37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Contabilitate  »  Standardele Naţionale de Contabilitate vechi   »   SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”

SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”

28.11.2008
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 5

"Prezentarea rapoartelor financiare"

 

Notă: Pe tot parcursul textului SNC 5 se substituie cuvintele „raportul privind rezultatele financiare” prin cuvintele „raportul de profit şi pierdere”; cuvintele „raportul privind circulaţia capitalului propriu” prin cuvintele „raportul privind fluxul capitalului propriu”; „metoda calculării (specializarea exerciţiilor)”, „principiul calculării” şi principiul calculării (specializării exerciţiilor)” prin cuvintele „contabilitatea de angajamente”; „formularele” prin cuvîntul „formele”; cuvintele „unui formular unic” prin cuvintele „unei forme”; cuvîntul „întreprindere” prin cuvîntul „entitate” conform Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008

 

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 5 "Informaţiile care trebuie să fie publicate în rapoartele financiare", intrat în vigoare la 1 ianuarie 1977, şi a proiectului standardului internaţional de contabilitate E53 "Prezentarea rapoartelor financiare".

2. În standardul de faţă este prezentată informaţia care urmează să fie dezvăluită în rapoartele financiare: bilanţul contabil, raportul de profit şi pierderi, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, anexele la rapoartele financiare, nota explicativă.

3. Prezentul standard cuprinde explicaţii minime necesare, care pot fi completate, ţinînd cont de prevederile altor standarde naţionale de contabilitate (S.N.C.).

 

Obiectiv

4. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea principiilor pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, care oferă posibilitatea de a aprecia activitatea entităţii în perioadele de gestiune precedentă şi curentă şi a compara datele acestei entităţi cu datele din rapoartele financiare ale altor entităţi. Standardul dezvăluie cerinţele faţă de structura şi conţinutul rapoartelor financiare, stabileşte formele, modul de întocmire şi de prezentare a acestora. Cerinţele concrete pentru constatarea, evaluarea şi dezvăluirea operaţiilor şi evenimentelor concrete sînt expuse în alte S.N.C. Standardul de faţă nu conţine cerinţele referitoare la informaţiile, care trebuie să fie prezentate în alte rapoarte, cu excepţia celor financiare.

 

Domeniul de aplicare

5. Prezentul standard se aplică la întocmirea rapoartelor financiare cu destinaţie generală, în scopul de a prezenta utilizatorilor de rapoarte financiare informaţia despre activitatea entităţii. Standardul în cauză este aplicabil atît rapoartelor financiare ale unor entităţi aparte, cît şi rapoartelor financiare consolidate ale unui grup de entităţi.

6. Entităţile care întocmesc rapoartele financiare în conformitate cu S.N.C.30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare" nu vor utiliza acest standard, dacă S.N.C.30 nu stabileşte cerinţe echivalente, elaborate special pentru asemenea entităţi.

7. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

8. În prezentul standard se utilizează definiţii adecvate entităţilor, scopul activităţii cărora îl constituie obţinerea de venituri.

 

Definiţia şi obiectivul rapoartelor financiare

9. Rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre evenimentele care influenţează activitatea entităţii şi operaţiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a entităţii, indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi datoriile entităţii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.

 

10. Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:

a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

b) privind pasivele entităţii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

c) privind profitul net al entităţii (care reprezintă modificările resurselor economice şi datoriilor entităţii de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate acestora);

d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului eventual de mijloace băneşti în viitor).

Această informaţie este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea capacităţii entităţii de a plăti dividende şi dobînzi şi a achita datoriile în termenele stabilite.

[Pct.10 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

 

11. De pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare răspunderea integrală o poartă persoanele ce reprezintă conducerea entităţii şi semnează rapoartele financiare conform art.36 din Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007 (în continuare – Legea contabilităţii).

[Pct.11 în redacţia Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

 

Lista rapoartelor financiare

12. Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare anuale care cuprind:

a) bilanţul contabil;

b) raportul de profit şi pierderi;

c) raportul privind fluxul capitalului propriu;

d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;

e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.

Suplimentar la rapoartele financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii şi raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu.

Pînă la intrare în vigoare a Standardelor Internaţionale de Raportare financiară (în continuare – S.I.R.F.), entităţile de interes public vor prezenta şi rapoarte financiare semianuale conform formelor rapoartelor financiare anuale cu excepţia anexelor la rapoartele financiare şi raportul conducerii.

[Pct.12 în redacţia Ordinului Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

 

Informaţii suplimentare

13. În unele cazuri rapoartele financiare nu pot să cuprindă întreaga informaţie necesară utilizatorilor acestora pentru luarea deciziilor economice. De aceea raportul financiar anual deseori conţine informaţii suplimentare, care sînt dezvăluite în nota explicativă, cuprinzînd şi relevînd indicatorii financiari principali, situaţia financiară a entităţii şi analiza influenţei factorilor diverşi asupra modificărilor acesteia. Această notă explicativă cuprinde:

a) factorii principali care determină activitatea entităţii pe parcursul perioadelor de gestiune curentă şi viitoare, precum şi politica de investiţii a acesteia (inclusiv în ceea ce priveşte dividendele), care permite susţinerea şi îmbunătăţirea atît a unor indicatori aparte, cît şi a celor generali ai activităţii entităţii;

b) sursele de finanţare a entităţii, politica "pîrghiei financiare", precum şi politica de gestiune a riscurilor;

c) capacităţile de producţie şi resursele entităţii, valoarea cărora nu este reflectată integral în bilanţul contabil;

d) modificările situaţiei în care funcţionează entitatea, luarea măsurilor corespunzătoare şi influenţa acestora asupra activităţii ei.

14. Entităţile pot să prezinte în raportul anual, dacă conducerea consideră că aceasta va facilita utilizatorilor să ia decizii economice, informaţii suplimentare, de exemplu, raportul privind valoarea adăugată, mai ales în cazurile în care muncitorii şi funcţionarii constituie un grup considerabil de utilizatori.

 

Principii generale

 

Prezentarea (imaginea) obiectivă

15. Rapoartele financiare trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al entităţii. Aplicarea standardelor naţionale de contabilitate în reflectarea operaţiilor şi evenimentelor economice cu publicarea suplimentară a informaţiei, asigură prezentarea unor rapoarte financiare obiective. În acest scop vor fi necesare informaţii suplimentare, publicitatea cărora nu este prevăzută de standardele naţionale de contabilitate.

16. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în aşa mod, încît rapoartele financiare, fiind întocmite în baza acestora, trebuie să reflecte obiectiv situaţia patrimonială şi financiară, fluxul mijloacelor băneşti şi al capitalului propriu al entităţii şi astfel să se realizeze obiectivul pregătirii şi întocmirii rapoartelor financiare.

17. Dacă pentru constatarea, prezentarea, evaluarea sau dezvăluirea unor poziţii nu există standardul naţional de contabilitate respectiv, obiectivitatea prezentării informaţiilor se asigură prin aplicarea unor metode speciale, admise spre utilizare de politica de contabilitate, care garantează esenţialitatea, siguranţa, comparabilitatea şi accesibilitatea informaţiei.

18. Importanţa, veridicitatea, claritatea (inteligibilitatea) şi comparabilitatea sînt caracteristici calitative care asigură utilitatea informaţiilor prezentate pentru utilizatori în rapoartele financiare.

 

Continuitatea activităţii

19. La pregătirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să aprecieze activitatea entităţii în ceea ce priveşte posibilităţile funcţionării continue a acesteia, adică capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. Rapoartele financiare trebuie să fie întocmite în baza principiului continuităţii, cu excepţia cazurilor în care conducerea are intenţia să lichideze entitatea sau să reducă esenţial dimensiunile activităţii ei sau conducerea are temeiuri să considere realizarea acestei intenţii ca eventuală. Dacă în cadrul acestei aprecieri, conducerea conchide că sînt posibile situaţii sau premise care pot influenţa continuitatea activităţii entităţii, este necesar ca aceste situaţii sau condiţii să fie dezvăluite. Dacă rapoartele financiare sînt pregătite fără a ţine cont de principiul continuităţii activităţii entităţii, este necesar să fie argumentată cauza întocmirii rapoartelor financiare fără utilizarea acestui principiu.

20. Înainte de a întocmi un oarecare raport financiar, conducerea este obligată să se determine, dacă principiul continuităţii este aplicabil entităţii şi să ia decizia respectivă. La luarea acestei decizii conducerea trebuie să ia în consideraţie toate informaţiile de care dispune pentru viitorul previzibil, ce cuprind, de regulă, un interval de timp de minimum 12 luni de la data de gestiune. În fiecare caz concret această decizie depinde de un şir de factori. Dacă entitatea anterior a fost rentabilă şi a avut acces direct la resursele financiare, concluzia privind legalitatea întocmirii raportului în baza principiului continuităţii poate fi făcută fără o analiză detaliată. În celelalte cazuri conducerea trebuie să examineze o serie de factori ce ţin de rentabilitatea curentă şi previzibilă a entităţii, graficul de achitare a datoriilor şi sursele potenţiale ale finanţării de alternativă, anticipînd luarea deciziei privind posibilitatea utilizării principiului continuităţii.

 

Contabilitatea de angajamente în contabilitate

21. Entitatea trebuie să-şi întocmească rapoartele financiare, cu excepţia raportului privind fluxul mijloacelor băneşti, conform contabilităţii de angajamente.

22. Conform contabilităţii de angajamente, în contabilitate se determină activele, datoriile şi capitalul propriu. Veniturile şi cheltuielile sînt constatate anume atunci cînd s-au produs (dar nu atunci cînd au fost încasate sau plătite mijloacele băneşti), au fost reflectate în evidenţa contabilă şi au fost incluse în rapoartele financiare în perioada la care acestea se referă.

23. Aplicarea contabilităţii de angajamente în contabilitate asigură constatarea tuturor rezultatelor operaţiilor şi evenimentelor în rapoartele financiare vizavi de perioada în care s-au produs. Cheltuielile sînt constatate în Raportul de profit şi pierderi în baza dependenţei directe între cheltuielile suportate şi veniturile obţinute pe articole aparte. Acest proces, numit, de obicei, concordanţa cheltuielilor şi veniturilor, presupune recunoaşterea simultană sau comună a veniturilor şi cheltuielilor, care rezultă direct şi concomitent din unele şi aceleaşi operaţii sau evenimente. De exemplu, tipurile diverse de cheltuieli care formează valoarea mărfurilor vîndute se constată odată cu constatarea veniturilor din vînzarea acestora. Însă aplicarea principiului concordanţei nu admite recunoaşterea posturilor bilanţului contabil, care nu corespund definiţiilor activelor sau datoriilor.

24. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se întocmeşte în baza datelor conturilor contabile. Entitatea întocmeşte raportul fluxului mijloacelor băneşti din activitatea operaţională prin metoda directă, conform căreia se dezvăluie tipurile de bază ale încasărilor şi plăţilor băneşti. Informaţia obţinută prin aplicarea acestei metode poate fi utilă la pronosticarea fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti.

25. Separarea bunurilor (averii)

Bunurile (averea) şi datoriile entităţii există (se reflectă) în rapoartele financiare separat de bunurile (averea) şi datoriile proprietarilor acestor entităţi şi a altor entităţi.

[Paragraful 25 introdus prin Ordinul Min. Fin. nr.63 din 24.06.2002]

[celelalte renumerotate]

 

Politica de contabilitate

26. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor în rapoartele financiare, politica de contabilitate trebuie să fie dezvăluită de către entitate astfel, încît conţinutul informaţiilor din rapoartele financiare să corespundă prevederilor tuturor standardelor naţionale de contabilitate respective, iar în cazul lipsei unor stipulaţii speciale, acestea trebuie să fie:

a) importante pentru luarea de către utilizatori a deciziilor economice;

b) veridice:

- să prezinte obiectiv rezultatele activităţii şi situaţia financiară a entităţii;

- să reflecte esenţa economică a evenimentelor şi operaţiilor, dar nu pur şi simplu forma juridică a acestora;

- neutre (obiective);

- bazate pe principiul prudenţei, respectînd principiul neutralităţii;

- finalizate sub toate aspectele;

c) comparabile cu informaţiile furnizate de alte entităţi din aceeaşi ramură;

d) clară.

Importanţa - posibilitatea influenţei asupra rezultatului deciziei luate. Informaţiile pot să influenţeze luarea deciziei în cazul în care au o valoare previzională, sînt bazate pe legătura inversă şi sînt oportune. Valoarea previzională a informaţiilor semnifică utilitatea acestora la întocmirea planurilor de activitate a entităţilor.

Legătura inversă prevede confirmarea sau dezminţirea prognozelor anterioare.

Oportunitatea - prezentarea oportună a informaţiilor către utilizatori. Dacă la momentul potrivit informaţiile lipsesc, prezentarea ulterioară a acestora nu are importanţă la luarea deciziilor.

Autenticitatea - prezentarea de informaţii veridice, uşor controlabile, avînd un caracter neutru.

Veridicitatea - gradul de adecvare la operaţiile şi procesele economice.

Verificabilitatea - posibilitatea confirmării informaţiei.

Neutralitatea - informaţiile ce ţin de contabilitate trebuie să reflecte obiectiv activitatea economică, indiferent de interesele unui anumit cerc de persoane.

Comparabilitatea - posibilitatea utilizatorilor de a compara indicatorii din rapoartele financiare ale unei entităţi concrete în diferite perioade de timp, precum şi cu rapoartele financiare ale altor entităţi pentru a releva tendinţele în modificarea situaţiei financiare şi rezultatelor activităţii entităţii.

Pentru ca utilizatorii să poată compara rezultatele activităţii şi modificările situaţiei financiare a entităţii la expirarea unei perioade de timp, rapoartele financiare trebuie să conţină informaţiile respective din perioadele de gestiune anterioare.

Claritatea - însuşirea principală a informaţiilor conţinute în rapoartele financiare, constituie receptarea rapidă a acestora, fiind asigurată de posedarea de către utilizatori a cunoştinţelor suficiente privind businessul, activitatea economică şi contabilitatea. Gradul de nepregătire a unor utilizatori de a percepe unele noţiuni complicate nu poate servi drept obstacol pentru includerea în rapoartele financiare a unor informaţii complexe.

27. Politica de contabilitate reprezintă un sistem de principii, baze, reguli şi proceduri, acceptate de către conducerea entităţii pentru ţinerea evidenţei contabile, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

28. Standardele naţionale de contabilitate sînt elaborate în vederea realizării unui echilibru între relativitate şi autenticitate, claritate şi comparabilitate. În cazul lipsei unui standard concret, conducerea entităţii elaborează autonom metodele şi procedeele necesare şi le include în politica sa de contabilitate, asigurînd utilizatorii de rapoarte financiare cu informaţii utile. În acest caz conducerea examinează:

a) cerinţele şi regulile, stipulate în standardele naţionale de contabilitate privind problemele similare sau coordonate reciproc;

b) standardele naţionale de contabilitate aflate în curs de elaborare şi orice informaţii de altă natură, aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova;

c) metodele de determinare, constatare şi evaluare a activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor, stabilite în Bazele conceptuale de pregătire şi prezentare a rapoartelor financiare.

 

Esenţialitatea (importanţa relativă)

29. Esenţialitatea prezintă un factor important la luarea deciziilor privind necesitatea publicităţii informaţiilor, obţinute ca rezultat al unei operaţii sau eveniment concret, în rapoartele financiare sau în anexele la acestea. Postul care nu este suficient de esenţial şi este reprezentat prin suma totală în rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluit în anexe.

30. Esenţialitatea este legată de claritate şi gradul de exactitate a prezentării rapoartelor financiare. De exemplu, rapoartele financiare deseori sînt mai accesibile la rotunjirea cifrelor pînă la mii şau milioane lei. Rotunjirea datelor prezentate în informaţii se admite pînă la momentul cînd nu se încalcă principiul esenţialităţii.

Informaţiile sînt esenţiale, dacă omisiunea unor posturi sau calculul incorect al posturilor pot să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor, pe care le adoptă în baza rapoartelor financiare. Esenţialitatea depinde de mărimea posturilor sau erorilor, examinate în circumstanţe speciale de omisiune sau calcul greşit. Astfel, esenţialitatea este un criteriu sau o restricţie, dar nu o caracteristică calitativă care demonstrează utilitatea informaţiilor.

 

Casarea

31. Activele şi datoriile nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care stingerea este prevăzută sau permisă de standardele naţionale de contabilitate .

32. Articolele veniturilor şi cheltuielilor nu se sting reciproc, cu excepţia cazurilor în care:

a) stingerea reciprocă este prevăzută sau permisă de standardul naţional de contabilitate;

b) veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o operaţie sau eveniment identic sau similar, sînt neesenţiale, indiferent de faptul dacă acestea sînt reflectate separat sau în sumă cu alţi indicatori. Aceşti indicatori se însumează şi se reflectă fără scadenţe, dacă prezentarea lor reflectă la maximum esenţa operaţiei sau a unui grup de operaţii sau evenimente similare.

33. La casarea veniturilor sau cheltuielilor entitatea trebuie să respecte principiul esenţialităţii, adică aceste sume urmează să fie dezvăluite în anexele la rapoartele financiare.

34. Reciprocitatea stingerii posturilor din bilanţul contabil sau raportul de profit şi pierderi, cu excepţia cazurilor în care o asemenea stingere reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, reduce posibilitatea utilizatorilor de a înţelege operaţiile efectuate şi a estima fluxul viitor al mijloacelor băneşti ale entităţii. Activele se indică în rapoartele financiare fără rectificări valorice, de exemplu, rectificările pentru modificarea valorii hîrtiilor de valoare şi a rezervelor, pentru acoperirea datoriilor dubioase privind conturile debitorilor.

35. Venitul se evaluează la valoarea venală a sumelor băneşti primite sau aferente încasării, fără rabaturile de preţuri comerciale. Entitatea efectuează şi alte operaţii care nu aduc venit, dar sînt legate de activitatea de bază generatoare de venit. Rezultatele acestor operaţii sînt prezentate, în cazul în care acestea reflectă esenţa operaţiei sau evenimentului, prin compararea cheltuielilor cu veniturile respective, obţinute ca rezultat al uneia şi aceleiaşi operaţii sau eveniment. De exemplu:

a) profiturile şi pierderile posibile la scoaterea din uz a activelor curente şi pe termen lung se reflectă în rapoartele financiare prin scăderea din sumele încasate din vînzarea activului a valorii de bilanţ şi a cheltuielilor aferente vînzării;

b) cheltuielile recuperate conform acordului cu terţii trebuie să fie corelate cu o compensaţie corespunzătoare;

c) articolele excepţionale sînt prezentate fără reflectarea în acestea a impozitului respectiv.

36. Veniturile şi cheltuielile, apărute în urma efectuării unui şir de operaţii omogene, se includ în rapoartele financiare separat, de exemplu, profiturile şi pierderile provenite din schimbul valutar. Profiturile şi pierderile ocazionale privind operaţiile similare se includ în rapoartele financiare separat, dacă mărimea lor, diversitatea sau sfera de extindere solicită o dezvăluire separată fie în rezultatele provenite din activitatea obişnuită, fie sub formă de articole excepţionale în conformitate cu cerinţele S.N.C.18 "Venitul" şi S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".

 

Permanenţa prezentării

37. Prezentarea şi clasificarea articolelor din rapoartele financiare nu variază de la o perioadă de gestiune la alta.

 

Comparabilitatea informaţiei

38. În rapoartele financiare se publică toată informaţia comparabilă în raport cu perioada precedentă, cu excepţia cazurilor în care standardele naţionale de contabilitate admit sau prevăd alte reguli. Informaţiile din perioada precedentă trebuie să fie prezentate în rapoartele financiare pe perioada de gestiune curentă şi recalculate, dacă aceasta este necesar pentru reflectarea obiectivă a acestora.

 

Structura rapoartelor financiare

39. Rapoartele financiare sînt prezentate de entităţi potrivit formelor aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Pentru asigurarea unei clarităţi şi comparabilităţi a datelor din rapoartele financiare, este necesară furnizarea unor informaţii suplimentare publicate în anexe şi nota explicativă la rapoartele financiare. În acest caz este foarte important ca rapoartele să cuprindă asemenea caracteristici cum sînt comparabilitatea şi esenţialitatea informaţiilor. Standardul de faţă prevede dezvăluirea (specificarea) tuturor articolelor în anexe şi nota explicativă la rapoartele financiare.

40. Prezentul standard nu cuprinde cerinţele faţă de publicitatea informaţiilor, prevăzute în celelalte standarde naţionale de contabilitate.

 

Rapoartele financiare ca document separat

41. Rapoartele financiare se disting şi se separă de alte informaţii în cazul cînd acestea se publică într-o singură ediţie, de exemplu, raportul anual şi prospectul de emisiuni.

42. Standardele naţionale de contabilitate sînt aplicabile numai rapoartelor financiare, nu şi altor informaţii prezentate în raportul anual sau în alt document. De aceea este important ca utilizatorii să facă distincţie între informaţiile pregătite în baza standardelor şi alte informaţii utile sau între informaţiile furnizate în raportul de audit (dacă acesta există) şi informaţiile de altă natură.

43. Entităţile completează toate compartimentele fiecărei forme al rapoartelor şi anexelor la acestea:

a) denumirea, sediul, codul fiscal etc. ale entităţii raportoare;

b) indicaţia privind referirea rapoartelor financiare la o anumită entitate sau la un grup de entităţi;

c) data pregătirii raportului sau perioada de gestiune;

d) lista anexelor la rapoartele financiare;

e) genul de activitate;

f) forma de proprietate.

44. În cazul în care este necesară înţelegerea integrală a informaţiei prezentate, trebuie să fie asigurată:

a) o valută unică de evaluare a indicatorilor rapoartelor financiare şi valuta în care acestea sînt prezentate;

b) gradul de exactitate a informaţiei cifrice prezentate în rapoartele financiare, de exemplu, rotunjirea cifrelor pînă la mii, milioane etc.

45. Fluxul mijloacelor băneşti provenite din operaţiile în valută străină se reflectă în valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti.

46. Subdiviziunile structurale din străinătate ale entităţii (entităţile-fiice, filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor băneşti în valuta ţării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat entităţii-mamă (principale) în valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune.

 

Data întocmirii raportului sau perioada de gestiune

47. Rapoartele financiare se prezintă anual, iar cele de interes public prezintă şi rapoarte financiare semianuale. În cazuri excepţionale, cînd se schimbă data pregătirii raportului, entităţile prezintă rapoarte financiare pentru perioada care este mai mare sau mai mică decît perioada de gestiune stabilită. În acest caz entitatea trebuie să dezvăluie:

a) cauza schimbării duratei perioadei de gestiune;

b) incomparabilitatea datelor din rapoartele financiare şi anexele la acestea pe perioadele precedente şi de gestiune.

Data pentru care se întocmesc rapoartele financiare este ultima zi calendaristică a perioadei de gestiune, şi de obicei, nu se schimbă de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii prevăzute în art.34-35 ale Legii contabilităţii.

[Pct.47 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

 

Limite temporale

48. Valoarea rapoartelor financiare scade, dacă utilizatorii nu pot să beneficieze de informaţiile prezentate în cursul unei perioade optime de timp din ziua întocmirii raportului financiar. Entităţile prezintă rapoartele financiare utilizatorilor şi le publică în termenele stabilite. Complexitatea activităţii operaţionale a entităţii şi alţi factori nu trebuie să constituie motivul prezentării întîrziate a raportului. Entităţile care sînt obligate să publice rapoartele financiare în conformitate cu legislaţia în vigoare, le publică în termen de 6 luni din ziua încheierii perioadei de gestiune.

[Pct.48 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.61 din 23.06.2008, în vigoare 27.06.2008]

 

Conţinutul rapoartelor financiare

 

Bilanţul contabil

49. Bilanţul contabil este un raport privind situaţia patrimonială şi financiară a entităţii la data de raportare.

50. Activele şi datoriile se subdivizează în bilanţul contabil în active şi datorii pe termen lung şi curente (pe termen scurt).

51. Activul trebuie să fie clasificat ca activ curent în cazurile în care acesta:

a) reprezintă o parte din activitatea operaţională a entităţii şi este planificat spre comercializare sau consum în cazul derulării obişnuite a ciclului operaţional al entităţii;

b) este destinat, în principal, scopurilor comerciale sau unei perioade scurte şi planificat spre comercializare în curs de 12 luni de la data pregătirii raportului.

În celelalte cazuri activele trebuie să fie clasificate drept active pe termen lung.

52. Datoriile se consideră pe termen scurt în cazurile cînd acestea:

a) urmează să fie stinse la utilizarea mijloacelor băneşti încasate pe articolele considerate drept active curente;

b) urmează să fie stinse în decurs de 12 luni din momentul în care au apărut.

În celelalte cazuri datoriile se consideră datorii pe termen lung.

53. Datoriile pe termen lung, termenul de stingere al cărora expiră cel mult peste 12 luni, sînt trecute în categoria datoriilor pe termen scurt. Sumele acestor datorii, excluse din categoria celor pe termen lung, se înregistrează în anexele la bilanţul contabil.

54. Compensările reciproce între posturile de activ şi de pasiv ale bilanţului nu se admit. Unele sume ale unui post al bilanţului contabil nu trebuie să fie incluse în alte posturi sau generalizate fără indicaţiile respective.

55. Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.1). Acesta cuprinde următoarele elemente principale:

a) active nemateriale (imobilizări necorporale);

b) active materiale (imobilizări corporale);

c) active financiare;

d) stocuri de mărfuri şi materiale;

e) conturile debitorilor privind operaţiile de comerţ şi alte operaţii;

f) investiţii financiare;

g) mijloace băneşti;

h) capital propriu;

i) datorii financiare;

j) conturile creditorilor privind operaţiile comerciale şi alte operaţii.

 

Informaţiile care urmează să fie dezvăluite

(publicate) în anexa la bilanţul contabil

56. Entitatea trebuie să asigure specificarea ulterioară a fiecărui post al bilanţului contabil conform caracterului acestuia. În acest caz sumele esenţiale vor fi dezvăluite separat pe sumele datoriilor creditoare şi creanţelor în privinţa entităţii-mamă (principale), entităţilor-fiice şi asociate, precum şi a altor părţi legate.

57. Reflectarea în bilanţ a activelor şi datoriilor pe termen scurt şi publicitatea sumelor totale ale acestora facilitează utilizatorii de rapoarte financiare să analizeze situaţia financiară a entităţii.

58. Bilanţul contabil include posturi separate pentru rezervele destinate cheltuielilor şi plăţilor viitoare. Rezervele sînt datorii care nu-s determinate după suma şi oportunitatea achitării şi care pot fi evaluate numai la utilizarea unei scări largi de evaluare.Dacă rezerva presupune o datorie adevărată şi asigură cealaltă definiţie a pasivului, ea este pasiv chiar şi în cazul în care valoarea acesteia încă nu este determinată. Rectificările estimative, care diminuează valoarea de bilanţ a activelor respective (de exemplu, rezerva privind datoriile dubioase) se descriu în unele normative drept "rezerve". Asemenea posturi se prezintă, de obicei, ca rectificare a valorii bilanţiere a activelor respective şi nu se clasifică drept rezerve. Posturile privind alte datorii, rezerve şi vărsăminte, cum sînt veniturile anticipate, rezervele şi impozitele amînate, trebuie să fie dezvăluite separat.

59. Entităţile completează anexa la bilanţul contabil potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa 4).

[Paragraful 59(58) completat prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

 

Raportul de profit şi pierderi

60. Raportul de profit şi pierderi cuprinde indicatorii financiari ai entităţii pe perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. La întocmirea lui se foloseşte contabilitatea de angajamente.

61. Raportul de profit şi pierderi contribuie la realizarea obiectivelor rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului privind profitul net şi pierderile, care este important pentru evaluarea activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a entităţii. Rezultatele diverselor tipuri de activităţi ale entităţii diferă între ele prin stabilitate, risc şi previzibilitate. Publicitatea acestor articole este necesară pentru înţelegerea rezultatelor financiare obţinute în perioada de gestiune şi aprecierea rezultatelor viitoare.

62. Raportul de profit şi pierderi se întocmeşte potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.2). În el se reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune.

Activitatea operaţională este activitatea de bază a entităţii în vederea obţinerii venitului din vînzarea producţiei, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, precum şi din alte tipuri de activităţi, care nu constituie nici activitate de investiţii, nici activitate financiară. De exemplu, veniturile din vînzarea stocurilor de mărfuri şi materiale, hîrtiilor de valoare pe termen scurt, amenzi, penalităţi, despăgubiri etc.

Activitatea de investiţii reprezintă procurarea (achiziţionarea) şi vînzarea activelor pe termen lung.

Activitatea financiară este activitatea din care rezultă modificările mărimii şi structurii capitalului propriu şi împrumuturilor entităţii.

Articolele excepţionale sînt veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiile sau eventualităţile care pot fi delimitate strict de activitatea ordinară a entităţii şi de aceea nu se prevede că acestea vor apărea frecvent sau permanent. De exemplu, pierderile provocate de calamităţile naturale care n-au fost asigurate (în cazul cînd aceasta nu constituie un fenomen obişnuit), pierderile cauzate de perturbările politice, veniturile sub formă de compensare de asigurări de stat pentru pierderile suportate în urma calamităţilor naturale etc.

Venitul din vînzări (cifră de afaceri) reprezintă un aflux global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în cursul perioadei de gestiune în conturile entităţii, care generează creşterea capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii entităţii şi a sumelor încasate în numele terţilor.

[Paragraful 62(61) completat prin Ordinul Min. Fin.nr.63 din 24.06.02]

 

Informaţii prezentate în anexa la raportul de profit şi pierderi

63. Entităţile completează anexa la raportul de profit şi pierderi potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa 5).

[Paragraful 63(62) completat prin Ordinul Min. Fin. nr.16 din 29.01.99]

 

64. În anexa la raportul de profit şi pierderi sînt dezvăluite informaţii suplimentare privind profiturile şi pierderile, dividendele achitate sau planificate spre plată pe o acţiune etc.

 

Raportul privind fluxul capitalului propriu

65. Raportul privind privind fluxul capitalului propriu cuprinde date privind modificările capitalului propriu al entităţii grupat după cum prevede capitolul III "Capital propriu" al bilanţului contabil:

a) capital;

b) rezerve;

c) profit nerepartizat;

d) capital auxiliar.

66. Entitatea întocmeşte raportul privind fluxul capitalului propriu potrivit unei forme aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova (anexa nr.3).

 

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti

67. Entitatea trebuie să raporteze despre fluxul mijloacelor băneşti în conformitate cu prevederile S.N.C.7 "Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti".

 

Notă explicativă la rapoartele financiare

 

Structura

68. Nota explicativă la rapoartele financiare ale entităţii cuprinde:

a) informaţii privind corespunderea cu standardele naţionale de contabilitate;

b) informaţii privind dezvăluirea politicii de contabilitate;

c) analiza datelor conţinute în rapoartele financiare, fapt necesar pentru prezentarea obiectivă a acestora.

69. Nota explicativă la rapoartele financiare ale entităţii trebuie să cuprindă descrierea generală sau o analiză mai detaliată a sumelor reflectate în bilanţul contabil, raportul de profit şi pierderi, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, raportul privind fluxul capitalului propriu, precum şi informaţii suplimentare care prezintă valoare pentru utilizatorii rapoartelor financiare.

 

Informaţii privind corespunderea rapoartelor financiare

cu standardele naţionale de contabilitate

70. Entităţile, ale căror rapoarte financiare sînt întocmite în conformitate cu standardele naţionale de contabilitate, trebuie să scoată în relief acest fapt. Dacă rapoartele financiare nu corespund prevederilor cel puţin ale unui standard, acestea se califică drept necorespunzătoare standardelor naţionale de contabilitate.

În cazul în care nu este dezvăluită corespunderea rapoartelor financiare cu prevederile S.N.C., se reduc autenticitatea şi claritatea, exercitînd astfel o influenţă negativă asupra capacităţii utilizatorilor de a lua decizii economice. Faptul utilizării standardului naţional de contabilitate pînă la punerea în aplicare urmează, de asemenea, să fie dezvăluit.

71. Cînd entitatea nu respectă o prevedere sau mai multe prevederi ale S.N.C., în informaţiile privind corespunderea trebuie să fie reflectate:

a) caracterul fiecărei abateri;

b) cauza fiecărei abateri;

c) aprecierea influenţei fiecărei abateri asupra indicatorilor şi situaţiei financiare a entităţii, excluzînd cazurile în care este imposibilă realizarea practică a acestui lucru.

72. Claritatea şi autenticitatea rapoartelor financiare lipsesc în cazul în care utilizatorul este nevoit să corecteze un număr considerabil de articole ca rezultat al abaterilor de la prevederile referitoare la considerarea, evaluarea sau publicitatea informaţiilor conţinute într-un standard sau în mai multe standarde. Aceasta se întîmplă şi în cazul abaterii unitare, care exercită o influenţă notabilă asupra indicatorilor din rapoartele financiare. În aceste cazuri rapoartele financiare se consideră drept necorespunzătoare standardelor naţionale de contabilitate.

73. Metoda de întocmire a rapoartelor financiare acceptată greşit şi care nu corespunde prevederilor S.N.C. diminuează gradul de importanţă, autenticitate şi comparabilitate a acestora. Ea nu poate fi corectată nici prin dezvăluirea politicii financiare utilizate, nici cu ajutorul anexelor sau a materialelor explicative.

74. Pentru prezentarea obiectivă a informaţiilor, activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sînt recunoscute şi evaluate în conformitate cu prevederile S.N.C. Abaterile de la o cerinţă sau de la mai multe cerinţe sînt dezvăluite uneori în informaţiile privind corespunderea S.N.C., după cum este menţionat în paragraful 70 al prezentului stantard. Informaţiile, pregătite în mod calificat, privind corespunderea cu S.N.C. nu corectează necorespunderea propriu-zisă. În aceste cazuri rapoartele financiare nu reflectă obiectiv situaţia financiară, indicatorii financiari şi fluxul mijloacelor băneşti ale entităţii.

 

Politica de contabilitate

75. Compartimentul care conţine nota explicativă la rapoartele financiare "Politica de contabilitate" trebuie să cuprindă:

a) baza (sau bazele) de evaluare, folosită la pregătirea rapoartelor financiare;

b) descrierea metodei concrete care este importantă pentru prezentarea obiectivă a rapoartelor financiare;

c) indicaţii privind neintroducerea modificărilor în politica de contabilitate, dacă acestea n-au fost introduse.

76. Fiind o completare a politicii de contabilitate, utilizată în rapoartele financiare, este important a cunoaşte baza (bazele) evaluării folosite (valoarea de intrare, valoarea curentă, valoarea realizabilă, valoarea scontată), fapt menţionat în rapoartele financiare. Aceste metode sînt identice în multe privinţe cu principiile continuităţii şi contabilităţii de angajamente în evidenţa contabilă, deoarece acestea constituie temelia, conform căreia se întocmesc rapoartele financiare. Deosebirea constă în faptul că în unele circumstanţe se face opţiunea între bazele evaluării. La utilizarea în rapoartele financiare nu numai a unei metode de evaluare, de exemplu în cazul, cînd se reevaluează numai anumite active extracirculante, este suficient de a indica categoriile activelor şi pasivelor, faţă de care este aplicată acea sau altă metodă de evaluare.

77. La soluţionarea problemei privind necesitatea dezvăluirii unei politici concrete de contabilitate, conducerea porneşte, în primul rînd, de la raţionalitatea sau iraţionalitatea relevării acesteia, adică dezvăluirea va contribui sau va complica aprecierea riscului, posibilităţilor şi fluxurilor viitoare ale mijloacelor băneşti ale entităţii de către utilizatori. Orice politică de contabilitate promovată de entitate trebuie să cuprindă ca minimum:

a) metode de constatare (recunoaştere) a venitului;

b) politica consolidării;

c) entităţi mixte şi asociate (contopirea entităţilor);

d) metode de evaluare a activelor;

e) constatarea (recunoaşterea) activelor materiale şi nemateriale şi uzura (amortizarea) acestora;

f) capitalizarea cheltuielilor pentru împrumuturi (credite) şi altor cheltuieli;

g) contracte de construcţie;

h) investiţii;

i) instrumente financiare;

j) chiria;

k) cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice, lucrări de experimentare şi proiectare;

l) stocuri de mărfuri şi materiale;

m) impozite, inclusiv cele amînate;

n) rezerve;

o) cheltuieli de pensii, asigurări şi alte cheltuieli privind plata indemnizaţiilor personalului;

p) schimbul valutelor străine şi hedgingul;

q) determinarea tipului de activitate, segmentării geografice şi bazelor repartizării cheltuielilor între segmente;

r) contabilitatea inflaţiei;

s) subvenţiile guvernamentale.

78. Pentru fiecare entitate concretă există un şir de operaţii, care, după părerea utilizatorilor, trebuie să fie dezvăluite suplimentar. De exemplu, se prevede că toate entităţile private (particulare) trebuie să dezvăluie politica de contabilitate privind impozitele pe venit, inclusiv cele anulate şi activele fiscale. În mod analog, politica de contabilitate urmează să fie corelată cu fiecare post semnificativ din bilanţul contabil (pe fiecare perioadă), în multe cazuri pentru constatarea venitului. La efectuarea de către entitate a unor operaţii considerabile peste hotare sau a tranzacţiilor în valută străină, este necesară publicitatea metodelor politicii de contabilitate pentru constatarea profiturilor şi pierderilor, obţinute ca rezultat al schimbului valutar şi hedgingul profiturilor şi pierderilor accidentale similare. În rapoartele financiare consolidate politica de contabilitate privind determinarea fondului comercial (goodwilul) şi a cotei minorităţii la excluderea profiturilor din interiorul grupelor este fundamentul pentru înţelegerea integrală a informaţiilor furnizate.

79. Politica de contabilitate poate avea o mare importanţă chiar şi în cazul în care sumele indicate pentru perioada de gestiune curentă şi cea precedentă nu sînt esenţiale. De exemplu, politica de contabilitate privind capitalizarea ratei dobînzii la activele care se constituie autonom poate să prezinte valoare, dacă o atare activitate se planifica în viitor, chiar şi în cazul în care dobînda nu a fost capitalizată pe perioada curentă. Este acceptabilă, de asemenea, publicitatea politicii de contabilitate care nu este afectată de S.N.C. existente, dar este acceptată şi aplicată în conformitate cu paragraful 25 al prezentului standard.

 

Material explicativ

80. În materialul explicativ se analizează factorii care au influenţat modificarea indicatorilor activităţii entităţii, lichiditatea, solvabilitatea etc.

 

Data intrării standardului în vigoare

81. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.

 

Anexa

Înregistrare

Restabilire

Se încarcă...