37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Contabilitate  »  Standardele Naţionale de Contabilitate vechi   »   SNC 14 „Informaţii financiare privind sectoarele”

SNC 14 „Informaţii financiare privind sectoarele”

18.11.2008
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 14

"INFORMAŢII FINANCIARE PRIVIND SECTOARELE"

 

Introducere

1. Prezentul standard este elaborat în baza standardului internaţional de contabilitate 14 "Prezentarea informaţiilor sectoriale", adoptat de Comitetul SIC în anul 1981 şi revizuit în anul 1994.

 

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului standard îl constituie asigurarea utilizatorilor de rapoarte financiare cu informaţii privind volumul activităţii, aportul la profit şi tendinţele dezvoltării unor sectoare aparte ale întreprinderii cu mai multe profiluri. Nivelul de rentabilitate, posibilităţile dezvoltării, perspectivele şi riscurile viitoare, legate de investiţii, pot să varieze în mod esenţial în diverse sectoare industriale şi geografice. Necesitatea informaţiilor sectoriale este condiţionată de faptul că utilizatorii nu pot obţine asemenea date din informaţia globală prezentată în rapoartele financiare.

 

Domeniu de aplicare

3. Prezentul standard se extinde asupra întreprinderilor care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica Moldova, hîrtiile de valoare ale cărora se vînd liber la bursele de valori, precum şi asupra altor agenţi economici, inclusiv întreprinderile-fiice, al căror nivel de venituri, beneficiu, active şi numărul salariaţilor sînt destul de semnificative în regiunile, în care aceştia îşi desfăşoară activitatea de producţie de bază.

 

Definiţii

4. În prezentul standard noţiunile utilizate semnifică:

Sector industrial - parte componentă distinctă a întreprinderii, care fabrică anumite tipuri de produse sau prestează anumite servicii, în special, organizaţiilor terţe. În calitate de sectoare pot fi întreprinderile-fiice, filialele şi alte subdiviziuni structurale cărora le pot fi repartizate de la întreprindere, în ansamblu, active, venituri şi cheltuieli.

Sector geografic - parte componentă distinctă a întreprinderii care desfăşoară activitate economică într-o singură ţară sau în mai multe ţări în cadrul unei anumite zone geografice.

Venit sectorial - venit provenit nemijlocit din activitatea sectorului sau o anumită parte din venitul întreprinderii rezultat din operaţiile cu terţii şi cu alte sectoare ale acestei întreprinderi, care poate fi repartizată între sectoare proporţional bazei stabilite.

Cheltuieli sectoriale - cheltuieli direct atribuibile unui sector sau o anumită parte a cheltuielilor întreprinderii care poate fi repartizată între sectoare proporţional bazei stabilite.

 

Informaţii financiare privind sectoare

5. Informaţia sectorială nu prevede tratarea sectoarelor în calitate de întreprinderi independente sau compararea sectoarelor identice ale diverselor întreprinderi din aceeaşi grupă.

6. Întreprinderea stabileşte în mod independent criteriile de determinare a sectoarelor industriale şi geografice, de repartizare a veniturilor şi cheltuielilor între sectoare. Publicitatea informaţiei privind anumite criterii va permite utilizatorilor de rapoarte financiare să înţeleagă mai bine datele totale privind activitatea întreprinderii cu mai multe profiluri şi să evalueze perspectivele de viitor ale acesteia.

 

Caracteristica şi criteriile de determinare a sectoarelor

7. La determinarea sectoarelor industriale se iau în considerare atît factorii de bază, cît şi cei adiţionali. Factorii de bază sînt: nivelul de rentabilitate, identitatea şi deosebirea dintre tipurile de produse şi de activităţi, disponibilităţile de riscuri şi perspectivele de sporire a volumului producţiei şi de extindere a activităţii, importanţa relativă a sferelor de producţie şi marketing în cadrul întreprinderii ca un tot întreg. Factorii adiţionali reprezintă cerinţele reglementare (stabilite de legislaţie) şi cele specifice (de exemplu, în sferele bancară şi de asigurări). În afară de aceasta, la determinarea sectoarelor industriale este necesar a lua în considerare interdependenţa activităţilor desfăşurate de întreprindere. În calitate de sectoare industriale distincte nu pot fi acceptate astfel de activităţi ale întreprinderii care într-o măsură considerabilă sînt integrate şi interdependente. Aceste criterii nu sînt obligatorii la determinarea sectoarelor geografice.

8. Grupele organizatorice, cum sînt subdiviziunile, întreprinderile-fiice sau filialele, create, de obicei, de conducere, corespund deseori unor sectoare distincte ale întreprinderii cu multe profiluri, simplificînd astfel informaţiile sectoriale prezentate în rapoartele financiare. Acolo, unde aceste grupuri lipsesc, rapoartele financiare sectoriale vor necesita regruparea datelor privind activitatea întreprinderii.

9. În calitate de criterii la determinarea sectorului geografic se utilizează sediul unităţii de producţie şi/sau al pieţelor de desfacere a producţiei. Activitatea economică a întreprinderii pe piaţa internă se consideră, de obicei, ca un sector geografic distinct.

10. În afară de criteriile specificate în paragrafele 7 şi 9 la determinarea sectorului industrial sau geografic este raţional a se ţine cont de principiul esenţialităţii, pentru a limita numărul de sectoare pînă la un număr acceptabil. Componenta întreprinderii poate fi considerată sector industrial sau geografic, dacă însumează 10% din încasările consolidate, beneficiul din activitatea economică sau din toate activele, deşi asemenea criterii determinate cantitativ nu constituie unicul factor la determinarea sectoarelor.

 

Prezentarea informaţiilor financiare sectoriale

11. Sectoarele industriale şi geografice sînt utilizate drept bază pentru prezentarea informaţiei sectoriale privind activitatea economică. Întreprinderea prezintă informaţii întocmite pe două baze, dacă ambele sînt aplicabile activităţii de producţie a acesteia.

12. Întreprinderea prezintă informaţii asupra activităţii sale pe fiecare sector industrial şi indică componenţa fiecărui sector geografic.

13. Informaţia financiară se prezintă:

a) privind sectoarele industriale - pe grupe de produse şi servicii interdependente şi/sau pe grupe de beneficiari (clienţi);

b) privind sectoarele geografice - la sediul unităţii de producţie şi/sau al pieţelor de desfacere.

 

Conţinutul informaţiilor sectoriale

14. Informaţia financiară sectorială cuprinde date privind activele, veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale fiecărui sector.

15. Activele sectorului cuprind toate activele nemateriale şi materiale, utilizate în activitatea operaţională a acestuia în scopul obţinerii unui avantaj (profit) economic. Activele care sînt comune pentru două sau mai multe sectoare se repartizează între acestea proporţional bazei stabilite.

Datoriile nu se contabilizează pe sectoare şi nu se repartizează între ele, deoarece acestea sînt atribuibile întreprinderii în ansamblu.

16. Sectoarele obţin venit, de regulă, din operaţiile cu terţii. În unele cazuri operaţiile se pot efectua între sectoare. Venitul din vînzări şi alte venituri operaţionale între sectoare nu pot fi determinate întotdeauna în baza principiului părţilor independente. De aceea se recomandă a se indica principiile şi metodele de determinare a unor asemenea venituri şi preţuri în cazul vînzărilor între sectoare (de exemplu, "valoarea venală", "costul", "preţul de piaţă diminuat cu un rabat").

Veniturile şi cheltuielile întreprinderii în ansamblu se atribuie sectorului:

a) direct, cînd acestea pot fi determinate pentru un sector concret;

b) indirect, cînd acestea nu pot fi determinate în mod direct. În acest caz ele se repartizează pe sectoare proporţional bazei stabilite. Articolele generale, cum sînt cheltuielile generale şi de administraţie ale întreprinderii-mamă nu se repartizează pe sectoare aparte, ci se reflectă separat în rapoartele financiare consolidate.

17. Rezultatul financiar al sectorului se determină ca diferenţa dintre venitul şi cheltuielile acestuia şi, de regulă, reflectă beneficiul (pierderea) din activitatea operaţională. În rezultatul sectorial nu se includ:

a) venitul din dobînzi şi cheltuielile privind plata dobînzilor, cu excepţia cazurilor în care activitatea sectorului este de natură financiară prin esenţa sa;

b) impozitul pe venit, cota-parte minoritară, articolele excepţionale.

 

Publicitatea informaţiilor

18. Informaţia financiară privind sectoarele se dezvăluie:

a) în anexele la rapoartele financiare ale întreprinderii sub aspectul diverselor sectoare industriale şi geografice, în care aceasta funcţionează;

b) în rapoartele financiare consolidate în cazurile în care se prezintă ca rapoarte financiare ale companiei-mamă, precum şi ca rapoarte consolidate;

с) în rapoartele întreprinderilor-fiice în cazurile în care acestea se publică. Dacă rapoartele financiare ale întreprinderilor-fiice nu se publică, informaţia sectorială se prezintă în conformitate cu punctele a) şi b) ale paragrafului 18.

19. Pe fiecare sector este necesar să se prezinte următoarea informaţie:

a) descrierea activităţii fiecărui sector industrial şi a componenţei fiecărui sector geografic;

b) venitul din vînzări sau alte venituri operaţionale cu delimitarea venitului obţinut de la terţi şi de la alte sectoare ale întreprinderii respective;

с) rezultatul financiar (profit sau pierdere);

d) activele utilizate ale sectorului, exprimate sau /sub formă bănească sau/ sub formă de dobînzi din activele consolidate;

e) baza politicii intersectoriale a preţurilor;

j) modificările în determinarea sectoarelor şi în politica de contabilitate, aplicată la pregătirea informaţiei sectoriale, cauzele acestora şi consecinţele în expresie valorică.

20. Întreprinderea poate să publice, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la activitatea sectorului, de exemplu:

- mărimea venitului obţinut de fiecare sector din investiţii, contabilizat potrivit metodei echivalenţei;

- cota-parte minoritară (dobînzile de participare minoritare);

- rezultatul excepţional;

- uzura mijloacelor fixe, epuizarea resurselor naturale care nu pot fi restabilite, amortizarea activelor nemateriale;

- cheltuielile pentru lucrări de cercetare, dezvoltare, experimentare;

- investiţiile capitale;

- informaţiile de natură nefinanciară (de exemplu, numărul de salariaţi în fiecare sector).

 

Coordonarea informaţiilor

21. Întreprinderea trebuie să asigure concordanţa dintre suma informaţiilor proprii fiecărui sector şi informaţia globală prezentată în rapoartele financiare ale întreprinderii în ansamblu. Corectitudinea sumelor totalurilor pe sectoare şi informaţiilor globale prezentate în rapoartele financiare se constată prin compararea acestora.

 

Data intrării standardului în vigoare

22. Prezentul standard intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...