Introducere
1. Prezentul standard este elaborat în baza Directivelor UE şi IAS 40 "Investiţii imobiliare".
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea modului de contabilizare a investiţiilor imobiliare şi de prezentare a informaţiilor aferente în situaţiile financiare.
Domeniu de aplicare
3. Prezentul standard se aplică la contabilizarea investiţiilor imobiliare, cu excepţia:
1) proprietăţilor imobiliare deţinute pentru a fi vîndute în procesul desfăşurării normale a activităţii (SNC "Stocuri");
2) proprietăţilor imobiliare care sînt construite sau modernizate în numele unor terţe părţi (SNC "Contracte de construcţii");
3) proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor (SNC "Imobilizări necorporale şi corporale");
4) resurselor naturale neregenerabile (SNC "Imobilizări necorporale şi corporale");
5) proprietăţilor imobiliare transmise unei altei entităţi în cadrul unui contract de leasing financiar (SNC "Contracte de leasing").
Definiţii
4. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:
Investiţie imobiliară - proprietate imobiliară deţinută (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar), mai degrabă în scopul închirierii şi/sau pentru creşterea valorii acesteia, decît pentru a fi:
- utilizată în producţie, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative;
- vîndută în procesul desfăşurării normale a activităţii.
Proprietate imobiliară - terenuri, clădiri şi/sau parte a acestora, deţinute de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar.
Proprietate imobiliară utilizată de posesor - proprietate imobiliară deţinută de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar, pentru a fi utilizată în producţie, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative.
Valoarea contabilă - valoarea la care investiţia imobiliară este recunoscută în bilanţ.
Valoarea justă - suma cu care activul ar putea fi schimbat benevol în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate.
Componenţa investiţiilor imobiliare
5. Investiţiile imobiliare cuprind proprietăţile imobiliare deţinute de către entitate:
1) în scopul creşterii valorii;
2) pentru a fi transmise în leasing operaţional;
3) în baza unui contract de leasing financiar şi transmise în leasing operaţional;
4) pentru a fi utilizate în viitor într-un mod încă nedeterminat.
6. În cazul în care o proprietate imobiliară include două părţi - una deţinută pentru a fi transmisă în leasing operaţional sau cu scopul creşterii valorii acesteia, iar altă parte pentru a produce bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative, clasificarea se efectuează astfel:
1) dacă fiecare din aceste părţi poate fi vîndută sau transmisă în leasing financiar, entitatea înregistrează fiecare parte separat - ca investiţie imobiliară şi ca proprietate imobiliară utilizată de posesor;
2) dacă fiecare din aceste părţi nu poate fi vîndută în mod separat, atunci proprietatea imobiliară se consideră drept investiţie imobiliară în cazul în care partea deţinută pentru a fi utilizată în producţie, pentru furnizarea de bunuri, prestări servicii sau în scopuri administrative este nesemnificativă.
Pragul de semnificaţie privind delimitarea investiţiei imobiliare de proprietatea imobiliară utilizată de posesor se stabileşte în politicile contabile ale entităţii.
Exemplul 1. O entitate deţine o clădire cu suprafaţa de 500 m2, din care o parte (400 m2) este transmisă în leasing operaţional, iar altă parte (100 m2) - este utilizată de posesor pentru prestări servicii. Părţile clădirii nu pot fi vîndute în mod separat. În politicile contabile a entităţii este stabilit pragul de semnificaţie a suprafeţei utilizate de posesor în totalul suprafeţei în mărime de 25%.
În baza datelor din exemplu, entitatea consideră clădirea în ansamblu drept investiţie imobiliară deoarece părţile obiectului nu pot fi vîndute în mod separat, iar suprafaţa utilizată de posesor constituie o parte nesemnificativă din suprafaţa totală - 20% (100 m2 : 500 m2 × 100%) şi nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate.
7. Dacă entitatea - deţinătoare a unei proprietăţi imobiliare transmise în leasing operaţional furnizează locatarilor servicii suplimentare, ea tratează proprietatea imobiliară ca fiind investiţie imobiliară, dacă valoarea acestor servicii nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit de entitate.
Exemplul 2. O entitate deţine o clădire transmisă în leasing operaţional, în care sînt amplasate birouri. Valoarea anuală a contractului constituie 100000 lei. Locatorul s-a angajat ca pe durata contractului să furnizeze locatarului servicii de pază şi întreţinere a clădirii care constituie anual 10000 lei. Pragul de semnificaţie stabilit în politicile contabile a entităţii constituie 15% din valoarea totală a contractului.
În baza datelor din exemplu, deoarece valoarea serviciilor suplimentare nu depăşeşte pragul de semnificaţie (constituie doar 10%), clădirea este clasificată ca investiţie imobiliară.
Contabilitatea intrării investiţiilor imobiliare
8. O investiţie imobiliară se recunoaşte ca activ la respectarea simultană a următoarelor condiţii:
1) este probabil că entitatea va obţine avantaje economice viitoare din deţinerea investiţiei imobiliare; şi
2) costul de intrare a investiţiei imobiliare poate fi evaluat în mod credibil.
9. Recunoaşterea iniţială a investiţiilor imobiliare se efectuează pe fiecare obiect de evidenţă, stabilit de entitate.
10. O investiţie imobiliară este evaluată iniţial la cost de intrare care include valoarea de procurare şi costurile de achiziţie direct atribuibile (de exemplu, comisionul agenţiei imobiliare, plăţile pentru serviciile notariale, costul serviciilor juridice, taxele de stat şi alte costuri de tranzacţionare) şi se contabilizează în funcţie de sursa de intrare.
11. Investiţiile imobiliare achiziţionate contra plată se înregistrează ca majorare concomitentă a acestora şi a datoriilor.
Exemplul 3. O entitate a achiziţionat un teren la preţul de 780000 lei pentru a fi transmis în leasing operaţional. La procurare entitatea a suportat următoarele costuri: comisionul agenţiei imobiliare - 23400 lei, plata pentru serviciile notariale - 8200 lei, taxa de înregistrare la Organul Cadastral Teritorial - 560 lei.
În baza datelor din exemplu, costul de intrare a investiţiei imobiliare constituie 812160 lei (780000 lei + 23400 lei + 8200 lei + 560 lei) şi se contabilizează ca majorare concomitentă a investiţiilor imobiliare şi datoriilor curente.
12. Investiţiile imobiliare procurate, a căror valoare de procurare este exprimată în valută străină şi/sau în unităţi convenţionale, se evaluează în monedă naţională prin recalcularea valutei străine/unităţilor convenţionale la data recunoaşterii iniţiale conform regulilor generale stabilite de SNC "Diferenţe de curs valutar şi de sumă".
13. Investiţiile imobiliare pot fi primite în schimbul altor active nemonetare sau a unei combinări de active nemonetare şi monetare. Asemenea tranzacţii se tratează ca două operaţiuni separate: ieşirea activului transmis în schimb şi intrarea investiţiilor imobiliare. În acest caz costul de intrare a investiţiei imobiliare se determină conform prevederilor pct.10 din prezentul standard.
Exemplul 4. O entitate a primit în schimbul unor active, un teren, la preţul contractual de 3200000 lei pentru deţinerea în scopul creşterii valorii timp de 5 ani.
În baza datelor din exemplu, valoarea de intrare a terenului primit în schimb de 3200000 lei se recunoaşte ca investiţie imobiliară şi se contabilizează ca majorare concomitentă a investiţiilor imobiliare şi a datoriilor curente.
14. Investiţiile imobiliare primite cu titlu gratuit (ca donaţie) se evaluează la valoarea stabilită în documentele primare, cu includerea în valoarea acestora, după caz, a costurilor direct atribuibile. Dacă în documentele primare de însoţire nu este indicată valoarea obiectului primit, aceasta se determină prin expertiză. Activul primit se înregistrează ca majorare a investiţiilor imobiliare şi datoriilor.
15. Investiţiile imobiliare primite ca aport în capitalul social se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare, la valoarea aprobată prin decizia organului de conducere împuternicit al entităţii, cu includerea în valoarea acestora, după caz, a costurilor direct atribuibile. Investiţiile imobiliare primite ca aport în capitalul social la constituirea entităţii se reflectă ca majorare a investiţiilor imobiliare şi diminuare a capitalului nevărsat. Investiţiile imobiliare primite ca aport la majorarea capitalului social se contabilizează ca majorare concomitentă a investiţiilor imobiliare şi capitalului neînregistrat.
16. Costul de intrare a investiţiilor imobiliare nu se modifică după recunoaşterea iniţială a acestora. În cazul capitalizării costurilor ulterioare în conformitate cu pct.19 din prezentul standard sau ajustării valorii conform pct.29 din prezentul standard, se determină costul corectat al obiectului care substituie costul de intrare.
Contabilitatea costurilor ulterioare recunoaşterii iniţiale
17. Costurile ulterioare aferente investiţiilor imobiliare includ:
1) costuri de întreţinere;
2) costuri de modernizare.
18. Costurile de întreţinere cuprind: costurile aferente întreţinerii, asistenţei tehnice, de reparaţie şi amortizare a investiţiilor imobiliare. Acestea se reflectă ca majorare a cheltuielilor curente pe măsura suportării şi majorare a datoriilor, amortizării, diminuare a stocurilor etc. Dacă costurile menţionate, cu excepţia costurilor de amortizare, depăşesc pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate cu includerea ulterioară în componenţa cheltuielilor curente în modul stabilit de politicile contabile a entităţii.
Exemplul 5. O entitate deţine o clădire transmisă în leasing operaţional. Costul serviciilor de întreţinere a clădirii, prestate de o entitate specializată în octombrie 201X, constituie 12000 lei.
În baza datelor din exemplu, costul serviciilor de întreţinere în sumă de 12000 lei se recunoaşte ca majorare concomitentă a cheltuielilor şi datoriilor curente.
19. Costurile de modernizare cuprind costurile de reparaţie, reconstrucţie, reutilare a investiţiei imobiliare efectuate cu scopul îmbunătăţirii caracteristicilor iniţiale a acesteia şi, respectiv, majorării beneficiilor economice aşteptate din utilizarea obiectului. Majorarea beneficiilor economice poate să rezulte din: prelungirea duratei de utilizare a obiectului, creşterea suprafeţei sau altor caracteristici ale obiectului, reducerea semnificativă a costurilor de exploatare prevăzute iniţial etc. În asemenea situaţii costurile de modernizare se capitalizează şi se reflectă ca majorare a investiţiilor imobiliare şi majorarea datoriilor, diminuarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie, costurilor etc.
Exemplul 6. O entitate a reparat în noiembrie 201X clădirea transmisă în leasing operaţional. Costul reparaţiei prestate de o entitate terţă constituie 560000 lei. Expertiza tehnică a atestat creşterea duratei de utilizare a clădirii cu 4 ani faţă de durata stabilită la recunoaşterea iniţială.
În baza datelor din exemplu, costul reparaţiei în sumă de 560000 lei se capitalizează şi se contabilizează ca majorare concomitentă a investiţiilor imobiliare şi datoriilor curente.
Evaluarea ulterioară
20. Evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare se efectuează la data raportării conform metodei bazate pe:
1) valoarea justă; sau
2) cost.
21. Metoda de evaluare ulterioară se indică în politica de contabilitate a entităţii şi se aplică tuturor investiţiilor imobiliare. Trecerea de la o metodă la alta se efectuează conform prevederilor SNC "Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare" cu condiţia că o altă metodă de evaluare ulterioară oferă informaţii mai fiabile şi mai relevante cu privire la investiţiile imobiliare.
22. Indiferent de metoda de evaluare aplicată, valoarea justă a investiţiilor imobiliare se va determina în scopul:
1) evaluării ulterioare, în cazul aplicării metodei bazate pe valoarea justă,
2) prezentării informaţiilor în notele la situaţiile financiare, în cazul aplicării metodei bazate pe cost.
Metoda de evaluare bazată pe valoarea justă
23. În cazul aplicării metodei bazate pe valoarea justă entitatea este obligată să evalueze toate investiţiile imobiliare la valoarea justă, fără calcularea amortizării şi deprecierii acestora. Dacă valoarea justă nu poate fi determinată în mod credibil, investiţiile imobiliare se evaluează conform pct.27 din prezentul standard.
24. Valoarea justă a investiţiei imobiliare se determină, de regulă, în baza valorii de piaţă la data raportării stabilite pe o piaţă activă pentru proprietăţi imobiliare similare, aflate în aceeaşi locaţie şi stare, care fac obiectul unor contracte similare de vînzare, leasing sau de altă natură. Valoarea justă a investiţiei imobiliare poate fi stabilită de către entitate de sine stătător sau de un evaluator independent.
25. În lipsa unor preţuri curente pe o piaţă activă, valoarea justă a investiţiei imobiliare poate fi stabilită în baza informaţiilor provenite din diverse surse, inclusiv:
1) preţurile curente pe o piaţă activă pentru alte investiţii imobiliare diferite ca natură, stare sau amplasament (sau care fac obiectul unor contracte de leasing sau de altă natură), ajustate astfel încît să reflecte diferenţele în cauză;
2) preţurile recente ale investiţiilor imobiliare similare de pe pieţe mai puţin active, cu ajustări care să reflecte orice modificări ale condiţiilor economice survenite de la data tranzacţiilor care au fost efectuate la acele preţuri.
26. La determinarea valorii juste a investiţiilor imobiliare, entitatea poate evalua în ansamblu proprietăţile imobiliare, chiar dacă ele au fost recunoscute anterior ca obiecte de evidenţă distincte. Drept exemplu de astfel de investiţii pot servi:
1) echipamentele, cum ar fi lifturi sau aparate de aer condiţionat sînt adesea parte integrantă a clădirii transmise în leasing operaţional şi, de aceea, ele sînt incluse în valoarea justă a investiţiei imobiliare, dar nu sînt recunoscute separat ca imobilizări corporale;
2) încăperea transmisă în leasing operaţional împreună cu mobilierul de oficiu, este evaluată la valoarea justă, inclusiv valoarea justă a mobilierului, care nu se recunoaşte ca activ separat.
27. În cazul în care valoarea justă nu poate fi determină în mod credibil, investiţia imobiliară se evaluează conform metodei bazată pe cost pînă în momentul ieşirii acesteia. În acest caz, valoarea reziduală a investiţiei imobiliare va fi egală cu zero. Dacă entitatea este nevoită să evalueze o investiţie imobiliară concretă la cost, aceasta trebuie să evalueze toate celelalte investiţii imobiliare deţinute la valoarea justă.
28. Entitatea este obligată să continue evaluarea investiţiei imobiliare evaluate anterior la valoarea justă, pînă la momentul ieşirii sau transferării ei, chiar dacă tranzacţiile pe piaţă devin mai puţin frecvente sau informaţiile privind preţurile mai puţin accesibile. În acest caz trebuie efectuate prezentări suplimentare în note la situaţiile financiare, care vor include o descriere a investiţiei imobiliare şi explicaţii privind imposibilitatea evaluării în mod credibil.
29. Diferenţele de valoare care apar în urma modificării valorii juste a investiţiei imobiliare se contabilizează ca majorare/diminuare a investiţiei imobiliare şi majorare a veniturilor sau cheltuielilor curente.
Exemplul 7. O entitate a procurat în anul 201X o clădire la costul de intrare 1200000 lei cu scopul transmiterii în leasing operaţional. Conform politicilor contabile investiţiile imobiliare se evaluează la valoarea justă. La 31.12.201X, ca urmare a creşterii preţurilor pe piaţă, clădirea a fost estimată la valoarea justă de 1290000 lei. În rezultatul crizei financiare, valoarea justă a clădirii la 31.12.201X+1 a constituit 1115000 lei.
În baza datelor din exemplu, entitatea contabilizează:
- la 31.12.201X - diferenţa aferentă creşterii valorii juste în sumă de 90000 lei (1290000 lei - 1200000 lei) - ca majorare concomitentă a investiţiilor imobiliare şi a veniturilor curente;
- la 31.12.201X+1 - diferenţa aferentă micşorării valorii juste în sumă de 175000 lei (1115000 lei - 1290000 lei) - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi diminuare a investiţiilor imobiliare.
Metoda de evaluare bazată pe cost
30. Evaluarea ulterioară a investiţiilor imobiliare conform metodei bazate pe cost se efectuează la costul de intrare diminuat cu suma amortizării şi deprecierii acumulate. La aplicarea acestei metode entitatea determină durata de utilizare, metoda de amortizare, calculează suma amortizării investiţiilor imobiliare conform regulilor generale stabilite de SNC "Imobilizări necorporale şi corporale" şi contabilizează pierderile din depreciere conform SNC "Deprecierea activelor".
Exemplul 8. O entitate în ianuarie 201X a procurat o clădire cu scopul transmiterii în leasing operaţional, costul de intrare a căreia constituie 300000 lei, durata de exploatare utilă - 40 ani. Conform politicilor contabile, entitatea utilizează pentru evaluarea investiţiilor imobiliare metoda bazată pe cost, amortizarea fiind calculată prin metoda liniară. Valoarea de piaţă a clădirii la 31.12.201X constituie 330000 lei.
În baza datelor din exemplu, entitatea:
- contabilizează amortizarea anuală calculată în sumă de 7500 lei (300000 lei : 40 ani) - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi amortizării investiţiilor imobiliare;
- prezintă în situaţiile financiare de la 31.12.201X valoarea contabilă a clădirii de 292500 lei (300000 lei - 7500 lei), iar în note la situaţiile financiare - valoarea de piaţă a acesteia de 330000 lei.
Contabilitatea operaţiunilor de transfer a investiţiilor imobiliare
31. Transferul proprietăţilor imobiliare în/din categoria investiţiilor imobiliare se efectuează în cazul:
1) încetării utilizării de către posesor a imobilizărilor corporale şi deţinerea acestora în continuare cu scopul creşterii valorii sau transmiterii în leasing operaţional, ceea ce conduce la transferul imobilizărilor corporale în categoria investiţiilor imobiliare;
2) transmiterii în leasing operaţional a proprietăţilor imobiliare destinate vînzării, ceea ce conduce la transferul acestora din categoria stocurilor în categoria investiţiilor imobiliare;
3) începerii utilizării (în scopuri comerciale, administrative, de producţie etc.) de către posesor a investiţiilor imobiliare, ceea ce conduce la transferul acestora din categoria investiţiilor imobiliare în categoria imobilizărilor corporale;
4) începerii procesului de pregătire (amenajare, reconstruire etc.) a investiţiilor imobiliare pentru vînzare, ceea ce conduce la transferul lor din categoria investiţiilor imobiliare în categoria stocurilor;
5) altor modificări a destinaţiei proprietăţilor imobiliare.
32. În cazul în care entitatea decide ca o investiţie imobiliară să fie vîndută fără o pregătire prealabilă, atunci ea continuă să recunoască acest obiect ca investiţie imobiliară pînă la ieşirea acestuia.
33. Dacă entitatea decide pregătirea (reconstruirea, reamenajarea etc.) unei investiţii imobiliare existente pentru a fi deţinută şi în viitor ca investiţie imobiliară, atunci acest obiect rămîne în componenţa investiţiilor imobiliare.
34. Transferul proprietăţilor imobiliare în/din categoria investiţiilor imobiliare se efectuează la valoarea contabilă a obiectului transferat.
35. În cazul în care o proprietate imobiliară utilizată de către posesor este transferată în categoria investiţiilor imobiliare, atunci costul de intrare a investiţiei imobiliare este egal cu valoarea contabilă a imobilizării corporale transferate, iar amortizarea şi pierderile din deprecierea imobilizării corporale acumulate se decontează. În acest caz entitatea contabilizează:
1) valoarea contabilă a proprietăţii imobiliare transferate - ca majorare a investiţiilor imobiliare şi diminuare a imobilizărilor corporale;
2) amortizarea acumulată aferentă proprietăţii imobiliare transferate - ca diminuare concomitentă a amortizării şi imobilizărilor corporale;
3) pierderile din depreciere acumulate aferente proprietăţii imobiliare transferate - ca diminuare concomitentă a pierderilor din depreciere şi a imobilizărilor corporale.
Exemplul 9. O entitate la 01.03.201X a transmis în leasing operaţional o clădire utilizată pînă la această dată în scopuri administrative, costul căreia constituia 900000 lei, iar suma amortizării acumulate - 400000 lei.
În baza datelor din exemplu, în martie 201X entitatea contabilizează:
- valoarea contabilă a clădirii transmise în leasing operaţional în suma de 500000 lei (900000 lei - 400000 lei) - ca majorare a investiţiilor imobiliare şi diminuare a imobilizărilor corporale;
- amortizarea acumulată în sumă de 400000 lei - ca diminuare concomitentă a amortizării şi imobilizărilor corporale.
36. La transferul unui activ din categoria stocurilor în categoria investiţiilor imobiliare, costul de intrare a investiţiei imobiliare este egal cu valoarea contabilă a stocurilor transferate şi se contabilizează ca majorare a investiţiilor imobiliare şi diminuare a stocurilor.
Exemplul 10. O entitate dispune de un teren destinat vînzării care este contabilizat în componenţa stocurilor, la valoare de 500000 lei. În martie 201X entitatea a transmis terenul în leasing operaţional, astfel terenul fiind transferat în componenţa investiţiilor imobiliare.
În baza datelor din exemplu, în martie 201X entitatea contabilizează valoarea contabilă a terenului transferat în categoria investiţiilor imobiliare în suma de 500000 lei - ca majorare a investiţiilor imobiliare şi diminuare a stocurilor.
37. În cazul transferării investiţiilor imobiliare în componenţa imobilizărilor corporale sau a stocurilor, atunci costul de intrare a imobilizărilor corporale sau a stocurilor se consideră valoarea contabilă a investiţiilor imobiliare transferate. În cazul aplicării metodei bazate pe cost pentru evaluarea investiţiilor imobiliare, entitatea decontează amortizarea acumulată şi pierderile din deprecierea investiţiilor imobiliare transferate. De la data transferului proprietatea imobiliară va fi contabilizată conform SNC "Imobilizări necorporale şi corporale" sau SNC "Stocuri".
Exemplul 11. O clădire transmisă anterior în leasing operaţional, începînd cu 01.01.201X se utilizează în scopuri de producţie. Costul de intrare a clădirii constituie 800000 lei, iar suma amortizării acumulate - 350000 lei.
În baza datelor din exemplu, în ianuarie 201X entitatea contabilizează:
- valoarea contabilă a clădirii transferate din componenţa investiţiei imobiliare în suma de 450000 lei (800000 lei - 350000 lei) - ca majorare a imobilizărilor corporale şi diminuare a investiţiilor imobiliare;
- amortizarea acumulată a clădirii în sumă de 350000 lei - ca diminuare concomitentă a amortizării şi a investiţiilor imobiliare.
38. În conformitate cu politicile contabile, operaţiunile de transfer a investiţiilor imobiliare pot fi contabilizate şi în conformitate cu prevederile IAS 40 "Investiţii imobiliare".
Contabilitatea ieşirii investiţiilor imobiliare
39. Ieşirea investiţiilor imobiliare poate avea loc în urma:
1) casării (lichidării);
2) vînzării;
3) transmiterii ca aport la capitalul social al altor entităţi;
4) transmiterii cu titlu gratuit;
5) transmiterii în leasing financiar;
6) altor operaţiuni de ieşire (de exemplu, lipsurile înregistrate la inventariere, expropriere).
40. Valoarea contabilă a investiţiilor imobiliare ieşite se contabilizează ca cheltuieli curente, iar valoarea de vînzare contractuală a acestora şi/sau compensările de primit - ca venituri curente.
41. În cazul utilizării metodei bazate pe cost, la ieşirea investiţiilor imobiliare entitatea înregistrează decontarea amortizării acumulate şi pierderilor acumulate din deprecierea obiectelor respective.
42. La lichidarea investiţiilor imobiliare entitatea evaluează materialele utilizabile obţinute (de exemplu, materialele de construcţie) la valoarea realizabilă netă şi le înregistrează la intrări ca majorare concomitentă a stocurilor şi veniturilor curente.
43. Costurile suportate la ieşirea investiţiilor imobiliare (de demolare, de restabilire a locului etc.) se înregistrează ca cheltuieli curente sau se compensează pe seama provizionului constituit anterior. În cazul în care nu coincide perioada în care sînt suportate costurile şi sînt recunoscute veniturile din ieşirea obiectului, iar costurile de ieşire depăşesc pragul de semnificaţie, atunci ele se înregistrează în componenţa cheltuielilor anticipate, cu decontarea ulterioară la cheltuieli curente.
Exemplul 12. O entitate dispune de o clădire transmisă în leasing operaţional, termenul căruia expiră la 31.03.201X. Conform politicilor contabile, investiţiile imobiliare sînt evaluate conform metodei bazate pe cost. În aprilie 201X clădirea a fost vîndută la preţ de 480000 lei, costul de intrare a clădirii constituie 900000 lei, iar suma amortizării acumulate - 400000 lei.
În baza datelor din exemplu, în aprilie 201X entitatea contabilizează:
- venitul din vînzarea clădirii cu suma de 480000 lei - ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente;
- amortizarea acumulată a clădirii în sumă de 400000 lei - ca diminuare concomitentă a amortizării investiţiilor imobiliare şi investiţiilor imobiliare;
- valoarea contabilă a clădirii vîndute cu suma de 500000 lei (900000 lei - 400000 lei) - ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a investiţiilor imobiliare.
44. Provizioanele constituite pentru acoperirea costurilor de ieşire a investiţiilor imobiliare se contabilizează în conformitate cu SNC "Capital propriu şi datorii" şi politicile contabile a entităţii.
45. Compensaţiile primite sau de primit de la terţi pentru investiţiile imobiliare deteriorate sau lichidate (nimicite) se recunosc ca venituri curente, atunci cînd ele devin exigibile (de exemplu, despăgubirile de la companiile de asigurări, autorităţi publice, persoane vinovate) şi se contabilizează ca majorare concomitentă a numerarului, creanţelor şi a veniturilor curente.
Prezentarea informaţiilor
46. În situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin următoarele informaţii privind investiţiile imobiliare:
1) Informaţii cu caracter general:
a) metoda de evaluare folosită: bazată pe valoarea justă sau pe cost;
b) criteriile aplicate pentru a delimita investiţiile imobiliare de proprietăţile imobiliare utilizate de posesor;
c) metodele şi bazele folosite la determinarea valorii juste precum şi o declaraţie prin care se afirmă că calculul valorii juste s-a bazat pe preţurile de piaţă sau pe alţi factori;
d) subiectul care a stabilit valoarea justă: un evaluator independent sau altă persoană care deţine experienţă în acest domeniu;
e) transferurile din/în componenţa stocurilor şi proprietăţii imobiliare utilizate de posesor;
f) indicatorii incluşi în situaţia de profit şi pierdere:
- veniturile din leasingul investiţiilor imobiliare;
- costurile directe de exploatare rezultate din investiţiile imobiliare.
2) Informaţii privind investiţiile imobiliare evaluate conform metodei bazate pe valoarea justă:
a) sporurile din achiziţii, modernizare sau combinări de întreprinderi;
b) diferenţele de valoare provenite din ajustările valorii juste;
c) transferurile din/în componenţa stocurilor şi proprietăţii imobiliare utilizate de posesor; şi
d) alte modificări.
3) Informaţii privind investiţiile imobiliare evaluate conform metodei bazate pe cost:
a) metodele de amortizare utilizate;
b) durata de viaţă utilă sau cotele de amortizare folosite;
c) costul iniţial, amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din depreciere la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;
d) modificările valorii contabile a investiţiei imobiliare la sfîrşitul perioadei de raportare financiară rezultate din:
- sporurile din achiziţii, modernizare sau combinări de întreprinderi;
- amortizarea calculată şi pierderile din depreciere recunoscute şi reluate în perioada de gestiune;
- transferurile către şi de la stocuri şi proprietăţi utilizate de posesor.
Prevederi tranzitorii
47. Prezentul standard se aplică începînd cu data intrării în vigoare.
Data intrării în vigoare
48. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.
__________
Ministerul Finanţelor
Ordin nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013