Conform Monitorului Oficial din 2 iulie 2021, a fost publicată Decizia nr.71 din 27.05.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr. 160g/2020 privind excepția de neconstituționalitate a articolului I alineatul 40 din Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016 cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative (impozitarea persoanelor care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției).
Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că articolul I alineatul 40 din Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative, care a exclus din conținutul Codului fiscal noțiunile de activitate notarială și de venit impozabil al notarului, a lipsit notarul de posibilitatea deducerii cheltuielilor suportate, așa cum prevede articolul 39 din Legea nr. 69 din 14 aprilie 2016 cu privire la organizarea activității notarilor.
Deși modalitatea de deducere a cheltuielilor suportate este reglementată de articolul 24 din Codul fiscal, autoarea excepției de neconstituționalitate precizează că norma în discuție are în vedere doar persoanele care practică activitate de întreprinzător, iar astfel, de vreme ce activitatea notarială nu reprezintă o activitate de întreprinzător, notarul este lipsit de posibilitatea deducerii cheltuielilor, situație ce îi încălcă dreptul de proprietate.
Potrivit autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate încalcă articolele 1 alin. (3), 4, 6, 8, 16 alin. (1), 23 alin. (1), 43 alin. (1), 46 alin. (1), 58, 66 lit. c) și 127 alin. (2) din Constituție.
Aprecierea Curții
Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 1 alin. (3), 4 și 8 din Constituție nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi substanțiale din Constituție. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 16 și 23 din Constituție, Curtea precizează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale.
Curtea notează că, așa cum prevede articolul 8 alin. (2) din Legea privind organizarea activității notarilor, notarul nu este funcționar public, activitatea sa nu este activitate de întreprinzător și nici nu poate fi raportată la o astfel de activitate, iar reglementările Codului fiscal se aplică doar în scopul impozitării și nu modifică regimul acestei activități.
Așadar, analiza sistematică a articolului 693 alin. (1) în coroborare cu articolul 24 din Codul fiscal îi permite Curții să conchidă că notarii, ca și alte subiecte care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției, beneficiază de dreptul de a-și deduce cheltuielile aferente activității profesionale achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale. Expresia legală „conform prevederilor capitolului 3 din prezentul titlu” care se conține în articolul 693 alin. (1) din Codul fiscal este o normă de trimitere și arată că subiectele care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției deduc cheltuielile potrivit regulilor stabilite pentru persoanele care desfășoară activitate de întreprinzător. Această concluzie îi permite Curții Constituționale să rețină lipsa unui tratament diferențiat între notari și contribuabilii cu care se compară autoarea excepției, din perspectiva dreptului de a-și deduce cheltuielile din venitul brut obținut.
În acest context, având în vedere considerentele menționate supra, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate invocate din perspectiva articolelor 16, 46 și 127 alin. (2) din Constituție. Totodată, de vreme ce a stabilit în analiza sa că există repere obiective care ajută destinatarul și interpretul legii să prevadă sensul exact al dispozițiilor contestate, Curtea reține că problema abordată în sesizare nu implică nici incidența articolului 66 alin. (1) lit. c) din Constituție.
Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Prezenta decize a intrat în vigoare la data adoptării.