalizată a practicii fiscale, cap. 6.6.
Un caz des întâlnit: 6.6.3.7Sunt considerate obiecte ale impunerii la taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii depozitele de producție în care se organizează păstrarea produselor fabricate și se prestează servicii comerciale complementare?
Obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii, potrivit art. 291 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, îl constituie unităţile care corespund tipologiei unităţilor comerciale stabilite conform nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în continuare – Lege).
Conform punctului 27 al Normelor metodologice de utilizare CAEM-2, termenul "activitate" este definit ca utilizarea factorilor de producție (capital, forță de muncă, energie și materiale) pentru producerea produsului final.
Produsul rezultat din astfel de activități poate fi transmis sau vândut altor unități (ca parte a operațiunilor comerciale sau necomerciale), transferat în stocuri sau utilizat de unitățile de producție pentru consumul propriu.
Astfel, activitatea economică se caracterizează prin intrările de produse (bunuri sau servicii), procesul de producție și ieșirile de produse (bunuri sau servicii). Legea reglementează activitatea de comerț ca o activitate a comerciantului în baza unei sau mai multor forme de comerţ, exercitate separat sau combinat, participând la circuitul comercial, prin intermediul unităţilor comerciale, inclusiv prin prestarea serviciilor comerciale complementare.
Prin unitate comercială, în scopul aplicării prevederilor Legii, potrivit art. 3 al acestuia, se subînțelege o unitate (spaţiu/structură/teritoriu/dispozitiv) amenajată/instalată conform specificului activităţii de comerţ prin care se desfăşoară activitatea de comerţ.
Drept urmare, depozitul care este amplasat la locul de producție, în care se organizează păstrarea produselor fabricate și se prestează servicii comerciale complementare, nu constituie obiect al impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.
Totodată, în cazul în care întreprinderea producătoare dispune de depozite amplasate în alte locuri decît locul de producere și acestea comportă caracteristicile uneia dintre categoriile de unități comerciale prevăzute în anexa nr. 5 la Lege, depozitele respective apar ca obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii.