STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 24

"PUBLICITATEA INFORMAŢIEI PRIVIND PĂRŢILE LEGATE"

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 24 "Publicitatea informaţiei privind părţile legate", adoptat de Comitetul S. I. C. în anul 1984 şi revizuit în anul 1996.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie stabilirea regulilor de evaluare a operaţiunilor între părţile legate şi de dezvăluire a informaţiei referitoare la acestea în rapoartele financiare ale întreprinderii-raportor.

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, sînt înregistrate în Republica Moldova, au sediul atît pe teritoriul republicii, cît şi peste hotarele ei şi reprezintă părţi legate.

4. Părţi legate se consideră:

a) întreprinderile care în mod direct sau indirect (prin intermediari) controlează, sînt controlate sau se află sub un control comun cu întreprinderea-raportor;

b) întreprinderile asociate;

c) persoanele fizice care deţin peste 20% din capitalul statutar al întreprinderii-raportor;

d) personalul de conducere, inclusiv directorii, conducătorii întreprinderilor, precum şi membrii apropiaţi ai familiilor lor, care are dreptul (poartă răspundere) de a planifica, gestiona şi controla activitatea întreprinderii-raportor.

5. Conform prezentului standard nu se consideră părţi legate:

a) două întreprinderi care au un director comun, în cazul în care influenţa lui asupra activităţii economico-financiare a acestor întreprinderi, ce ţine de operaţiunile reciproce, este nesemnificativă;

b) un singur client, furnizor, francisor, distribuitor sau agent general, cu care întreprinderea efectuează un volum considerabil de operaţiuni numai în baza unei anumite dependenţe economice;

c) alte părţi:

- companiile ce finanţează,

- sindicatele,

- serviciile comunale de stat,

- departamentele şi direcţiile guvernamentale ce realizează operaţiuni cu întreprinderea, indiferent de faptul pot ele sau nu să limiteze libertatea de acţiune a acestei întreprinderi, precum şi să influenţeze asupra luării de către ea a deciziilor financiare şi economice.

Definiţii

6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Părţi legate - persoane juridice ori fizice, una dintre care poate să o controleze pe cealaltă sau să exercite o influenţă notabilă asupra acesteia la luarea deciziilor financiare şi economice, sau care sînt plasate sub controlul comun al întreprinderii principale.

Operaţiuni între părţile legate - transmiterea activelor sau a datoriilor de la o parte legată la alta, indiferent de stabilirea valorii acestora.

Influenţă notabilă - participarea împuternicită a investitorului la luarea deciziilor privind politica financiară şi de producţie a întreprinderii investite, dar fără a exercita controlul asupra acestei politici. Influenţa notabilă presupune o cotă de participaţie în mărime de la 20 pînă la 50% din capitalul statutar al întreprinderii investite.

Control - autorizarea investitorului de a dirija politica financiară şi de producţie a întreprinderii. Controlul presupune o cotă de participaţie în mărime de peste 50% în capitalul statutar al întreprinderii investite.

Influenţa de control a unui investitor nu exclude influenţa notabilă a altui investitor.

Întreprindere principală (mamă) - întreprindere care are una sau mai multe întreprinderi fiice.

Întreprindere fiică - întreprindere controlată de către întreprinderea principală.

Întreprindere asociată - întreprindere asupra căreia investitorul are o influenţă notabilă, dar care nu este nici întreprindere fiică, nici întreprindere mixtă a investitorului.

Rapoarte financiare consolidate - rapoarte financiare ale unui grup de întreprinderi prezentate ca rapoarte ale unei întreprinderi.

Grup de întreprinderi - întreprinderea principală şi toate întreprinderile fiice ale ei.

Întreprindere-raportor - subiect economic, care întocmeşte şi prezintă rapoarte financiare.

Preţ de transfer - preţul în baza căruia se transmit activele sau datoriile între părţile legate.

Caracteristica şi modul de evaluare a operaţiunilor

între părţile legate

7. Relaţiile între părţile legate sînt considerate ca o activitate comercială obişnuită. De exemplu, întreprinderea, desfăşurînd o parte a activităţii sale prin intermediul întreprinderilor fiice sau asociate, obţine o cotă în capitalul altor întreprinderi în scopul revînzării sau investirii acestuia în mărime suficientă pentru a obţine dreptul de control sau de influenţă notabilă asupra luării deciziilor financiare şi economice ale întreprinderii investite.

8. Operaţiunile între părţile legate pot să influenţeze asupra stării financiare şi rezultatelor activităţii economice ale întreprinderii-raportor. Părţile legate pot să realizeze operaţiuni, care din punct de vedere economic, sînt inoportune pentru părţile nelegate. În afară de aceasta, operaţiunile între părţile legate pot fi efectuate în volume neconvenabile pentru părţile nelegate.

9. Rezultatele activităţii economice şi starea financiară a întreprinderii pot fi supuse influenţei din partea părţilor legate chiar şi în cazul neefectuării operaţiunilor cu participarea lor. Însuşi faptul existenţei unor astfel de relaţii influenţează operaţiunile efectuate de întreprinderea-raportor. De exemplu, după dobîndirea dreptului de control asupra întreprinderii legate orizontal, întreprinderea principală dă indicaţii întreprinderii fiică de a întrerupe relaţiile cu fostul partener comercial, deoarece noua întreprindere fiică desfăşoară aceeaşi activitate. În afară de aceasta, una dintre părţi poate să se abţină de la unele acţiuni în urma influenţei notabile asupra ei a celeilalte părţi. De exemplu, întreprinderea fiică primeşte indicaţii de la întreprinderea principală de a nu realiza cercetări şi proiectări, care s-au efectuat anterior sau care urmau să fie efectuate.

10. În timpul transferului activelor sau datoriilor părţile legate pot într-o oarecare măsură să varieze mărimea valorii acestora, ceea ce nu este caracteristic pentru operaţiunile între părţile nelegate.

11. Operaţiunile între părţile legate se efectuează în baza preţului de transfer, care se determină prin una din metodele următoare: valorii de piaţă comparabile, preţului de revînzare, sau cheltuielilor suplimentare.

12. Metoda valorii de piaţă comparabile constă în faptul că mărfurile şi serviciile transmise de o parte legată celeilalte părţi se estimează la valoarea venală a mărfurilor şi serviciilor similare. Această metodă se utilizează în cazurile în care mărfurile şi serviciile constituie obiectul operaţiunii între părţile legate, iar condiţiile de efectuare a acesteia sînt identice cu cele în care se efectuează operaţiunile comerciale obişnuite. Această metodă poate fi utilizată şi la determinarea mărimii finanţării între părţile legate.

13. Metoda preţului de revînzare se aplică la evaluarea activelor, care sînt transmise de către o parte legată celeilalte părţi spre vînzarea acestora unei părţi independente. În conformitate cu această metodă valoarea venală a activelor transmise este diminuată cu mărimea marjei, în formă de sumă care permite întreprinderii care comercializează activele să-şi acopere cheltuielile şi să obţină un beneficiu acceptabil.

14. Metoda cheltuielilor suplimentare se aplică la determinarea preţului de transfer la mărfurile şi serviciile destinate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale parţilor legate. Esenţa ei constă în aceea că la cheltuielile părţii legate furnizoare se suplimentează un adaos acceptabil, mărimea căruia se determină, luînd ca bază norma beneficiului întreprinderilor din ramurile similare.

15. În unele cazuri pentru operaţiunile părţilor legate mărimea valorică a activelor sau a datoriilor poate să nu fie determinată, de exemplu, la prestarea gratuită a serviciilor de gestiune sau prelungirea termenului de achitare a datoriei.

16. Unele operaţiuni pot fi efectuate numai între părţile legate. De exemplu, dacă nu există un cumpărător alternativ, întreprinderea fiică poate să vîndă întreprinderii principale un lot mare de produse la costul acestora.

Publicitatea informaţiei

17. În rapoartele financiare trebuie sa fie dezvăluite:

a) operaţiunile între părţile legate, cum sînt:

- procurarea sau vînzarea activelor întreprinderii,

- prestarea şi beneficierea de servicii,

- acordurile cu agenţii şi agenţi,

- acordurile privind chiria (leasing-ul),

- transmiterea rezultatelor cercetărilor şi lucrărilor de proiectare şi experimentare,

- acordurile de licenţă,

- finanţele (inclusiv împrumuturile şi investiţiile în capital sub formă naturală şi bănească),

- garanţiile şi gajurile,

- contractele de gestiune a întreprinderilor,

- retribuirea muncii şi alte plăţi de stimulare ale directorilor şi conducătorilor de întreprinderi,

- numărul acţiunilor ce aparţin directorilor şi conducătorilor de întreprinderi sau drepturile pentru procurarea acţiunilor şi vînzarea acestora;

b) relaţiile părţilor legate, în cadrul cărora una dintre părţi poate să exercite controlul asupra celeilalte părţi, indiferent de operaţiunile realizate între ele;

c) volumul sumar al operaţiunilor sau sub formă de părţi (proporţii) distincte ale acestuia;

d) sumele sau proporţiile aferente datoriilor şi creanţelor;

e) politica de formare a preţurilor.

18. Nu este necesară dezvăluirea datelor privind operaţiunile părţilor legate în:

a) rapoartele financiare consolidate a informaţiei referitoare la operaţiunile în cadrul grupului;

b) rapoartele financiare ale întreprinderii principale, dacă acestea se anexează (se publică) la rapoartele financiare consolidate;

c) rapoartele financiare ale întreprinderii fiică aflate în posesiunea deplină a întreprinderii principale, care este înregistrată şi prezintă rapoarte financiare consolidate în aceeaşi ţară;

d) rapoartele financiare ale întreprinderilor controlate de stat referitor la operaţiunile cu alte întreprinderi de asemenea controlate de stat.

Data intrării standardului în vigoare

19. Prezentul standard intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.