"Orice control fiscal al companiei este un stres pentru administraţia instituţiei, dar mai cu seamă, pentru contabilii acesteia. Pentru a reduce din această tensiune Vă propunem câteva sfaturi pe care trebuie să le urmaţi în vederea depăşii cu succes a acestei etape", Mariana Godea, vicedirector Priminfo-Grup.

1. Funcţionarul fiscal trebuie să vă prezinte Decizia de iniţiere a controlului fiscal şi să asigure respectarea anumitor norme legale
De regulă controlul trebuie să fie precedat de o citaţie primită cu cel puţin trei zile lucrătoare înainte de demararea controlului, cu excepţia situaţiilor când controalele sunt inopinate. Controalele fiscale la faţa locului pentru anumite tipuri de impozite şi taxe, precum şi pentru o anumită perioadă fiscală pot fi realizate, conform legislaţiei în vigoare, nu mai des decât o dată în an. Excepţie constituie unele cazuri când controlul fiscal repetat se impune în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului a unor semne de încălcări fiscale, când controlul este o verificare prin contrapunere, se efectuează la solicitarea organelor de drept şi/sau altor instituții stabilite de lege sau când necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei.

Durata unui control nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. Doar în caz de excepţie, acesta poate fi prelungit cu încă trei luni. Astfel că un control nu poate dura în ansamblu mai mult de cinci luni calendaristice.

2. Controlul poate fi realizat în afara locaţiei agentului economic
Funcţionarii fiscali pot realiza controlul companiei în afara locaţiei acesteia în cazul în care agentul economic nu dispune de oficiu, dacă acesta se află la domiciliu sau dacă condiţiile nu sunt adecvate pentru realizarea controlului. În astfel de situaţie, trebuie întocmit un proces-verbal în care este menţionat faptul ridicării documentelor de către funcţionarii fiscali. Toate acestea în vederea evitării neînţelegerilor privind prezenţa sau pierderea unor acte ale companiei.

3. Aflaţi obiecţiile funcţionarului fiscal pe parcursul controlului şi nu la final
Pe parcursul controlului ar fi bine, periodic, să discutaţi cu funcţionarul fiscal pentru a afla despre anumite constatări şi modul de interpretare a acestora în baza legislaţiei în vigoare de către inspectorul fiscal. Toate acestea pentru a avea suficient timp pentru a vă informa (studiind legislaţia, solicitând în scris părerea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat la acest subiect) şi a reacţiona adecvat la posibilele interpretări greşite sau univoce ale funcţionarului fiscal. Răspunsurile în scris de la IFPS în baza solicitărilor făcute ar reduce din tensiunea procesului de interpretare a cadrului legislativ în domeniul fiscal de către Dvs., pe de o parte, şi inspectorul fiscal, pe de altă parte.

4. Chiar şi în cazul dezacordului este mai recomandabil să semnaţi actul de control cu menţiunea "nu sunt de acord cu ...", decât să refuzaţi semnarea acestuia
În cazul dezacordului faţă de constatările în urma controlului, refuzul semnării actului de control nu exonerează agentul economic de răspunderea faţă de structurile Serviciului Fiscal. Astfel că este mai recomandat ca un agent economic care nu este de acord cu cele constatate în actul de control să semneze acest document cu indicarea faptului că nu este de acord cu acesta. Acest pas trebuie urmat de perfectarea unui dezacord bine argumentat, cu referinţe la legislaţia fiscală şi cu anexarea la acesta a documentelor de rigoare. Dezacordul trebuie prezentat la organul fiscal nu mai târziu de 15 zile calendaristice din momentul semnării actului de control.Refuzul de a semna actul de control nu prelungeşte termenul în cauză. 

5. Apelaţi la firme de consultanţă
Totuşi, în cazul în care compania este supusă unui control de către organele fiscale, este mai bine să apelaţi la companii de consultanţă în domeniul dat. Angajaţii acestora, cunoscând bine legislaţia şi administrarea fiscală, pot discuta cu funcţionarii fiscali „în aceeaşi limbă" - profesionistă. În rezultat, administraţia şi departamentul contabilitate ar evita stresul suplimentar, pierderea timpului şi cheltuielilor  şi, cel mai important, exclude apariţia unor situaţii confuze.