Standardul naţional de contabilitate 62

"CONTABILITATEA ÎN PARTIDĂ SIMPLĂ"

 

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza Legii contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995 şi Legii privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000.

 

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea regulilor de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a registrelor contabile de către agenţii economici care vor utiliza contabilitatea în partidă simplă.

 

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale (în continuare - agenţi economici), avocaţilor şi notarilor, care ţin contabilitatea în partidă simplă în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, indiferent de apartenenţa lor de ramură, tipul de proprietate, forma juridică şi de organizare.

4. Prevederile prezentului standard nu se extind asupra:

a) agenţilor economici care deţin o poziţie dominantă pe piaţă;

b) întreprinderilor în al căror capital social cota acţionarilor (fondatorilor) care nu sînt agenţi ai micului business depăşeşte 35 %;

c) întreprinderilor producătoare şi importatoare de mărfuri supuse accizelor;

d) companiilor fiduciare şi de asigurare;

e) fondurilor de investiţii;

f) băncilor şi altor instituţii financiare;

g) întreprinderilor de schimb valutar şi lombardurilor;

h) întreprinderilor care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc;

i) fondurilor nestatale de pensii;

j) participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

5. Agenţii economici, avocaţii şi notarii pot ţine contabilitatea în partidă simplă în cazurile în care:

a) activitatea lor se bazează pe munca individuală a membrilor unei familii, iar numărul mediu anual de angajaţi atraşi din exterior nu va depăşi numărul mediu anual al acestor membri;

b) volumul anual al veniturilor din vînzări (vînzărilor nete) sau valoarea totală de bilanţ a mijloacelor fixe nu va depăşi limita stabilită de Guvern.

6. Agenţii economici care au dreptul să ţină contabilitatea în partidă simplă pot opta pentru sistemul simplificat sau complet al partidei duble.

 

Definiţii

7. În prezentul standard definiţiile utilizate semnifică:

Partidă simplă - reflectare unilaterală a operaţiunii economice conform metodei "intrare-ieşire".

Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit.

Cheltuielile activităţii operaţionale - costul producţiei, mărfurilor vîndute (schimbate); costul serviciilor prestate aferente desfăşurării activităţii de bază a agentului economic; cheltuieli comerciale; impozite şi taxe prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care ulterior urmează a fi restituite agentului economic); sumele cheltuielilor privind ieşirea (vînzarea, schimbul) altor active curente; cheltuieli privind arenda curentă; cheltuieli sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri; cheltuieli aferente dobînzilor pentru împrumuturile acordate; consumuri indirecte de producţie nerepartizate; lipsuri şi pierderi din deteriorarea valorilor; cheltuieli aferente producţiei rebutate, precum şi sumele cheltuielilor aferente anulării comenzilor de producţie etc.

Cheltuielile activităţii neoperaţionale - cheltuieli şi pierderi rezultate din ieşirea activelor pe termen lung (activelor nemateriale, activelor materiale în curs de execuţie, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung); sumele reducerii valorii activelor pe termen lung ieşite; cheltuieli privind operaţiunile aferente plăţii redevenţelor şi arendei finanţate a activelor materiale pe termen lung; cheltuieli privind diferenţele nefavorabile de curs valutar, precum şi cheltuieli ce rezultă din evenimentele sau operaţiunile rare şi netipice, nelegate de activitatea economico-financiară (ordinară) a întreprinderii (daune provocate de calamităţile naturale, pierderi provocate de perturbările politice, modificarea legislaţiei ţării etc.).

Venit - mijloace băneşti sau echivalentele acestora primite de persoane juridice sau fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţii necomerciale, avocaţi şi notari, rezultate dintr-o activitate desfăşurată sau proprietatea vîndută într-o perioadă de timp determinată.

Venituri din activitatea operaţională - sume rezultate din activitatea de bază a agentului economic (venituri din vînzări, schimbul produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, contractele de construcţie etc.); sumele primite sau de primit din ieşirea (vînzarea, schimbul) altor active curente (materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată), arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale etc.

Venituri din activitatea neoperaţională - sume rezultate din vînzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe; dividende calculate, dobînzi; sume rezultate din transmiterea în folosinţă altor persoane juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, avocaţilor şi notarilor a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung pe un termen mai mare de un an, sumele majorării valorii activelor pe termen lung ieşite; valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, subvenţiilor de stat, sponsorizărilor; sume primite de la organele de stat, companiile de asigurări şi de la alţi agenţi economici sub formă de recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări politice şi alte evenimente excepţionale etc.

Specializarea exerciţiilor (metoda calculării) - veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate în perioada de gestiune în care acestea s-au produs, indiferent de momentul efectiv al încasării sau plăţii mijloacelor băneşti.

Separarea patrimoniului - patrimoniul şi datoriile agenţilor economici există separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor acestui agent economic şi altor agenţi economici.

Încasare - primirea unei sume de bani în numerar sau înregistrarea acesteia la intrare în contul de decontare.

Plată - sumă de bani plătită cuiva sau transferată în contul de decontare al unei persoane pentru munca depusă, servicii acordate drept contravaloare a unui obiect cumpărat sau utilizarea unui activ etc.

 

Organizarea contabilităţii în partidă simplă

Documente justificative

8. În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, agenţii economici vor utiliza formulare cu regim special aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 9 aprilie 1998, nr.30-33, p.II, art.288) şi alte formulare prevăzute de alte acte normative care reglementează activităţi economice specifice (de exemplu, serviciile de transport).

9. Documente justificative - acte întocmite în scris, care adeveresc sau autentifică operaţiunile economice, inclusiv dispoziţiile şi permisiunile conducerii agentului economic (proprietarului).

Documentele justificative trebuie să fie întocmite în momentul efectuării operaţiunii economice, iar în cazul cînd acest lucru este imposibil - nemijlocit după terminarea operaţiunii.

Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:

- denumirea documentului;

- denumirea şi sediul agentului economic care întocmeşte documentul;

- numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

- părţile care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare;

- conţinutul operaţiunii economice, iar atunci cînd este necesar şi temeiul legal al efectuării ei;

- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economice efectuate;

- numele, prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de efectuarea şi perfectarea corectă a operaţiunii;

- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor.

Înscrierea datelor în documentele justificative se face cu stilou, pix, la maşină de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul. În documentele justificative şi în registrele contabile nu se admit ştersături sau alte procedee similare şi nu se lasă spaţii libere între operaţiunile înscrise în acestea.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greşite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar de asupra lor se scrie textul sau cifra corectă. Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ şi se confirmă prin semnătura persoanei care semnează documentul justificativ, indicîndu-se şi data corectării.

Termenele şi condiţiile de arhivare a registrelor contabile, documentelor justificative şi altor documente de contabilitate, care stau la baza înregistrărilor contabile, sînt stabilite de legislaţia în vigoare cu respectarea următoarelor reguli generale:

- documentele se grupează în dosare, se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează (sigilează);

- se grupează documentele în dosare în ordine cronologică şi sistematică în cadrul fiecărei perioade de gestiune la care se referă acestea;

- dosarele se păstrează în scopul prevenirii degradării, distrugerii sau sustragerii acestora, în spaţii amenajate speciale dotate cu mijloace de avertizare a incendiilor etc.

De exemplu, documentele justificative cu anexe în care se reflectă operaţiunile economice şi care servesc drept temei pentru înregistrările contabile (documente bancare, de casă, tabele, procese-verbale, bonuri etc.) se păstrează 3 ani (la existenţa concluziei reviziei); listele de inventariere şi registrele de evidenţă a mijloacelor fixe - 3 ani după scoaterea din uz; listele de inventariere şi registrele de evidenţă a activelor curente - 3 ani; registrele de decontări cu salariaţii -75 ani*.

_______________

* Conform Indicatorului documentelor-tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova aprobat de Serviciul de Stat de Arhivă la 03.12.97.

 

Registre contabile

10. Agenţii economici care ţin contabilitatea în partidă simplă pot utiliza Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) şi/sau alte Borderouri prevăzute în prezentul standard, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate.

Informaţia conţinută în documentele justificative se reflectă şi se acumulează în registrele contabile, în baza cărora se întocmesc rapoartele statistice şi fiscale. Registrele contabile pot fi ţinute în cărţi (jurnale) speciale, pe file separate, fişe, precum şi pe suporţi tehnici de informaţie. În cazul prelucrării automatizate a datelor contabile informaţia rezultativă trebuie să fie perfectată sub formă de documente de ieşire.

La completarea registrelor contabile se utilizează următoarele documente justificative: factura de expediţie, factura fiscală, bonul de plată, chitanţa la intrarea (procurarea) şi/sau ieşirea (vînzarea) produselor, materialelor, mărfurilor, mijloacelor fixe, serviciilor etc., listele de inventariere, întocmite la începutul, sfîrşitul activităţii economico-financiare şi la finele fiecărei perioade de gestiune pentru a determina mijloacele fixe, materialele, mărfurile, produsele, obiectele de mică valoare şi scurtă durată existente efectiv etc.

Agenţii economici pot să adapteze de sine stătător registrele contabile recomandate de prezentul standard la specificul activităţii sale, precum şi să întocmească registre suplimentare. În acest caz trebuie să se asigure:

- respectarea bazei metodologice unice a contabilităţii care prevede aplicarea principiului specializării exerciţiilor (metoda calculării);

- reflectarea completă a tuturor operaţiunilor economice în registrele contabile în baza documentelor justificative.

 

Constatarea şi evidenţa activelor materiale pe termen lung

11. În procesul desfăşurării activităţii sale întreprinzătorul utilizează o serie de active materiale (mijloace de muncă) care au o durată de funcţionare utilă mai mare de un an: terenuri, clădiri, maşini şi utilaje de producţie şi de măsură, instrumente, tractoare, animale de muncă (cai, măgari, boi) şi de producţie (vaci, oi, capre, porci etc.), plantaţii de vii şi livezi etc. Aceste active sînt elemente ale proprietăţii întreprinzătorului.

 

Constatarea activelor materiale pe termen lung

12. Unitatea (obiectul) activelor materiale pe termen lung se constată ca activ în cazul în care:

a) există o certitudine întemeiată că în urma utilizării acestuia agentul economic va obţine un avantaj (profit) economic;

b) valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.

 

Evaluarea iniţială

13. Obiectul constatat drept activ este evaluat la valoarea de intrare a acestuia. Valoarea de intrare a activelor materiale pe termen lung constă din valoarea de cumpărare sau de fabricare, inclusiv taxele vamale şi taxele pentru import, impozitele nerecuperate prevăzute de legislaţie pentru obiectele achiziţionate, cheltuielile privind aducerea activului achiziţionat în stare de lucru pentru utilizarea previzibilă a acestuia. Cheltuielile privind aducerea activului în stare de lucru şi cheltuielile privind achiziţionarea cuprind:

a) cheltuielile pentru pregătirea şantierului de construcţie,

b) cheltuielile de transport şi achiziţionare,

c) cheltuielile de montaj şi instalare,

d) cheltuielile de salarizare a specialiştilor, de exemplu, a arhitecţilor, inginerilor etc.

 

Calcularea uzurii

14. Uzura mijloacelor fixe se recomandă să se calculeze în conformitate cu legislaţia cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, conform normelor aprobate pentru fiecare categorie de proprietate**.

 _______________

** Conform art. 26 alin. (6) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997.

 

Constatarea terenurilor

15. Terenurile pot fi utilizate în activitatea economico-financiară a agentului economic în scopuri de producţie, pentru închiriere sau ca investiţii. Acestea se constată ca active în conformitate cu prevederile art.12 al prezentului standard. Pămîntul, de obicei, are o durată de serviciu nelimitată, de aceea uzura lui nu se calculează.

 

Evaluarea terenurilor

16. Terenurile se evaluează la valoarea efectiva (istorică), care constituie valoarea de intrare. Ea se determină după principiul de utilizare. Dacă terenurile se utilizează conform destinaţiei de achiziţionare, acestea se evaluează la valoarea de piaţă conform destinaţiei de utilizare. La utilizarea terenurilor conform altor destinaţii, acestea se evaluează la valoarea lor de piaţă, care corespunde utilizării previzibile, iar în cazul cînd terenurile sînt destinate pentru vînzare sau păstrare în scopul vînzării ulterioare - la valoarea venală.

 

Constatarea şi evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

17. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă mijloacele de muncă utilizate zilnic în activitatea de producţie, cum sînt: instrumentele şi utilajele, mobila, tehnica de măsurare şi calcul, lopeţile şi hîrleţele, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială, sapele, greblele, ciocanele, topoarele etc.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt active, valoarea unitară a cărora este mai mica decît plafonul stabilit de legislaţie***, indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi.

_______________

*** Conform art.26 alin.(2) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, plafonul stabilit constituie 1000 lei.

 

Uzura se trece la cheltuieli sau consumuri în funcţie de destinaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată.

 

Constatarea şi evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale

18. Activitatea de producţie prevede consumul diverselor valori materiale (combustibil, materii prime şi materiale, material semincer şi săditor, mijloace chimice de protecţie a plantelor, medicamente şi biopreparate pentru protecţia animalelor, îngrăşăminte etc.), valoarea cărora se constată drept consumuri, indiferent dacă au fost consumate integral într-un singur ciclu de producţie sau nu.

Activitatea comercială presupune circulaţia mărfurilor, care reprezintă valori materiale procurate în scopul vînzării ulterioare.

Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în contabilitatea managerială la costul acestora. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale cuprinde cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru prelucrare şi alte cheltuieli aferente aducerii stocurilor de mărfuri şi materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate.

La sfîrşitul perioadei de gestiune valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale constatate drept consumuri se corectează cu valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale aflate în stoc.

 

Constatarea şi evidenţa producţiei proprii

19. Producţia reprezintă totalitatea produselor obţinute într-o perioadă de timp determinată. În baza documentelor justificative întocmite pentru producţia proprie la operaţiunile de intrare, ieşire, schimb etc. informaţia se generalizează în registrele contabile şi/sau Borderouri. În Borderoul de evidenţă a producţiei proprii, întreprinzătorul - producător de bunuri înregistrează în ordine cronologică produsele obţinute şi consumate (ieşite) în diverse scopuri (consum pentru familie, consum în scopuri de producţie, vînzări etc.) şi calculează soldul final la sfîrşitul perioadei de gestiune.

 

Modul de contabilizare a operaţiunilor economice

20. Prezentul standard recomandă utilizarea partidei simple în contabilitate cu reflectarea unilaterală a operaţiunilor economice prin metoda intrare-ieşire. Esenţa acestei metode constă în faptul că orice operaţiune economică trebuie înregistrată simultan, de două ori, în registre diferite sau chiar în acelaşi registru - în cazul reflectării operaţiunilor în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), în care încasările şi plăţile sînt constatate concomitent cu veniturile şi cheltuielile, reflectîndu-se atît în rubrica de venituri sau cheltuieli, cît şi în rubrica de încasări sau plăţi.

 

Modul de contabilizare a plăţilor

21. Plăţile se înregistrează nemijlocit în momentul efectuării lor în baza documentelor justificative în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) sau în Registrul menţionat şi în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii.

 

Modul de contabilizare a cheltuielilor

22. Cheltuielile se constată în momentul primirii valorilor materiale achiziţionate (prestării serviciilor) de la terţi, indiferent de momentul plăţii efective a acestora. Acestea se înregistrează în baza documentelor justificative în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii sau Borderoul de evidenţă a producţiei proprii, în cazul ieşirii producţiei proprii.

23. Mijloacele băneşti sau altă formă de compensare pot fi plătite de agentul economic atît în momentul constatării cheltuielilor, cît şi în perioadele de pînă/după constatarea acestora. Astfel sînt posibile următoarele cazuri:

a) momentele plăţii mijloacelor băneşti şi constatării consumurilor şi cheltuielilor coincid. Suma mijloacelor băneşti plătite se înregistrează concomitent la plăţi şi la consumurile şi cheltuielile activităţii operaţionale în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor).

b) plata mijloacelor băneşti s-a produs (au fost transferate în avans), însă consumurile şi cheltuielile nu au fost constatate (materialele şi mărfurile n-au fost primite). Suma mijloacelor băneşti plătite se reflectă la plăţi în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) şi totodată ca datorii ale altor agenţi economici în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii. La primirea materialelor şi mărfurilor în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii se înregistrează achitarea datoriei de către alţi agenţi economici, la valoarea materialelor şi mărfurilor efectiv primite şi concomitent această sumă se constată în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) ca consumuri şi cheltuieli ale activităţii de bază.

c) consumurile şi cheltuielile au fost constatate (materialele şi mărfurile au fost primite), însă mijloacele băneşti n-au fost plătite. Suma consumurilor şi cheltuielilor constatate se reflectă în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) ca consumuri şi cheltuieli obţinute din activitatea de bază şi se înregistrează concomitent în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii ca datorii faţă de alţi agenţi economici. La achitarea datoriei această sumă se înregistrează în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii şi în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) - ca plăţi.

 

Modul de contabilizare a încasărilor

24. Încasările se reflectă în momentul efectuării acestora, în baza documentelor de casă şi de decontare în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) sau în Registrul menţionat şi în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii.

 

Modul de contabilizare a veniturilor

25. Veniturile se constată şi se reflectă în contabilitate în perioada în care au fost livrate produsele şi prestate serviciile, indiferent de momentul efectiv al încasării mijloacelor băneşti. Acestea se înregistrează în baza documentelor justificative în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) sau în Registrul menţionat şi Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii.

26. Mijloacele băneşti sau altă formă de compensare pot fi primite (încasate) de agentul economic atît în momentul constatării venitului, cît şi în perioadele de pînă/după constatarea acestuia. Astfel, sînt posibile următoarele cazuri:

a) momentele încasării mijloacelor băneşti şi constatării veniturilor coincid. Suma mijloacelor băneşti primite va fi înregistrată concomitent la încasări şi la venituri în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor).

b) încasarea mijloacelor băneşti a avut loc (au fost primite în avans), însă veniturile nu s-au constatat (produsele, mărfurile şi serviciile n-au fost livrate). Suma mijloacelor băneşti primite se reflectă ca încasări în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) şi ca datorii faţă de alţi agenţi economici în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii. La livrarea produselor şi mărfurilor şi prestarea serviciilor în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii se înregistrează achitarea datoriilor faţă de alţi agenţi economici la valoarea produselor, mărfurilor efectiv transmise, precum şi a serviciilor prestate şi concomitent cu această sumă se constată în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) ca venituri din activitatea operaţională.

c) veniturile au fost constatate (produsele, mărfurile şi serviciile au fost livrate), însă mijloacele băneşti nu au fost încasate. Suma veniturilor constatate se reflectă în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) ca venituri obţinute din activitatea operaţională şi această sumă se înregistrează în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii ca mijloace băneşti ce trebuie încasate de la alţi agenţi economici. La încasarea mijloacelor băneşti suma specificată se înregistrează în Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii ca stingere a datoriei şi în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) - ca încasări.

 

Evaluarea elementelor patrimoniale în contabilitatea managerială

27. Pentru evaluarea curentă şi controlul operativ al existenţei şi mişcării produselor finite şi producţiei în curs de execuţie, a prăsilei obţinute din producţie proprie şi a animalelor la creştere şi îngrăşat poate fi utilizată metoda costului normativ (standard). Costul normativ se determină luînd în considerare nivelul normativ al consumurilor materiale directe, consumurilor directe privind retribuirea muncii şi al consumurilor indirecte de producţie.

În comerţ stocurile de mărfuri se recomandă să fie evaluate la preţul de vînzare cu amănuntul, cu evidenţierea adaosului comercial sau la valoarea de achiziţie.

 

28. Stocurile de mărfuri şi materiale, animalele la creştere şi îngrăşat se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Obiectele de construcţie de lungă durată în curs de execuţie, plantaţiile perene tinere în perioada de creştere se evaluează la costul de producţie efectiv stabilit la sfîrşitul perioadei de gestiune.

 

Evaluarea stocului şi a valorilor materiale ieşite în procesul utilizării la sfîrşitul perioadei de gestiune

29. Ieşirea stocurilor de valori materiale (mărfuri, materiale) în procesul utilizării lor în producţie sau în scopul vînzării, donaţiei etc. pot fi evaluate aplicînd metodele recomandabile în condiţiile contabilităţii în partidă simplă: metoda de identificare şi metoda costului mediu ponderat.

Metoda de identificare - metodă de determinare a costului stocurilor prin care se identifică şi se delimitează costul fiecărui articol din stoc. Se utilizează în cazul valorilor materiale care nu sînt reciproc substituibile, stocurilor produse şi destinate unor proiecte speciale.

 

 

Metoda costului mediu ponderat - metodă de evaluare a stocurilor, conform căreia valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite şi rămase în stoc la sfîrşitul perioadei de gestiune este determinată în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi cumpărate sau produse de către agentul economic în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o anumită perioadă de timp sau pe măsura intrării unităţilor suplimentare de mărfuri şi materiale.

 

 

30. Valoarea de achiziţie - valoarea de cumpărare a obiectului, inclusiv taxele vamale şi taxele pentru import, impozitele prevăzute de legislaţie (cu excepţia impozitelor care ulterior urmează a fi restituite agentului economic de către organele fiscale), cheltuielile privind aducerea activului achiziţionat în starea de lucru pentru utilizarea previzibilă a lui, precum şi cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea obiectului şi valoarea serviciilor prestate de terţi.

31. Costul efectiv reprezintă suma totală a consumurilor efective suportate pentru fabricarea unui bun oarecare. Se determină la sfîrşitul perioadei de gestiune, în cazul cînd sînt cunoscute consumurile efective şi volumul producţiei obţinute.

32. Costul vînzărilor şi consumurile în scopuri de producţie se determină în felul următor:

a) stocurile de valori materiale obţinute din producţia proprie - la costul efectiv de producţie;

b) stocurile de valori materiale procurate - la valoarea de achiziţie, utilizînd metoda identificării sau metoda costului mediu ponderat.

33. Consumurile pentru necesităţile familiei se evaluează la valoarea de piaţă.

34. Valorile materiale rămase în stoc se evaluează în felul următor:

a) stocurile de produse finite, lucrări, servicii, şeptelul de animale la creştere şi îngrăşat, activele pe termen lung, producţia în curs de execuţie - la costul efectiv;

b) stocurile de mărfuri şi materiale achiziţionate pentru a fi utilizate în producţie sau revîndute - la valoarea de achiziţie.

 

Constatarea veniturilor membrilor familiei

35. Prezentul standard recomandă determinarea veniturilor membrilor familiei care iau parte în activitatea economico-financiară a agentului economic astfel: veniturile membrilor familiei includ atît cele provenite din vînzarea producţiei, mărfurilor şi prestarea serviciilor, cît şi cele rezultate din consumul producţiei proprii. La sfîrşitul perioadei de gestiune veniturile totale ale agentului economic se diminuează cu suma cheltuielilor suportate, determinîndu-se astfel profitul. După calcularea şi achitarea impozitului pe venit, profitul net, în baza actelor de constituire, poate fi repartizat între membrii familiei şi considerat ca drepturi salariale.

 

Evidenţa impozitelor

36. Impozitele se calculează conform regulilor stipulate în legislaţia fiscală în vigoare. Impozitele, taxele şi alte defalcări obligatorii se reflectă în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) în coloanele "Plăţi" şi "Consumuri şi cheltuieli ale activităţii operaţionale". Impozitul pe venit se înregistrează în Registrul specificat ca cheltuieli din alte activităţi (neoperaţionale).

 

Inventarierea la constituirea/lichidarea agentului economic

37. La începutul activităţii şi la finele perioadei de gestiune (sau la lichidare) agenţii economici sînt obligaţi să efectueze inventarierea totală a patrimoniului existent, precizează soldul de mijloace băneşti în contul de decontare şi casierie, verifică decontările reciproce cu alţi agenţi economici etc. Inventarierea reprezintă principala metodă de control al existenţei reale a averii unui proprietar. Inventarierea se prezintă sub forma unei liste sau mai multor liste, în care se descriu amănunţit elementele patrimoniale. Numărul listelor de inventariere depinde de mărimea patrimoniului şi de diversitatea elementelor sale. Prin inventariere se satisfac următoarele necesităţi informaţionale:

• cunoaşterea amănunţită a stării fizice a bunurilor materiale, care constituie o parte componentă a bunurilor agentului economic la un anumit moment;

• determinarea valorii actualizate a bunurilor materiale respective, în funcţie de preţurile de piaţă;

• cunoaşterea valorilor băneşti, în numerar şi depuse la contul de decontare;

• determinarea evoluţiei patrimoniului prin compararea rezultatelor a două inventarieri etc.

38. Inventarierea mijloacelor băneşti, a creanţelor şi a datoriilor se realizează în liste distincte. Existenţa acestora se determină în baza constatării numerarului în casieria întreprinderii şi a actelor în care se reflectă banii existenţi la contul de decontare, împrumuturile acordate sau alte creanţe sau datorii faţă de persoanele fizice şi juridice (Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), extrase de pe cont, Borderoul de evidenţă a producţiei proprii, Borderoul de evidenţă a decontărilor cu debitorii şi creditorii etc.).

39. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează conform aranjării lor în încăperea dată. Se interzice în timpul inventarierii trecerea haotică de la un fel de mărfuri şi materiale la altele. În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare. După inventariere, intrarea în încăpere se sigilează şi comisia trece în următoarea încăpere.

40. Stocurile de mărfuri şi materiale se înregistrează în listele de inventariere separat pe fiecare denumire, cu indicarea codului sau numărului de inventar, calităţii şi cantităţii.

41. La sfîrşitul perioadei de gestiune stocurile de mărfuri şi materiale neutilizate în producţie şi existente la agentul economic, după efectuarea inventarierii, se scad din consumurile şi cheltuielile perioadei de gestiune şi se reflectă în baza listelor de inventariere ca materiale şi mărfuri aflate în stoc. La începutul următoarei perioade de gestiune ele se restabilesc la consumuri şi cheltuieli.

42. Consumurile anului de gestiune aferente cultivării culturilor de toamnă pentru roada anului următor şi consumurile aferente executării în anul de gestiune a lucrărilor de pregătire a solului pentru semănatul culturilor de primăvara şi al altor culturi în anul viitor (ierburilor perene) etc., care se consideră producţie în curs de execuţie se reflectă separat la sfîrşitul anului de gestiune de celelalte consumuri şi cheltuieli prin efectuarea unei inventarieri. Aceste consumuri nu participă la calcularea venitului. La începutul perioadei de gestiune următoare consumurile specificate se înregistrează în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor) ca consumuri ale perioadei aferente.

43. Veniturile şi cheltuielile anticipate pe termen lung se scad la sfîrşitul perioadei de gestiune, cu ocazia efectuării inventarierii, din celelalte venituri şi cheltuieli ale perioadei de gestiune şi nu se iau în considerare la calcularea venitului. La începutul următoarei perioade de gestiune veniturile anticipate se trec la venituri, iar cheltuielile anticipate - la cheltuieli şi se înregistrează în Registrul încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor).

44. Cheltuielile anticipate sînt cheltuielile suportate în perioada de gestiune curentă, dar aferente perioadelor viitoare. De exemplu:

• arenda plătită în avans pe o perioadă mai mare de un an;

• cheltuielile aferente:

- construcţiei serelor de primăvara cu caracter necapital,

- construcţiei gropilor şi tranşeelor pentru siloz şi fînaj, uscătoriilor pentru tutun şi altor construcţii speciale provizorii,

- tratării solului cu var şi ghips,

- îmbunătăţirii primare a pămînturilor ameliorate prin lucrări agrotehnice;

• cheltuielile legate de abonarea la literatura de specialitate;

• plăţile achitate în avans pe un termen de peste un an pentru asigurarea recoltei, bunurilor etc.

45. Veniturile anticipate sînt veniturile obţinute (calculate) în perioada de gestiune, însă aferente perioadelor viitoare. De exemplu, pretenţiile înaintate, recunoscute de furnizori şi antreprenori sau adjudecate care urmează a fi recuperate în termen de peste un an; lipsurile de valori materiale, recunoscute de persoanele vinovate sau stabilite prin judecată spre încasare etc.

 

Reevaluarea

46. Frecvenţa reevaluării activelor depinde de gradul modificărilor survenite în valoarea venală a activului respectiv supus reevaluării şi se determină de agentul economic în mod independent. Obiectele mijloacelor fixe, a căror valoare venală este instabilă şi se modifică considerabil, se reevaluează anual, de regulă, la finele anului.

47. Bunurile materiale sub formă de mijloace de muncă (clădiri, maşini şi utilaje etc.) utilizate o perioadă determinată (uzate) se reevaluează şi se efectuează la nivelul preţului de procurare a mijlocului respectiv în stare nouă, diminuat cu un anumit procent corespunzător gradului de uzură.

48. Rezultatele reevaluării se înscriu în Borderoul de evidenţă a mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, formularul CPS-4:

a) majorarea valorii mijloacelor fixe se reflectă ca diferenţe pozitive;

b) diminuarea valorii mijloacelor fixe se reflectă ca diferenţe negative.

 

Publicitatea informaţiei

49. Agenţii economici care ţin contabilitatea în partidă simplă dezvăluie:

a) valoarea mijloacelor fixe pe tipuri;

b) valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată pe tipuri;

c) consumurile şi cheltuielile perioadei de gestiune;

d) veniturile perioadei de gestiune;

e) profitul net (pierdere) al perioadei de gestiune obţinut de către agentul economic;

f) sumele impozitelor şi taxelor calculate şi achitate;

g) numărul membrilor de familie care iau parte la activitatea economico-financiară a agentului economic;

h) numărul de persoane angajate;

i) informaţia referitoare la componenţa grupelor (subgrupelor) de animale şi plante;

j) valoarea şi suprafaţa terenurilor agricole pe tipuri;

k) valoarea produselor obţinute în cursul anului de gestiune pe grupe distincte;

l) pe tipuri de produse agricole:

- recolta la 1 ha de plante (în fitotehnie);

- productivitatea animalelor (în sectorul zootehnic).

m) informaţia privind subvenţiile de stat primite în cursul anului de gestiune, condiţiile şi scopurile primirii acestora, precum şi cauzele neîndeplinirii condiţiilor de acordare a subvenţiilor etc.

Informaţia generalizatoare se prezintă la cererea organelor de control sau altor instituţii, organizaţii etc.

 

Data intrării în vigoare

50. Prezentul standard intră în vigoare de la 1 ianuarie 2003.

 

 

Modul de întocmire a Registrului încasărilor (veniturilor) şi

plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), formularul CPS-1

1. Registrul reprezintă un document generalizator pentru înregistrarea încasărilor (veniturilor) şi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), formatul A4, tipărit pe ambele feţe ale paginii. Acesta se deschide pe fiecare lună sau pe anul de gestiune în întregime. Registrul trebuie să fie şnuruit şi numerotat. Pe ultima pagină a Registrului se înscrie numărul de pagini conţinute, care sînt certificate prin semnăturile conducătorului şi persoanelor responsabile pentru ţinerea evidenţei. La începutul anului rezultatul financiar este egal cu zero, iar soldul mijloacelor băneşti este egal cu soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente. Lunar se calculează totalul pe luna dată, totalul pe trimestrul şi totalul cumulativ de la începutul anului.

2. În rîndul "Denumirea agentului economic" se indică denumirea agentului economic, operaţiunile economice ale căruia vor fi înregistrate în Registrul specificat.

3. În rîndul "Adresa juridică" se reflectă adresa juridică a agentului economic.

4. În rîndul "Codul fiscal" se indică codul fiscal al agentului economic.

5. În rîndul "de la ___________ pînă la _____________ 200_" se înscrie începutul (ziua, luna) şi sfîrşitul (ziua, luna, anul) perioadei la care se referă operaţiunile economice înregistrate.

6. În rîndul "Întocmit ______________ Verificat ______________" se indică numele şi prenumele persoanelor care au efectuat şi au verificat înregistrările din registru şi semnăturile lor.

7. În coloana 1 se înscrie numărul de ordine al operaţiunii economice.

8. În coloana 2 "Data, luna, anul" se indică data, luna şi anul cînd a fost efectuată operaţiunea economică.

9. În coloana 3 se indică denumirea cumpărătorului, clientului căruia i s-a vîndut producţia proprie, marfa, i s-au acordat servicii etc. şi denumirea furnizorului de la care s-au cumpărat materiale, mărfuri, s-au primit servicii etc. Tot aici, în ordine cronologică prin metoda poziţională (pe fiecare rînd), în baza fiecărui document justificativ, se înregistrează operaţiunile economice efectuate.

10. Unitatea de măsură se indică în coloana 4.

11. Indicatorii cantitativi ai operaţiunii economice se înregistrează în coloana 5.

12. În coloana 6 "Denumirea şi numărul documentului" se indică denumirea şi numărul documentului, în baza căruia s-a efectuat înregistrarea operaţiunii economice.

13. În coloana 7 se înscrie suma mijloacelor băneşti efectiv primite (încasate).

14. În coloana 8 se înregistrează veniturile rezultate din activitatea de bază (operaţională).

15. Veniturile din alte activităţi (neoperaţionale) se reflectă în coloana 9.

16. În coloana 10 se înscrie suma mijloacelor efectiv plătite (transferate) la executarea operaţiunii economice.

17. Consumurile şi cheltuielile din activitatea de bază (operaţională) se înregistrează în coloana 11.

18. Cheltuielile din alte activităţi (neoperaţionale) se indică în coloana 12.

19. În coloana 13 se înregistrează soldul mijloacelor băneşti în numerar determinat după efectuarea fiecărei operaţiuni economice. El se calculează astfel: soldul la începutul perioadei de gestiune (col. 13) Ă încasările în numerar (col. 7) - plăţile în numerar (col. 10). Soldul mijloacelor băneşti în numerar nu poate fi negativ.

20. În coloana 14 se înregistrează soldul mijloacelor băneşti la contul de decontare determinat după efectuarea fiecărei operaţiuni economice. El se calculează astfel: soldul la începutul perioadei de gestiune (col. 14) Ă încasările pe contul de decontare (col. 7) - plăţile pe contul de decontare (col. 10). Soldul mijloacelor băneşti pe contul de decontare nu poate fi negativ.

21. În coloanele 15 şi 16 se înscrie rezultatul financiar (profit sau pierdere) determinat după efectuarea fiecărei operaţiuni economice. El se calculează în modul următor: rezultatul financiar ă veniturile - consumurile şi cheltuielile. Profitul se obţine în cazul cînd veniturile sînt mai mari decît consumurile şi cheltuielile, iar pierderea - în cazul cînd consumurile şi cheltuielile sînt mai mari decît veniturile. În coloana 15 se reflectă profitul sau pierderea din activitatea de bază, iar în coloana 16 - profitul sau pierderea din alte activităţii.

 

 

Modul de întocmire a Borderoului de evidenţă

a producţiei proprii, formularul CPS-2

1. Borderoul reprezintă un document generalizator destinat înregistrării producţiei proprii obţinute, formatul A4, tipărit pe ambele feţe ale paginii. Acesta se deschide pentru fiecare produs în parte, pe fiecare lună sau pe anul de gestiune în întregime. Borderoul trebuie să fie şnuruit şi numerotat. Pe ultima pagină a Borderoului se înscrie numărul de pagini conţinute, care se certifică prin semnăturile conducătorului şi persoanelor responsabile pentru ţinerea evidenţei acestuia.

2. În rîndul "Denumirea agentului economic" se indică denumirea agentului economic, operaţiunile economice ale căruia vor fi înregistrate în Borderou.

3. În rîndul "Adresa juridică" se reflectă adresa juridică a agentului economic.

4. În rîndul "Codul fiscal" se indică codul fiscal al agentului economic.

5. În rîndul "de la ___________ pînă la _____________ 200_" se înscrie începutul (ziua, luna) şi sfîrşitul (ziua, luna, anul) perioadei la care se referă operaţiunile economice înregistrate.

6. În rîndul "Denumirea producţiei" se indică denumirea producţiei proprii evidenţa căreia se ţine în în Borderoul dat.

7. În rîndul "Unitatea de măsură" se indică unitatea de măsură a producţiei date (kg, m³, unităţi, litri etc.).

8. În rîndul "Întocmit _________ Verificat __________" se indică numele şi prenumele persoanelor care au întocmit şi au verificat înregistrările efectuate în Borderoul dat şi semnăturile lor.

9. În coloana 1 se înscrie numărul de ordine al operaţiunii economice.

10. În coloana 2 "Data, luna, anul" se indică data, luna şi anul cînd a fost efectuată operaţiunea economică.

11. În coloana 3 "Denumirea documentului şi conţinutul operaţiunii economice" se reflectă documentul, în baza căruia se înregistrează în ordine cronologică conţinutul operaţiunilor economice efectuate.

12. Costul efectiv al producţiei obţinute se indică în coloana 4.

13. Costul normativ al producţiei obţinute se înregistrează în coloana 5 numai în cazul cînd agentul economic nu cunoaşte costul efectiv la produsele la care costul cărora se calculează o dată pe an.

14. Cantitatea producţiei proprii obţinute în activitatea sa se indică în coloana 6.

15. În coloana 7 se înregistrează cantitatea producţiei care s-a utilizat pentru consum de către angajaţi şi membrii familiei.

16. În coloana 8 se reflectă cantitatea producţiei care s-a consumat în scopuri de producţie.

17. În coloana 9 se indică cantitatea producţiei proprii vîndute.

18. În coloana 10 se înscrie soldul cantitativ al producţiei după încheierea fiecărei operaţiuni economice.

 

 

Modul de întocmire a Borderoului de evidenţă a decontărilor

cu debitorii şi creditorii, formularul CPS-3

1. Borderoul reprezintă un document generalizator destinat înregistrării decontărilor cu debitorii şi creditorii, formatul A4, tipărit pe ambele feţe ale paginii. Acesta se deschide pe fiecare lună sau pe anul de gestiune în întregime. Borderoul trebuie să fie şnuruit şi numerotat. Pe ultima pagină a Borderoului se înscrie numărul de pagini conţinute, care se certifică prin semnăturile conducătorului şi persoanelor responsabile pentru ţinerea evidenţei acestuia.

2. În rîndul "Denumirea agentului economic" se indică denumirea agentului economic, operaţiunile economice ale căruia vor fi înregistrate în Borderoul dat.

3. În rîndul "Adresa juridică" se reflectă adresa juridică a agentului economic.

4. În rîndul "Codul fiscal" se indică codul fiscal al agentului economic.

5. În rîndul "de la ___________ pînă la ___________ 200_" se înscrie începutul (ziua, luna) şi sfîrşitul (ziua, luna, anul) perioadei la care se referă operaţiunile economice înregistrate.

6. În rîndul "Întocmit ___________ Verificat __________" se indică numele şi prenumele persoanelor care au întocmit şi au verificat înregistrările efectuate în Borderou şi semnăturile lor.

7. În coloana 1 se înscrie numărul de ordine al operaţiunilor economice efectuate.

8. În coloana 2 "Data, luna, anul" se indică data, luna şi anul cînd a fost efectuată operaţiunea economică.

9. În coloana 3 se reflectă denumirea şi numărul documentului justificativ.

10. În coloana 4 în ordine cronologică prin metoda poziţională (pe fiecare rînd) se înscrie denumirea debitorului sau creditorului.

11. În coloana 5 se indică soldul datoriilor persoanelor fizice şi juridice faţă de agentul economic la începutul perioadei de gestiune, care se trece din Borderoul întocmit pentru perioada de gestiune precedentă.

12. În coloana 6 se înregistrează soldul datoriilor agentului economic faţă de persoanele fizice şi juridice la începutul perioadei de gestiune, care se trece de asemenea din Borderoul întocmit pentru perioada de gestiune precedentă.

13. În coloanele 7 şi 8 se înscrie data înregistrării datoriei faţă de agentul economic şi suma acestuia.

14. În coloanele 9 şi 10 se reflectă data şi suma datoriei debitoare încasate de la cumpărători, clienţi etc.

15. În coloanele 11 şi 12 se indică data şi suma datoriei achitate faţă de alţi agenţi economici, persoane fizice, buget etc.

16. În coloanele 13 şi 14 se înscrie data şi suma datoriei înregistrate faţă de creditori (furnizori, antreprenori, persoane fizice etc.).

17. În coloana 15 se înregistrează soldul datoriilor faţă de agentul economic la sfîrşitul perioadei de gestiune.

18. În coloana 16 se reflectă soldul datoriilor agentului economic faţă de persoanele fizice şi juridice la sfîrşitul perioadei de gestiune.

 

 

Modul de întocmire a Borderoului de evidenţă a mijloacelor fixe şi

a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, formularul CPS-4

1. Borderoul reprezintă un document generalizator destinat înregistrării existenţei şi mişcării mijloacelor fixe, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, precum şi calcularea sumelor uzurii lor, formatul A4, tipărit pe ambele feţe ale paginii. Acesta se deschide separat pentru mijloace fixe şi obiecte de mică valoare şi scurtă durată pentru fiecare lună sau pe anul de gestiune în întregime. Borderoul trebuie să fie şnuruit şi numerotat. Pe ultima pagină a Borderoului se înscrie numărul de pagini conţinute, care se certifică prin semnăturile conducătorului şi persoanelor responsabile pentru ţinerea evidenţei acestuia.

2. În rîndul "Denumirea agentului economic" se indică denumirea agentului economic, operaţiunile economice ale căruia vor fi înregistrate în Borderoul dat.

3. În rîndul "Adresa juridică" se indică adresa juridică a agentului economic.

4. În rîndul "Codul fiscal" se indică codul fiscal al agentului economic.

5. În rîndul "de la ___________ pînă la _____________ 200_" se înscrie începutul (ziua, luna) şi sfîrşitul (ziua, luna, anul) perioadei la care se referă operaţiunile economice înregistrate.

6. În rîndul "Întocmit ______________ Verificat ______________" se indică numele şi prenumele persoanelor care au întocmit şi au verificat înregistrările efectuate în Borderou şi semnăturile lor.

7. În coloana 1 se înscrie numărul de ordine al operaţiunilor economice efectuate.

8. În coloana 2 "Data, luna, anul" se indică data, luna şi anul cumpărării mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată conform documentelor justificative.

9. În coloana 3 "Denumirea şi numărul documentului" se înscrie documentul, în baza căruia s-a efectuat înregistrarea.

10. În coloana 4 se indică denumirea mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată aflate în proprietatea agentului economic.

11. Valoarea de intrare reprezintă suma mijloacelor băneşti achitate (transferate) sau a echivalentelor acestora sau valoarea venală sub altă formă de compensare, acordată la achiziţionarea sau crearea mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi se reflectă în coloana 5.

12. În coloana 6 se indică suma diferenţei pozitive a valorii de intrare sau de fabricare a mijloacelor fixe.

13. În coloana 7 se indică suma diferenţei negative a valorii de intrare sau de fabricare a mijloacelor fixe.

14. Valoarea rămasă reprezintă valoarea bunurilor materiale utilizabile pe care agentul economic prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare (scoaterea din uz) a mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi se înscrie în coloana 8.

15. În coloana 9 se înregistrează suma uzurii acumulate la începutul perioadei de gestiune curente a mijloacelor fixe (repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în decursul duratei de funcţionare utilă) şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la data punerii în funcţiune a obiectelor).

16. În coloana 10 se indică numărul de ani planificaţi pentru exploatarea mijloacelor fixe. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată această coloană nu se completează.

17. Suma uzurii calculate efectiv pe anul de gestiune se indică în coloana 11 (concomitent suma dată se atribuie la consumurile sau cheltuielile perioadei).

18. În coloana 12 se înscrie o notă (explicaţie) referitoare la datele indicate anterior - data lichidării, vînzării, reparaţiei capitale, reevaluării etc.