Primirea unui feedback bun din partea angajaților tăi sau a subordonaților este unul dintre cele mai mulțumitoare lucruri care ți se poate întâmpla ca lider. Alături de ceea ce știi să faci sau de ceea ce trebuie să înveți nou să faci, stau - în egală măsură - lucrurile pe care e necesar să nu le faci. Și aceste lucruri sunt atât de importante încât ele se află chiar în miezul crizei de leadership cu care se confruntă societatea, la nivel global.

Mai jos găsiți câteva exemple de cum să nu te comporți ca lider.

1. Obsedatul de control

În această categorie între şeful absolut, cel care consideră că a conduce înseamnă a deţine controlul asupra fiecărui proces, oricât de mărunt. De aceea, nu are încredere în nimeni, deleagă foarte greu sarcinile, se teme mereu că va fi sabotat, colaborează foarte dificil şi caută mereu să slăbească puterea celor din jur, chiar dacă rolul lui ar fi să îi susţină.

2. Atotştiutorul

Inteligent sau nu, specialist sau nu, atotştiutorul consideră că trebuie să aibă mereu dreptate şi că punctul lui de vedere trebuie să fie corect. Îşi recunoaşte greşelile foarte greu - sau deloc  - şi, atunci când ceva merge prost, găseşte o cale de a explica totul dând vina pe altceva sau altcineva. Îi place să fie singurul care are acces la informaţii importante, tinde să îi domine pe ceilalţi scoţând în evidenţă punctele lor slabe şi lipsa de pricepere. În consecinţă, nu poate atrage în jurul lui decât oameni mediocri ca performanţă, deoarece restul vor pleca, enervaţi de aerul său de megaexpert.

3. Idealistul

Este un lider care crede că realitatea ar trebui să se conformeze viselor lui. De aceea, nu este atent la ceea ce se întâmplă în jur, nu face evaluări corecte, ci foarte subiective, îi încurajează pe ceilalţi să creadă în visele lor, dar nu înţelege faptul că împlinirea viselor presupune un plan foarte matur de acţiune, flexibilitate şi învăţare continuă. De aceea, eşuează uşor, pentru că nu îşi construieşte strategii optime de acţiune, ci visează frumos până când îşi dă demisia, supărat pe lume şi viaţă şi dezamăgit de toţi, desigur.

4. Dominatorul

Acest gen de lider asociază ideea de a conduce cu verbul a domina. Ideea de ghid, călăuza, mentor îi este străină şi se evaluează după cât de mult reuşeşte să îi reducă la tăcere pe cei din jur, după cât de mult este linguşit, periat sau temut. În concluzie, este veşnic înconjurat de oameni care au exact aceste caracteristici, în timp ce specialiştii de valoare vor pleca, pentru că libertatea nu poate respira în aerul din jurul lui.

Cu o echipă mediocră, va întâmpina mereu obstacole... pe care va căuta să le domine şi nu să le depăşească şi să înveţe din ele.

5. Perfecţionistul

Îşi sabotează singur succesul datorită obsesiei pentru detalii, aderenţei la reguli sau standarde absolute. Deşi intenţia sa este una bună, pierderea şi încâlcirea prin detalii duce la consum de energie, timp şi devine obositoare. Oamenii îşi pierd încrederea în el pentru că intuiesc lipsa sa de creativitate şi libertate interioară, care ar trebui să fie specifice unui mare lider.

6. Rigidul

Este adeptul unor reguli absolute pe care le asociază succesului. Abaterea de la aceste reguli ar însemna dezordine, insubordonare sau ineficienţă. De aceea, acest gen de lider pierde oportunitate după oportunitate şi, implicit, încrederea celor care îl urmează, comunică dificil sau insuficient şi răspândeşte un aer de înţepenire în jurul său, creând o atmosferă sufocantă sau plictisitoare.

7. Egocentricul egoist

Este genul de lider căruia îi pasă, de fapt, doar de el - de dorinţele, nevoile, fricile sau limitele lui. Din acest punct de vedere, este exact opusul unui lider adevărat, care ţine la oamenii lui, îi preţuieşte, îi înţelege şi îi susţine. Egoistul este uşor de depistat şi datorită faptului că ia decizii pentru binele personal şi, ca urmare, este imposibil să nu fie înconjurat de probleme, conflicte, sabotaje sau demisii. Atrage competitorii ca un magnet, pentru că oamenii îi percep slăbiciunile şi imaturitatea şi implicit doresc să îl dea la o parte cât mai repede posibil.

8. Mama tuturor (ne)răniţilor

Întâlnim, în cadrul acestei tipologii, un comportament exagerat prin care cineva încearcă să devină, de fapt, indispensabil şi să arate că fără el nu se poate. Poartă de grijă la tot şi la toate, este singurul care are voie să ofere ajutor şi se supără dacă îi este refuzat, ţine foarte mult să fie apreciat, lăudat şi căutat şi orice atitudine contrară este interpretată ca ostilitate sau respingere.

Greşeli comune

În afara acestor tipologii dizarmonioase, orice lider bine intenţionat riscă să facă greşeli uzuale care, în funcţie de număr şi frecvenţă, pot fi foarte dezavantajoase.

Ele includ, printre altele, dorinţa de a conduce non-stop, fără a acorda dreptul de a conduce - pe anumite domenii, perioade de timp ori proiecte - şi unora dintre oamenii importanţi ai echipei sale; incapacitatea de a identifica nevoile celor care îl urmează - nevoi care se pot modifica, în timp; lipsa de interes pentru contextele exterioare - sociale sau economice în care activează, contexte care, de fapt, oferă informaţii vitale unui lider se succes; comunicare insuficientă; competitivitate exagerată; inconsecvenţă, minciună sau omitere de informaţii utile celor de la care aşteaptă rezultate şi eficienţă; crearea de conflicte pentru a putea conduce mai uşor, după principiul „divide et impera"; crearea unei atmosfere de negativism, pesimism sau inconsecvenţă şi instabilitate; favorizarea unor oameni pe alte criterii decât competenţă sau potenţial; nerecunoaşterea meritelor altora; nevoia de a i se da permanent doar feed-back pozitiv.