Se aplică pe venitul din serviciile de cazare prestate de structurile cu funcții de cazare.
Această taxă este reglementată de Titlul VII al Codului fiscal („Taxele locale”, art. 288–298) și de anexa la acest titlu. Mai jos sunt reunite, pentru o singură taxă, toate elementele necesare aplicării: cine o datorează, ce se impozitează, cum se stabilește cota, ce scutiri există, cum se calculează, când se plătește și ce dare de seamă se prezintă.
Subiecții impunerii
Persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care prestează servicii de cazare (art. 290 lit. g)).
Obiectul impunerii și baza impozabilă
Serviciile de cazare prestate de structurile cu funcții de cazare; baza impozabilă — venitul din vânzări ale acestor servicii, cota în procente (art. 291 alin. (1) lit. g) și anexa).
Cotele taxei
Titlul VII al Codului fiscal nu stabilește cote fixe. Cota concretă (în lei sau, după caz, în procente din baza impozabilă) se aprobă anual de consiliul local, odată cu adoptarea bugetului local (art. 292 și art. 297 din Codul fiscal). La stabilirea cotelor, autoritatea publică locală se conduce de principiile previzibilității, transparenței decizionale și echitabilității (art. 297 alin. (8)).
Cota aplicabilă în localitatea unde se află obiectul impunerii se verifică în deciziile consiliului local, publicate pe: sfs.md/ro/acte-emise-de-catre-appl și actelocale.gov.md. Pentru mun. Chișinău cotele le găsiți aici.
Scutiri și înlesniri
Sunt scutite de plata tuturor taxelor locale (art. 295 din Codul fiscal): autoritățile publice și instituțiile finanțate de la bugetele de toate nivelurile; misiunile diplomatice și oficiile consulare (pe bază de reciprocitate); Banca Națională a Moldovei; proprietarii/deținătorii bunurilor rechiziționate în interes public; subiecții care desfășoară activitate în calitate de rezident al parcului pentru tehnologia informației (taxele fiind incluse în impozitul unic).
Suplimentar, autoritatea publică locală poate (art. 296): acorda scutiri peste cele de la art. 295; acorda amânări la plată pe anul fiscal respectiv; prevedea înlesniri pentru categoriile social-vulnerabile — cu condiția operării modificărilor corespunzătoare în bugetul local.
Modul de calcul
Taxa se calculează de sine stătător de către subiectul impunerii (art. 293 alin. (1) din Codul fiscal), pornind de la baza impozabilă și de la cota stabilită de autoritatea publică locală, cu achitarea în același termen în care se prezintă darea de seamă.
Termenul de plată și de prezentare
Taxa se achită, iar darea de seamă se prezintă, semestrial, până la data de 25 a lunii imediat următoare semestrului de gestiune (anexa la Titlul VII).
Semestrul I 2026: termenul legal de 25 iulie 2026 cade sâmbătă, prin urmare se transferă pe prima zi lucrătoare — luni, 27 iulie 2026. Pentru semestrul II — până la 25 ianuarie 2027.
Darea de seamă și note de completare
Se raportează prin Darea de seamă pe taxele locale (Forma TL 13), aprobată prin Ordinul IFPS nr. 1603/2012 (cu modificările ulterioare). Se prezintă obligatoriu electronic, semestrial, cu codul perioadei fiscale în formatul S/0N/AAAA (de exemplu, S/01/2026 pentru semestrul I 2026).
În tabelul dării de seamă, taxa se reflectă în rândul propriu (denumirea conform Titlului VII): baza impozabilă în col. 5, cota APL în col. 6, suma calculată în col. 7 (col. 5 × col. 6), facilitățile în col. 8–9, iar suma spre plată în col. 10 (col. 7 − col. 8). Indicatorii se reflectă pentru perioada gestionară, fără cumulare anuală.
Darea de seamă se prezintă și de contribuabilii scutiți, când suma spre plată este zero. Nu se prezintă dacă nu există obiect al impunerii sau dacă taxa respectivă nu a fost stabilită de autoritatea publică locală (pct. 6–7 din Instrucțiune). Contribuabilii cu subdiviziuni/obiecte în alte localități completează întâi Anexa la darea de seamă (pe fiecare cod CUATM), apoi darea de seamă propriu-zisă.
Aspecte din practica fiscală (BGPF, cap. 6)
Pentru situații specifice de aplicare (momentul apariției/încetării obligației, obiecte multiple, coordonări și autorizații), consultați Baza generalizată a practicii fiscale, cap. 6.
Atrageți atenția la următoarele întrebări:
6.8.2.3 Care venituri obţinute din serviciile acordate de pensiunea turistică necesită de a fi incluse în baza impozabilă pentru determinarea taxei pentru cazare?
Conform p.7 din „ Normele metodologice de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei”aprobate de Hotărîrea Guvernului nr. 643 din 27.05.2003, pensiunea turistică; reprezintă unul din tipurile de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare, care pot funcţiona în Republica Moldova.
Totodată, conform art. 291 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal şi lit. g) din anexa la Titlul VII al Codului fiscal, baza impozabilă pentru determinarea taxei pentru cazare reprezintă venitul din vînzări ale serviciilor prestate de structurile cu funcţiuni de cazare.
Astfel, reieșind din noțiunea de structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare, stabilită conform Normelor Metodologice menţionate, baza impozabilă pentru determinarea taxei pentru cazare va include toate veniturile obținute de oricare din tipurile de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare.
6.8.2.4 Urmează a fi considerate structuri cu funcțiuni de cazare bunurile imobiliare care aparțin persoanelor juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător cu drept de proprietate, care se transmit în locațiune?
Prin structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare, potrivit Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare şi de servire a mesei nr. 643 din 27.05.2003 (în continuare – Hotărîre), se subînțelege construcția sau amenajarea destinată, prin proiectare şi execuție, cazării turiștilor străini şi interni, inclusiv colaboratorilor instituțiilor cărora le aparțin structurile respective.
În lista tipurilor de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, conform Hotărîrii, sunt incluse: hotel; hotel-apartament; motel; vilă turistică; bungalou; pensiune turistică; pensiune agroturistică; casă rurală; camping; sat de vacanţă; tabără de vacanţă; apartament sau cameră de închiriat în locuinţe familiale; botel.
Respectiv, persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de cazare prin intermediul tipurilor de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare enumerate mai sus, indiferent de faptul cu ce drept aceste obiecte le aparțin, au obligația de a calcula și achita taxa pentru cazare, reieșind din veniturile din vînzarea serviciilor de cazare.