37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Contabilitate  »  Standardele Naţionale de Contabilitate vechi   »   SNC 18 „Venitul”

SNC 18 „Venitul”

15.11.2008
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 18

"VENITUL"

 

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 18 "Venitul", aprobat de Comitetul S.I.C. în anul 1982 şi revizuit în anul 1993.

 

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodelor de contabilizare a veniturilor obţinute în procesul activităţii economico-financiare (ordinare) a subiectului economic (în continuare-întreprindere). Problema principală a contabilizării venitului constituie determinarea momentului constatării acestuia. Prezentul standard stabileşte criteriile de constatare a venitului, modul de măsurare şi de reflectare a acestuia în rapoartele financiare.

 

Domeniul de aplicare

3. Prezentul standard se aplică pentru contabilizarea veniturilor rezultate din:

a) vînzarea produselor finite şi mărfurilor;

b) prestările de servicii;

c) transmiterea în folosinţa terţilor a activelor întreprinderii producătoare de venituri sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende.

4. Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de antreprenoriat şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi peste hotarele ei.

5. Sfera de acţiune a prezentului standard nu cuprinde veniturile provenite din:

a) contractele de închiriere (S.N.C.17 "Contabilitatea chiriei");

b) calcularea dividendelor din investiţiile contabilizate conform metodei repartizării proporţionale (S.N.C.28 "Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate");

c) contractele de construcţie (S.N.C.11 "Contractele de construcţie");

d) modificările valorii activelor şi datoriilor financiare sau din ieşirea (stingerea) acestora (S.N.C.32 "Instrumentele financiare");

e) reevaluarea activelor pe termen lung;

f) modificările valorii activelor curente;

g) sporul natural al şeptelului şi vînzarea produselor agricole şi silvice (S.N.C.34 "Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole");

h) extracţia de minereuri;

i) intrarea gratuită a activelor, încheierea contractelor privind neangajarea în concurenţă, evenimente excepţionale şi eventualităţi ( S.N.C.8 "Profitul sau pierderea netă a perioadei gestionare, erorile esenţiale şi modificările în politica de contabilitate"; S.N.C.10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului").

j) subvenţii de stat, prime şi premii (S.N.C.20 "Contabilitatea subvenţiilor de stat şi publicitatea asistenţei de stat".

 

Definiţii

6. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Venit - afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor de la contribuţiile proprietarilor întreprinderii.

Valoare venală - suma la care poate fi schimbat un activ sau stinsă o datorie între părţile independente informate, interesate şi care au consimţit tranzacţia.

Dobîndă - venitul în contrapartida utilizării de către alte persoane a mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora.

Redevenţă - venitul în contrapartida utilizării de către alte persoane a activelor nemateriale (imobilizărilor necorporale), de exemplu, a brevetelor, mărcilor de fabrică, drepturilor de autor, programelor informatice, drepturilor de exploatare a resurselor naturale.

Dividend - venitul rezultat din repartizarea profitului net după impozitare între acţionari în conformitate cu cota de participaţie depusă în capitalul social.

Produse finite - articole produse de întreprindere în scopul vînzării.

Mărfuri - valori în mărfuri şi materiale, achiziţionate pentru vînzare, precum şi clădiri, terenuri, alte bunuri neutilizate conform destinaţiei directe şi predestinate vînzării altor persoane.

Servicii - lucrări prestate altor persoane juridice şi fizice în conformitate cu stipulaţiile contractului, în termene convenite. Acestea includ, de exemplu, serviciile de transport, de reparaţie, de intermediere, de asigurare, publicitare, de consulting, financiare, lucrările de instalare şi deservire a produselor şi mărfurilor vîndute (maşinilor, utilajelor etc.).

7. Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi încasate în conturile întreprinderii. În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele terţelor persoane, cum sînt, de exemplu, taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe din comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul propriu al acesteia.

 

Măsurarea (evaluarea) şi constatarea venitului

8. Venitul se evaluează la valoarea venală primită sau care urmează a fi primită cu minusul rabaturilor şi reducerilor comerciale admise de întreprindere.

9. Valoarea venală rezultată din tranzacţii este stabilită prin acordul dintre întreprinderea respectivă şi cumpărătorul sau utilizatorul activului.

10. În majoritatea cazurilor venitul este exprimat sub formă de mijloace băneşti încasate sau care urmează a fi încasate. În unele cazuri suma venitului poate fi mai mică sau mai mare decît valoarea venală a produselor, mărfurilor şi serviciilor vîndute. De exemplu, la vînzarea mărfurilor cu reduceri de preţ (adică la o sumă mai joasă decît preţul de vînzare obişnuit), venitul este constatat la suma cea mai mică, dar nu la preţul obişnuit. La vînzarea mărfurilor şi serviciilor în credit suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace băneşti, prin urmare, şi suma venitului constatat, va fi mai mare decît valoarea venală. În acest caz venitul din vînzări cuprinde:

a) venitul din vînzarea mărfurilor şi serviciilor care se evaluează prin scontarea tuturor încasărilor viitoare de mijloace băneşti în baza cotei procentuale estimative (imputabile);

b) venitul sub formă de dobînzi, care reprezintă diferenţa dintre venitul din vînzarea mărfurilor şi serviciilor şi suma nominală a încasărilor viitoare de mijloace băneşti.

11. Cota procentuală estimativă utilizată pentru scontarea încasărilor viitoare de mijloace băneşti se determină luînd ca bază:

a) cota procentuală existentă pentru activele sau datoriile financiare cu un nivel analog al riscului creditar sau

b) cota procentuală care scontează valoarea nominală a activului sau a datoriei financiare pînă la preţul curent al mărfurilor şi serviciilor în cazul vînzării acestora cu plata în numerar.

12. Schimbul de produse, mărfuri şi servicii identice cu aceeaşi valoare nu se consideră tranzacţie aducătoare de venit. Schimbul pe produse, mărfuri şi servicii neidentice (operaţii pe bază de barter) se consideră drept o tranzacţie aducătoare de venit. În acest caz venitul se evaluează la valoarea venală a mărfurilor şi serviciilor primite, corectată cu suma mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora virate (primite). În cazul în care valoarea venală a produselor, mărfurilor şi serviciilor primite nu poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine, venitul se evaluează la valoarea venală a produselor, mărfurilor transmise pe calea schimbului sau a serviciilor prestate, corectată cu suma mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora virate (primite).

13. Venitul se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost obţinut, indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor băneşti sau altei forme de compensare. În cazul apariţiei diverselor incertitudini constatarea venitului se admite cu respectarea următoarelor criterii:

a) existenţa unei certitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacţiei vor fi obţinute de întreprindere;

b) existenţa unei posibilităţi reale de a determina cu exactitate suma venitului.

În unele cazuri aceste criterii pot fi respectate numai după încasarea mijloacelor băneşti sau după înlăturarea incertitudinilor apărute. De exemplu, la executarea operaţiilor de export pot apărea dificultăţi în legătură cu primirea autorizaţiei emise de autorităţile statului străin privind transferarea mijloacelor băneşti obţinute din exportul mărfurilor. În acest caz venitul nu se constată pînă la momentul obţinerii autorizaţiei respective. În cazul apariţiei unor îndoieli privind încasarea sumei cuvenite, inclusă anterior în venit, această sumă se raportează la cheltuieli, şi nu la diminuarea sumei venitului constatat iniţial.

14. Veniturile şi cheltuielile ce fac obiectul uneia şi aceleiaşi tranzacţii sau operaţiuni economice sînt constatate în aceeaşi perioadă de gestiune. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor, ce compun costul vînzărilor, sînt constatate concomitent cu veniturile rezultate din vînzarea produselor finite, mărfurilor sau din prestări de servicii.

15. În prezentul standard constatarea venitului se efectuează pe fiecare tranzacţie. Însă în anumite circumstanţe venitul poate fi constatat pe componente distincte ale unei tranzacţii. De exemplu, dacă preţul de desfacere a mărfii include o anumită sumă necesară pentru deservirea ei ulterioară, venitul pentru această parte a preţului este constatat nu la momentul vînzării, dar pe măsura prestării serviciilor. În alte cazuri, dimpotrivă, venitul se constată concomitent pentru două sau mai multe tranzacţii interdependente. Acest lucru este condiţionat de faptul că suma venitului pentru o singură operaţie nu poate fi determinată cu exactitate fără a lua în considerare tranzacţiile precedente sau viitoare. De exemplu, întreprinderea poate să vindă mărfuri şi concomitent să încheie contracte de cumpărare ulterioară a acestora peste o perioadă anumită, negînd prin aceasta efectul comercial independent al unei tranzacţii distincte. În acest caz venitul se constată concomitent pentru ambele tranzacţii.

 

Venitul din vînzări de produse finite şi mărfuri

16. Venitul din vînzări de produse finite şi mărfuri se constată în baza metodei calculării în cazul livrării şi transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra acestora.

17. Dacă vînzătorul păstrează drepturile şi obligaţiile proprietarului după livrarea produselor şi mărfurilor, tranzacţia nu se consideră drept vînzare şi venitul nu se constată. De exemplu, la vînzarea în consignaţie, venitul se constată numai după comercializarea efectivă a produselor finite şi a mărfurilor către terţi. Dacă produsele finite sau mărfurile sînt livrate cu condiţia instalării acestora, cînd lucrările nu sînt încă încheiate şi constituie o parte importantă a contractului, venitul se constată numai după instalarea şi recepţionarea produselor finite şi mărfurilor de către cumpărător.

[Pct.17 modificat prin Ordinul Min.Fin. nr.30 din 05.03.2001]

 

18. Venitul nu se constată dacă cheltuielile aferente obligaţiilor de garanţie nu pot fi supuse unei evaluări veridice prealabile. În acest caz orice încasări din vînzări sînt considerate drept datorii pînă la expirarea termenului de garanţie pentru deservirea mărfurilor vîndute.

 

Venitul din prestări servicii

19. Venitul provenit din prestări servicii se constată în baza metodei calculării pe măsura efectuării acestora pe fiecare tranzacţie sau pe stadii distincte ale acesteia.

20. Serviciile se prestează în conformitate cu clauzele stipulate în contract pe durata uneia sau a mai multor perioade de gestiune. Dacă termenul de prestare a serviciilor nu depăşeşte durata unei perioade de gestiune, venitul se constată după încheierea tranzacţiei. Cînd serviciile, conform unuia şi aceluiaşi contract, se prestează pe o durată mai mare decît perioada de gestiune, venitul se constată pe stadii distincte ale tranzacţiei potrivit metodei procentului de execuţie (procentajului îndeplinit), adică în perioadele de gestiune în care se prestează serviciile. Constatarea venitului în baza acestei metode se admite la respectarea următoarelor criterii:

a) momentul încheierii tranzacţiei sau a unui stadiu distinct al acesteia poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine la data întocmirii rapoartelor financiare;

b) cheltuielile suportate în procesul tranzacţiei şi necesare pentru încheierea acesteia pot fi determinate cu exactitate.

21. Întreprinderea efectuează evaluarea exactă a venitului după realizarea unui acord cu celelalte persoane participante la tranzacţie privind:

a) drepturile fiecărei părţi, avînd putere juridică şi referitoare la prestarea şi consumarea serviciilor;

b) compensaţia presupusă;

c) metodele şi condiţiile de plată.

În aceste scopuri întreprinderea trebuie să dispună de sisteme eficiente de planificare şi de gestiune financiară internă. După prestarea serviciilor întreprinderea reexaminează şi, în caz de necesitate, corectează mărimea venitului constatat iniţial.

22. Venitul pe stadiile de încheiere a tranzacţiei poate fi determinat în baza uneia din următoarele metode:

a) volumului efectiv al lucrărilor executate;

b) corelaţiei procentuale a serviciilor prestate efectiv la o dată prestabilită faţă de volumul total al acestora prevăzut de contract;

c) corelaţiei procentuale a cheltuielilor suportate la o dată prestabilită faţă de suma totală a acestora prevăzută de contract.

Veniturile nu se constată pe baza plăţilor intermediare şi a avansurilor încasate de la beneficiari pînă la încheierea integrală a tranzacţiei sau a stadiilor distincte ale acesteia.

23. În scopuri practice, cînd serviciile sînt prestate în cadrul unui număr nedeterminat de operaţiuni, pe durata unei anumite perioade de timp, care nu pot fi repartizate exact pe stadii, venitul se constată pe baza metodei liniare, dacă nu există dovezi că alte metode identifică mai corect stadiul de terminare a tranzacţiei. În cazul în care una dintre operaţiuni (stadiu) de prestare a serviciilor este mai importantă decît celelalte operaţiuni constatarea venitului se amînă pînă la executarea acestei operaţiuni (stadiu) importante.

24. Cînd rezultatul tranzacţiei nu poate fi determinat cu un grad înalt de certitudine, venitul se constată numai în mărimea cheltuielilor suportate, care au fost sau, posibil, vor fi recuperate.

25. Dacă rezultatul tranzacţiei nu poate fi determinat cu un grad suficient de certitudine şi există probabilitatea nerecuperării consumurilor suportate, venitul nu se constată, iar consumurile se raportează la cheltuieli.Dacă incertitudinile existente anterior, care au afectat evaluarea exactă a rezultatelor tranzacţiei (contractului) au dispărut, venitul se constată în conformitate cu paragraful 19 al prezentului standard.

 

Venituri sub formă de dobînzi, redevenţe, dividende

26. Venitul sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende se constată pe următoarele baze:

a) dobînzile - pe baza corelaţiei temporale (în funcţie de timpul scurs), care ia în considerare venitul real din activ;

b) redevenţele - prin metoda specializării exerciţiilor în conformitate cu conţinutul contractului încheiat între întreprindere şi utilizatorii de active;

c) dividendele - cînd este stabilit dreptul întreprinderii (acţionarului) la primirea acestora, adică la anunţarea acestora de către adunarea generală a acţionarilor.

27. Venitul real din activ se determină pe baza cotei procentuale necesare pentru scontarea fluxului viitoarelor încasări de mijloace băneşti previzibile pe durata de funcţionare a activului în vederea restabilirii (nivelării) valorii de intrare a acestuia. Venitul sub formă de dobînzi include suma amortizării oricărui tip de rabat (discont), adaos sau a altei diferenţe dintre valoarea de intrare de bilanţ a activului şi valoarea acestuia la momentul stingerii.

28. La calcularea dobînzilor neplătite pînă la procurarea investiţiilor (plasamentelor), suma totală a dobînzilor, calculată în perioada de gestiune, se repartizează între perioade pînă la/ şi după procurarea investiţiilor. În acest caz se constată ca venit numai acea parte a dobînzilor, care este reflectată în perioada de după obţinerea investiţiilor, iar cealaltă parte a dobînzilor, inclusă în valoarea de procurare a hîrtiilor de valoare, se raportează la diminuarea acesteia. De exemplu, în cazul în care întreprinderea procură obligaţiuni de stat la preţul care include dobînzile calculate, ca venit se consideră numai dobînzile referitoare la perioada de după procurarea obligaţiunilor. Suma dobînzilor calculată pînă la procurarea obligaţiunilor nu se consideră drept venit, ci se raportează la diminuarea valorii de procurare a hîrtiilor de valoare.

29. Redevenţele sînt calculate în conformitate cu clauzele acordului încheiat şi sînt constatate pe această bază, numai dacă, potrivit esenţei acestui acord, nu va fi mai adecvată constatarea venitului în altă bază sistematică şi raţională. De exemplu, la transferul drepturilor altor persoane pentru utilizarea unei anumite tehnologii în decursul unei perioade de timp prestabilite, constatarea venitului sub formă de redevenţe se efectuează în baza metodei liniare pe durata acţiunii acordului contractat. În cazul transferului drepturilor de utilizare a activului nematerial pentru o plată fixă şi pe un termen nelimitat, redevenţele se constată ca venit în momentul transferării acestor drepturi. Dacă redevenţele primite depind de evenimentele viitoare, venitul se constată numai atunci cînd există posibilitatea primirii plăţii, de regulă, după ce s-a produs evenimentul.

30. Dividendele se constată ca venit în acea perioadă de gestiune cînd au fost anunţate, adică cînd s-a stabilit dreptul acţionărilor pentru primirea lor. La calcularea dividendelor neplătite în baza venitului (profitului) net obţinut pînă la cumpărarea hîrtiilor de valoare ale companiei, suma totală a dividendelor anunţată în perioada de gestiune se repartizează între perioada de pînă la procurare şi după procurare. În acest caz drept venit se consideră numai dividendele aferente perioadei de după procurarea hîrtiilor de valoare. Dividendele calculate pînă la procurare nu se consideră ca venit, ci se raportează la diminuarea valorii de procurare a hîrtiilor de valoare. Dacă o atare repartizare poate fi efectuată numai convenţional, dividendele se constată ca venit cu condiţia că ele nu reprezintă evident depăşirea valorii nominale a hîrtiilor de valoare.

 

Publicitate

31. Întreprinderea trebuie să dezvăluie în rapoartele financiare:

a) metodele de constatare a venitului, precum şi metodele acceptate pentru determinarea stadiului de încheiere a tranzacţiei de prestări servicii;

b) suma fiecărei categorii importante de venituri constatate în perioada de gestiune şi rezultate din desfacerea produselor finite şi mărfurilor, prestarea de servicii, precum şi suma veniturilor sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende;

c) suma venitului rezultat din contrapartida de produse, mărfuri sau servicii (din operaţiile pe bază de barter) inclusă în fiecare categorie importantă a acestuia.

32. Întreprinderea elucidează orice venituri imprevizibile, rezultate din încasarea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor etc. în conformitate cu S.N.C.10 "Eventualităţi şi evenimente ale activităţii economice care survin după data de întocmire a bilanţului".

 

Data intrării standardului în vigoare

33. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...