STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 25

"CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR"

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 25 "Contabilitatea investiţiilor", aprobat de Comitetul S.I.C. în anul 1987 şi revizuit în anul 1994.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie dezvăluirea modului de evaluare a investiţiilor în cazul intrării, ieşirii şi reflectării acestora în rapoartele financiare.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica Moldova, deţinînd în capitalul statutar al întreprinderii investite pînă la 20% şi fiind, de asemenea, deţinători ai altor investiţii (de exemplu, obligaţiuni, proprietate investiţională).

4. Întreprinderile care deţin în capitalul statutar al altor întreprinderi de la 20 pînă la 50% contabilizează investiţiile în conformitate cu S.N.C.28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate", iar peste 50% - cu S.N.C.27 "Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice".

5. Întreprinderile de investiţii specializate contabilizează investiţiile în conformitate cu paragrafele 31-32 ale prezentului standard.

6. Băncile, companiile de asigurări şi alte instituţii financiare îndeplinesc cerinţele prezentului standard numai în capitolul ce vizează prevederile care nu sînt prevăzute în S.N.C.30 "Dezvăluiri în rapoartele financiare ale băncilor şi altor instituţii financiare".

7. În prezentul standard nu sînt dezvăluite chestiunile privind:

a) criteriile de constatare a venitului obţinut din investiţiile sub formă de dobînzi, redevenţe, dividende etc. (S.N.C.18 "Venitul");

b) investiţiile în întreprinderile-fiice (S.N.C.27 "Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile fiice");

c) investiţiile în întreprinderile asociate (S.N.C.28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate");

d) investiţiile în întreprinderile mixte (S.N.C.31 "Reflectarea în rapoartele financiare a participaţiilor în întreprinderile mixte");

e) fondul de comerţ (goodwill), brevetele, mărcile comerciale şi alte active nemateriale (S.N.C.13 "Contabilitatea activelor nemateriale (imobilizărilor necorporale)");

f) chiria finanţată (S.N.C.17 "Contabilitatea chiriei");

g) investiţiile în programele de asigurare cu pensii şi în întreprinderile de asigurări (S.N.C.26 "Contabilitatea şi întocmirea rapoartelor financiare care vizează programele de pensionare".

Definiţii

8. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Investiţia - activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale).

Nu sînt investiţii:

- stocurile de mărfuri şi materiale specificate în S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale";

- terenurile şi clădirile specificate în S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" (cu excepţia proprietăţii investiţionale).

Investiţii pe termen lung - investiţii deţinute de întreprindere mai mult de un an.

Investiţii pe termen scurt - investiţii pe care întreprinderea are intenţia să le comercializeze sau să le stingă în curs de un an, cu excepţia titlurilor de valoare de piaţă cu lichiditate înaltă avînd un termen de stingere pînă la 3 luni.

Proprietate investiţională - investiţii în terenuri, clădiri, care nu se utilizează şi nu se exploatează la întreprinderea-investitor sau la altă întreprindere din aceeaşi categorie.

Portofoliu de investiţii - totalitatea investiţiilor pe care le deţine întreprinderea în momentul dat.

Valoarea de intrare sau valoarea de achiziţie - suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora, sau valoarea venală sub altă formă de compensare acordată la achiziţionarea investiţiilor.

Valoarea de piaţă - suma care poate fi obţinută din vînzarea investiţiilor pe piaţa activă sau este calculată în baza altor indicatori.

Valoarea venală - suma la care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile informate independente şi care au consimţit tranzacţia. Pentru investiţiile care au o piaţă activă, valoarea pieţei coincide cu valoarea venală.

Valoarea nominală - valoarea indicată pe fiecare titlu de valoare la momentul emisiunii acesteia şi care serveşte drept temei pentru calcularea dobînzilor, dividendelor.

Valoarea de bilanţ - valoarea la care investiţia se evaluează la data întocmirii bilanţului contabil.

Formele investiţiilor

9. Forma investiţiilor reprezintă o investire cu destinaţie specială a activului. Se disting următoarele forme de investiţii:

a) financiară;

b) materială.

Forma financiară a investiţiilor reprezintă plasarea mijloacelor pentru procurarea titlurilor de valoare, cotelor de participaţie în capitalul statutar al altor întreprinderi etc.

Forma materială a investiţiilor reprezintă investirea mijloacelor în terenuri, clădiri, bijuterii, obiecte de artă, aur, briliante etc.

Clasificarea investiţiilor

10. Investiţiile se clasifică după următoarele criterii:

a) pe tipuri:

- titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni, cambii etc.);

- cota de participaţie în capitalul statutar al altei întreprinderi;

- proprietatea investiţională;

- alte investiţii financiare (depozite etc.);

b) pe direcţii de investire:

- în părţile legate (în întreprinderi asociate, filiere, mixte, în alte părţi legate);

- în părţile nelegate (investiţii pînă la 20% în capitalul statutar al altor întreprinderi etc.);

c) pe termene de deţinere:

- investiţii pe termen scurt;

- investiţii pe termen lung;

11. În componenţa titlurilor de valoare se disting: titluri de valoare materializate şi dematerializate, titluri de valoare recuperabile şi nerecuperabile. Titlurile de valoare materializate reprezintă blanchetele documentelor (acţiunile, obligaţiunile). Titlurile de valoare dematerializate sînt prezentate sub formă de înregistrări pe conturi. Titlurile de valoare recuperabile reprezintă dreptul de obţinere a valorii nominale a acestora şi a dobînzilor aferente, fără dreptul de proprietate (obligaţiuni, cambii etc.). Titlurile de valoare nerecuperabile reprezintă dreptul de proprietate şi de obţinere a unei cote de profit net al întreprinderii (acţiuni).

Evaluarea iniţială a investiţiilor

12. La achiziţionare investiţiile se evaluează la valoarea de intrare care este egală cu:

a) suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora - pentru investiţiile achiziţionate contra mijloace băneşti sau echivalentele acestora;

b) valoarea venală a titlurilor de valoare emise - pentru investiţiile achiziţionate integral sau parţial în contul emisiunii de către investitor a acţiunilor sau a altor titluri de valoare;

c) valoarea venală a activului predat pe calea schimbului - pentru investiţiile achiziţionate pe calea schimbului sau schimbului parţial cu alt activ;

d) valoarea venală a activului obţinut pe calea schimbului - pentru investiţiile obţinute în schimbul altui activ, în cazurile în care valoarea ultimului diferă esenţial de valoarea venală a investiţiei obţinute.

Valoarea de intrare a investiţiilor se compune din valoarea de cumpărare a acestora, comisioanele de broker, taxe, impozite prevăzute de legislaţia în vigoare şi alte cheltuieli pentru achiziţionarea acestora.

13. Valoarea de intrare a titlurilor de valoare poate să nu corespundă cu valoarea nominală (de răscumpărare) a acestora. De exemplu, suma respectivă a diferenţei privind titlurile de valoare (cu excepţia acţiunilor) fie că se calculează suplimentar, fie că se anulează astfel încît la momentul răscumpărării titlului de valoare valoarea de bilanţ va corespunde cu cea nominală.

Calcularea suplimentară (anularea) se efectuează prin metoda liniară (în cote egale) pe măsura calculării dobînzii (venitului) aferent. Dacă titlul de valoare a fost procurat la valoarea care include dobînzile neachitate, acestea nu se iau în considerare la calculele de aducere a valorii de intrare a titlului de valoare pînă la valoarea nominală.

14. Creanţele privind dobînzile, dividendele, redevenţele se clasifică drept venit care se consideră profit la capitalul investit. În unele cazuri asemenea sume nu pot fi considerate drept venit, ci se raportează la restabilirea valorii investiţiilor. De exemplu, cînd se achiziţionează titluri de valoare cu dobînzi neachitate, aceste dobînzi calculate pînă la achiziţionarea lor se includ în valoarea de intrare a hîrtiilor de valoare. Suma totală a dobînzilor calculate se repartizează între perioadele pînă la achiziţionarea şi după achiziţionarea titlului de valoare. Suma dobînzilor raportată la perioada de pînă la achiziţionare se scade din valoarea titlurilor de valoare, iar cea raportată la perioada după achiziţionare se consideră ca venit. Această metodă se aplică şi pentru acţiunile procurate la valoarea care include dividendele neplătite aferente perioadei de pînă la achiziţionare. În cazurile cînd este dificil de a repartiza suma dividendelor calculate pe perioadele pînă şi după achiziţionarea acţiunilor, valoarea de intrare a acestora se reduce cu suma dividendelor constatate, care reprezintă cert restabilirea valorii de intrare a acţiunilor.

Evaluarea ulterioară a investiţiilor

15. Investiţiile pe termen scurt se reflectă în bilanţ la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă.

16. Valoarea de bilanţ a investiţiilor pe termen scurt trebuie să fie determinată după una din următoarele metode:

a) în ansamblu pe portofoliul de investiţii;

b) pe categoriile investiţiilor;

c) pe fiecare investiţie concret.

17. Investiţiile pe termen lung se reflectă în bilanţ după unul din următoarele tipuri de evaluare:

a) la valoarea de intrare;

b) la valoarea reevaluată;

c) la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă (numai pentru titlurile de valoare corporative de piaţă).

18. Metoda preponderentă de evaluare a investiţiilor pe termen lung constituie evaluarea lor la valoarea de intrare. Aceasta rămîne constantă (invariabilă) pe toată durata de deţinere a investiţiilor, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) scăderea permanentă a cursului la bursele de valori publicat în ediţiile financiare - pentru titlurile de valoare care au cotare de piaţă;

b) reducerea bruscă a valorii activelor întreprinderii investite;

c) restricţiile ce ţin de vînzarea titlurilor de valoare ale întreprinderii investite;

d) survenirea unui anumit risc legat de deţinerea titlurilor de valoare (de exemplu, informaţii despre falimentul întreprinderii investite);

e) decizia consiliului directorilor întreprinderii, bazată pe avizele specialiştilor în domeniul pieţei de valori - pentru titlurile de valoare care nu au cotare de piaţă;

f) aducerea valorii de intrare la valoarea nominală (pentru titlurile de valoare recuperabile).

19. În cazul reducerii permanente a valorii de intrare a investiţiilor pe termen lung valoarea de bilanţ a acestora se diminuează cu suma acestei reduceri, care trebuie să fie reflectată drept cheltuială. Dacă ulterior a avut loc majorarea valorii investiţiilor pe termen lung, diferenţa survenită se raportează la restabilirea valorii de bilanţ a acestora şi se constată ca venit în limitele reducerii calculate anterior.

20. Valoarea reevaluată a investiţiilor pe termen lung se determină ca rezultat al reevaluării acestora la valoarea venală. Întreprinderea determină autonom frecvenţa şi modul de efectuare a reevaluării investiţiilor pe termen lung.

21. Rezultatele reevaluării investiţiilor pe termen lung sînt reflectate în modul următor:

a) suma reducerii valorii investiţiilor se trece la diminuarea capitalului propriu la postul "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung";

b) suma majorării valorii investiţiilor se trece la majorarea capitalului propriu la postul "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung".

22. La ieşirea investiţiilor pe termen lung sumele reducerii sau majorării valorii acestora se repartizează corespunzător la cheltuieli sau venituri din activitatea de investiţii.

Ieşirea investiţiilor

23. Ieşirea investiţiilor survine la realizarea, schimbarea sau stingerea acestora. La realizarea investiţiilor diferenţa dintre venitul din vînzarea lor şi valoarea de bilanţ a investiţiilor şi cheltuielile aferente realizării acestora se constată ca profit sau pierdere. Dacă investiţia a fost clasificată drept activ curent şi a fost reflectată în baza portofoliului de investiţii la valoarea cea mai mică dintre două evaluări, pentru determinarea rezultatului din ieşiri a investiţiei se utilizează valoarea de intrare a acestuia. Dacă investiţiile pe termen lung au fost anterior reevaluate şi majorarea valorii de bilanţ a acestora a fost raportată la majorarea capitalului propriu (diferenţa de evaluare), suma diferenţei de evaluare la ieşirea investiţiilor trebuie să fie:

a) reflectată ca venit; sau

b) raportată la majorarea profitului nerepartizat în conformitate cu cerinţele S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate".

24. În cazul schimbului, investiţiile sînt evaluate conform paragrafului 12 (b-d) al prezentului standard.

25. Titlurile de valoare se sting la valoarea nominală a acestora şi suma aferentă a dobînzilor se constată ca venit.

26. La ieşirea unei părţi anumite a portofoliului de investiţii, valoarea de bilanţ a acesteia se determină la valoarea medie de bilanţ a portofoliului.

Transferarea investiţiilor

27. Transferarea investiţiilor pe termen lung în investiţii pe termen scurt se efectuează în cazul cînd în cursul anului curent se prevede ieşirea investiţiilor. Investiţiile pe termen lung transferate în investiţii pe termen scurt sînt evaluate la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de bilanţ a investiţiilor pe termen lung.

Dacă investiţia pe termen lung a fost reevaluată pînă la transferare şi suma diferenţei de evaluare a fost raportată la majorarea capitalului propriu, în cazul transferării valoarea de bilanţ a investiţiei şi capitalul propriu se diminuează cu această sumă.

28. Transferul investiţiilor pe termen scurt în investiţii pe termen lung se efectuează în cazurile în care întreprinderea are intenţia să deţină aceste investiţii mai mult de un an. Fiecare investiţie pe termen scurt distinct transferată în categoria investiţiilor pe termen lung este evaluată la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă.

Includerea investiţiilor în portofoliu

29. Întreprinderea care desfăşoară într-o mare măsură activitate de investiţii deţine, de obicei, un portofoliu de investiţii cu ajutorul căruia efectuează permanent operaţii comerciale. Aceasta are drept scop majorarea venitului din portofoliul investiţional. La ieşirea unei anumite investiţii mijloacele băneşti primite pot fi utilizate pentru reinvestire sau rămîn ca element al mijloacelor băneşti ale portofoliului investiţional.

Reflectarea operaţiilor cu investiţii

30. În raportul privind rezultatele financiare sînt reflectate:

a) veniturile din investiţii sub formă de dobînzi, redevenţe, dividende;

b) profitul sau pierderea din ieşirea investiţiilor;

c) scăderea pînă la valoarea de piaţă şi majorarea pînă la valoarea de bilanţ în cazurile în care investiţiile se contabilizează la valoarea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă;

d) reducerea valorii de bilanţ a investiţiilor cu excepţia cazurilor reducerii temporare a valorii investiţiilor pe termen lung, precum şi modificarea inversă a valorii spre majorare.

Întreprinderi de investiţii specializate

31. Întreprinderile de investiţii specializate sînt întreprinderi activitatea de bază a cărora constă în deţinerea portofoliului de titluri de valoare de piaţă care reprezintă un mecanism de investire în interesele acţionarilor săi.

Aceste întreprinderi îşi reflectă investiţiile la valoarea de piaţă şi raportează toate modificările survenite în valoarea acestora la capitalul propriu.

32. Întreprinderile de investiţii specializate trebuie să dezvăluie modificările în valoarea investiţiilor sale în rapoartele financiare şi anexele la acestea.

Impozitul pe venit

33. Contabilizarea impozitului pe venit din operaţiile cu investiţii se efectuează în conformitate cu S.N.C.12 "Contabilitatea impozitului pe venit".

Publicitate

34. În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite următoarele informaţii:

a) politica de contabilitate privind:

- determinarea valorii de bilanţ a investiţiilor;

- contabilizarea diferenţei de evaluare la vînzarea investiţiilor reevaluate;

b) sumele esenţiale incluse în raportul privind rezultatele financiare şi aferente:

- dobînzilor, redevenţelor, dividendelor încasate din investiţiile pe termen lung şi pe termen scurt;

- rezultatelor din ieşirea investiţiilor pe termen scurt;

- modificărilor în valoarea acestor investiţii;

c) valoarea venală a titlurilor de valoare corporative, dacă acestea se reflectă la valoarea cea mai mică;

d) valoarea venală a proprietăţii investiţionale;

e) restricţiile semnificative la realizarea investiţiilor;

f) politica frecvenţei reevaluării, data ultimei reevaluări; baza reevaluării şi cazul atragerii estimatorului independent - pentru investiţiile pe termen lung reflectate la valoarea reevaluată;

g) analiza portofoliului de investiţii - pentru întreprinderile, activitatea de bază a cărora este cea de investiţii.

35. Pentru o înţelegere mai bună a rapoartelor financiare sînt necesare următoarele:

a) analiza investiţiilor pe termen lung pe tipuri;

b) evaluarea de către consiliul directorilor a valorii venale a investiţiilor care nu au cotare de piaţă;

c) suma diferenţei de evaluare anterioare referitoare la investiţiile ieşite în cursul anului;

d) informaţii detaliate privind oricare investiţie care reprezintă o parte considerabilă a activelor întreprinderii.

Data intrării standardului în vigoare

36. Prezentul standard intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.