37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi ContabilȘef   »   Sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale

Sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale

23.02.2024256 views
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

În conformitate cu prevederile stauate de art. 227 din Codul fiscal, stingerea obligațiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de întîrziere (penalității) la impozite și taxe, prin suspendarea operațiunilor la conturile bancare și/sau de plăți, cu excepția celor de la conturile de credit și provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), prin sechestrarea bunurilor și prin alte măsuri prevăzute de Codul fiscal și de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

Potrivit art. 230 din Codul fiscal și pct. 4 din Ordinul IFPS nr. 379/2017, sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plății impozitelor, taxelor și/sau amenzilor se exercită în modul şi condiţiile prevăzute la capitolul 9 al Titlului V din Codul fiscal, cu excepţia prevederilor ce ţin de comercializarea bunurilor sechestrate.

Astfel, la aplicarea sechestrului ca măsură de asigurare se va ține cont de faptul că sunt pasibile de sechestrare toate bunurile care sunt proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepția bunurilor menționate la art. 200 alin. (6) din Codul fiscal, inclusiv a bunurilor personale ale persoanei fizice care, conform art. 89 din Codul de executare, nu sunt urmăribile, și anume:

  • bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, care sunt indispensabile traiului debitorului persoană fizică şi al membrilor familiei lui, destinate întreţinerii unui mod de trai rezonabil, cu condiţia ca valoarea fiecăruia dintre aceste bunuri să nu depăşească 2000 de lei;
  • bunurile copiilor debitorului;
  • ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii familiei lui;
  • produsele alimentare necesare debitorului şi familiei lui timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, animalele destinate producţiei de alimente pentru subzistenţă şi hrana necesară pentru aceste animale;
  • inventarul agricol, inclusiv animalele nedestinate producţiei de alimente folosite pentru lucrările agricole sau casnice, hrana pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură;
  • combustibilul, inclusiv cărbunele şi lemnele, necesar debitorului şi membrilor familiei lui pentru prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei, calculat pentru 3 luni de iarnă;
  • obiectele de cult religios, portretele de familie, verighetele sau alte obiecte care au o valoare sentimentală sau personală, cu excepţia bijuteriilor sau altor obiecte de lux;
  • obiectele necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei sau ocupaţiei;
  • mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele indispensabile persoanelor cu dizabilităţi şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
  • autovehiculul care valorează cel mult 5 salarii medii pe economie, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului şi membrilor familiei lui;
  • bunul imobil cu destinaţie locativă în care debitorul are stabilit domiciliul, cu condiţia ca debitorul şi soţul/soţia, copilul minor, inclusiv cel adoptat, sau persoana aflată la întreţinerea debitorului să nu aibă o altă locuinţă în proprietate sau în folosinţă, iar valoarea prevăzută în documentele executorii conform cărora este sechestrat să nu depăşească 12 salarii medii pe economie, măsurile asigurătorii asupra bunului menţinându-se pe durata executării, fără a afecta dreptul de posesie şi folosinţă al debitorului;
  • animalele de companie, cu excepţia celor crescute în scopuri comerciale;
  • alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Conform prevederilor imperative statuate de pct. 2 din Ordinul SFS nr. 379/2017, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice măsuri de asigurare a stingerii obligației fiscale, în cazurile:
- emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală și neexpirării termenului de 30 zile din data pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal;
- contestării deciziilor și acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul fiscal;
- monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care nu va fi în stare să le achite;
- asigurarea executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1275 din 26.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală.

În acest context este de menționat că, în raport cu obligațiile fiscale restante ale contribuabilului înregistrate până la data emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, vor fi întreprinse măsuri de executare silită, inclusiv sub forma sechestrului ca măsură de executare silită, de către subdiviziunea responsabilă de recuperarea creanțelor în conformitate cu prevederile Capitolului 9 din Titlul V al Codului fiscal.

Concomitent, sechestrul poate fi aplicat și în cazurile cînd contribuabilul dispune de bunuri cu drept de proprietate, dar care nu sunt în posesia acestuia la momentul controlului.

Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare, inclusiv a mijloacelor băneşti aflate în conturile bancare și/sau de plăți, care prin prisma art.459 alin.(5) din Codul civil sunt considerate bunuri mobile, precum și a mijloacelor bănești care se vor afla (viitoare), se va exercita în modul şi condiţiile prevăzute de Codul fiscal, cu excepţia prevederilor ce ţin de comercializarea bunurilor sechestrate.

În cazul în care a fost aplicat sechestru ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale pe mijloacele bănești aflate în conturile bancare și/sau de plăți, la solicitarea contribuabilului și cu acordul scris al Serviciului Fiscal de Stat, banca (sucursala) și/sau societatea de plată (sucursala), societatea emitentă de monedă electronică (sucursala), furnizorul de servicii poștale care activează în calitate de prestator de servicii de plată sau emitent de monedă electronică (sucursala) va transfera mijloacele bănești pe care este aplicat sechestru în contul stingerii obligației fiscale.

În scopul comercializării bunurilor sechestrate ca măsură de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale, se va aplica sechestrul ca modalitate de executare silită a obligaţiei fiscale, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Codului fiscal.

De menționat că, cazurile și acțiunile de sechestru sus-enunțate, reprezintă măsuri de asigurare și nu de executare silită și urmează a nu fi confundate cu sechestrul aplicat pe bunurile contribuabilului, potrivit reglementarilor art. 200 din Codul fiscal, cu toate că conform pct. 4 din Ordinul SFS nr. 379/2017, procedura de aplicare a sechestrului ca măsură de asigurare, este identică celei prevăzute de Codul fiscal, cu excepția prevederilor ce țin de comercializarea bunurilor sechestrate. Cu alte cuvinte, bunurile sechestrate ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale nu vor fi evaluate și comercializate, pentru asta urmînd ca acestea să fie ulterior sechestrate potrivit procedurii stabilite de titlul V din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile stauate de art. 227 din Codul fiscal, stingerea obligațiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de întîrziere (penalității) la impozite și taxe, prin suspendarea operațiunilor la conturile bancare și/sau de plăți, cu excepția celor de la conturile de credit și provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), prin sechestrarea bunurilor și prin alte măsuri prevăzute de Codul fiscal și de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

Potrivit art. 230 din Codul fiscal și pct. 4 din Ordinul IFPS nr. 379/2017, sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plății impozitelor, taxelor și/sau amenzilor se exercită în modul şi condiţiile prevăzute la capitolul 9 al Titlului V din Codul fiscal, cu excepţia prevederilor ce ţin de comercializarea bunurilor sechestrate.

Astfel, la aplicarea sechestrului ca măsură de asigurare se va ține cont de faptul că sunt pasibile de sechestrare toate bunurile care sunt proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepția bunurilor menționate la art. 200 alin. (6) din Codul fiscal, inclusiv a bunurilor personale ale persoanei fizice care, conform art. 89 din Codul de executare, nu sunt urmăribile, și anume:

  • bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, care sunt indispensabile traiului debitorului persoană fizică şi al membrilor familiei lui, destinate întreţinerii unui mod de trai rezonabil, cu condiţia ca valoarea fiecăruia dintre aceste bunuri să nu depăşească 2000 de lei;
  • bunurile copiilor debitorului;
  • ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii familiei lui;
  • produsele alimentare necesare debitorului şi familiei lui timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, animalele destinate producţiei de alimente pentru subzistenţă şi hrana necesară pentru aceste animale;
  • inventarul agricol, inclusiv animalele nedestinate producţiei de alimente folosite pentru lucrările agricole sau casnice, hrana pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură;
  • combustibilul, inclusiv cărbunele şi lemnele, necesar debitorului şi membrilor familiei lui pentru prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei, calculat pentru 3 luni de iarnă;
  • obiectele de cult religios, portretele de familie, verighetele sau alte obiecte care au o valoare sentimentală sau personală, cu excepţia bijuteriilor sau altor obiecte de lux;
  • obiectele necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei sau ocupaţiei;
  • mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele indispensabile persoanelor cu dizabilităţi şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
  • autovehiculul care valorează cel mult 5 salarii medii pe economie, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului şi membrilor familiei lui;
  • bunul imobil cu destinaţie locativă în care debitorul are stabilit domiciliul, cu condiţia ca debitorul şi soţul/soţia, copilul minor, inclusiv cel adoptat, sau persoana aflată la întreţinerea debitorului să nu aibă o altă locuinţă în proprietate sau în folosinţă, iar valoarea prevăzută în documentele executorii conform cărora este sechestrat să nu depăşească 12 salarii medii pe economie, măsurile asigurătorii asupra bunului menţinându-se pe durata executării, fără a afecta dreptul de posesie şi folosinţă al debitorului;
  • animalele de companie, cu excepţia celor crescute în scopuri comerciale;
  • alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Conform prevederilor imperative statuate de pct. 2 din Ordinul SFS nr. 379/2017, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice măsuri de asigurare a stingerii obligației fiscale, în cazurile:
- emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală și neexpirării termenului de 30 zile din data pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal;
- contestării deciziilor și acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul fiscal;
- monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care nu va fi în stare să le achite;
- asigurarea executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1275 din 26.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală.

În acest context este de menționat că, în raport cu obligațiile fiscale restante ale contribuabilului înregistrate până la data emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, vor fi întreprinse măsuri de executare silită, inclusiv sub forma sechestrului ca măsură de executare silită, de către subdiviziunea responsabilă de recuperarea creanțelor în conformitate cu prevederile Capitolului 9 din Titlul V al Codului fiscal.

Concomitent, sechestrul poate fi aplicat și în cazurile cînd contribuabilul dispune de bunuri cu drept de proprietate, dar care nu sunt în posesia acestuia la momentul controlului.

Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare, inclusiv a mijloacelor băneşti aflate în conturile bancare și/sau de plăți, care prin prisma art.459 alin.(5) din Codul civil sunt considerate bunuri mobile, precum și a mijloacelor bănești care se vor afla (viitoare), se va exercita în modul şi condiţiile prevăzute de Codul fiscal, cu excepţia prevederilor ce ţin de comercializarea bunurilor sechestrate.

În cazul în care a fost aplicat sechestru ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale pe mijloacele bănești aflate în conturile bancare și/sau de plăți, la solicitarea contribuabilului și cu acordul scris al Serviciului Fiscal de Stat, banca (sucursala) și/sau societatea de plată (sucursala), societatea emitentă de monedă electronică (sucursala), furnizorul de servicii poștale care activează în calitate de prestator de servicii de plată sau emitent de monedă electronică (sucursala) va transfera mijloacele bănești pe care este aplicat sechestru în contul stingerii obligației fiscale.

În scopul comercializării bunurilor sechestrate ca măsură de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale, se va aplica sechestrul ca modalitate de executare silită a obligaţiei fiscale, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Codului fiscal.

De menționat că, cazurile și acțiunile de sechestru sus-enunțate, reprezintă măsuri de asigurare și nu de executare silită și urmează a nu fi confundate cu sechestrul aplicat pe bunurile contribuabilului, potrivit reglementarilor art. 200 din Codul fiscal, cu toate că conform pct. 4 din Ordinul SFS nr. 379/2017, procedura de aplicare a sechestrului ca măsură de asigurare, este identică celei prevăzute de Codul fiscal, cu excepția prevederilor ce țin de comercializarea bunurilor sechestrate. Cu alte cuvinte, bunurile sechestrate ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale nu vor fi evaluate și comercializate, pentru asta urmînd ca acestea să fie ulterior sechestrate potrivit procedurii stabilite de titlul V din Codul fiscal.

Comentarii

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...