Operatorii nu pot să vândă cu amănuntul produsele petroliere la un preț mai mare decât cel stabilit de ANRE

Modificarea legii privind produsele petroliere nu a adus mult aşteptata corectitudine pe piaţa produselor petroliere. Dimpotrivă, dacă nu se va renunţa la plafonarea pe cale administrativă a preţului la carburanţi, am putea să ajungem la o piaţă extrem de monopolizată. În consecinţă, cel mai mult vor avea de suferit consumatorii.

Ion Chişlea

Jucătorii de pe piaţa produselor petroliere din R. Moldova sunt şi au fost suspectaţi că ar recurge la înţelegeri anticoncurenţiale pentru a obţine profituri grase din vânzarea de carburanţi. În loc să concureze, aceştia s-ar fi înţeles între ei să menţină preţurile la un anumit nivel.

Înţelegeri anticoncurenţiale evidente

Deşi nu au fost acuzaţi oficial în acest sens, există o mulţime de dovezi că competiţia de pe piaţa carburanţilor este înşelăciune. Această senzaţie se contura în special atunci când pe pieţele internaţionale preţul la ţiţei scădea considerabil, în timp ce în R. Moldova preţurile la carburanţi suportau o scădere modică sau rămâneau aceleaşi. În plus, preţurile aproape identice de la benzinării nu pot fi justificate, deoarece fiecare companie are costuri cu totul diferite.

În primul rând, unii operează cu stocuri pe termen scurt, adică de două-trei zile, iar alţii - de până la o lună. Evident că benzina cumpărată cu o lună în urmă trebuia să aibă un preţ diferit de cea cumpărată de două zile. Or preţurile de pe piaţa internaţională (în special, aşa-numitele cotaţii Platts) sunt în permanentă schimbare. Totodată, unii retaileri au propriile benzinării, iar alţii le închiriază, o nouă premisă pentru costuri diferite de întreţinere. Şi volumul vândut într-un oraş sau pe un drum internaţional diferă de cel vândut într-un sat. Şi aici este firesc ca şi costurile să fie diferite. Şi, în final, taxele locale pentru staţiile PECO diferă în funcţie de deciziile fiecărui consiliu local.

Toate aceste aspecte au determinat jucătorii de pe piaţa produselor petroliere să aibă permanent suspiciuni faţă de corectitudinea operatorilor din R. Moldova. Ar fi fost corect ca aceste probleme să fie soluţionate de către Consiliul Concurenţei, care însă invoca de fiecare dată lipsa de instrumente, resurse şi oameni pentru a investiga evidentele încălcări ale legislaţiei anticoncurenţiale.

Carenţe concurenţiale rezolvate pe cale administrativă

Drept urmare, Guvernul a inițiat procedura de modificare a Legii privind piața produselor petroliere, invocând carențe ale cadrului concurențial. Acestea au fost menționate în text de cel puțin cinci ori: „Astfel, în contextul unui risc pertinent de evidențiere a unei înţelegeri de cartel între operatorii economici, se consideră prematură liberalizarea respectivă în R. Moldova". În esență, recunoscând că problemele au fost determinate de deficiențele de implementare a Legii concurenței, Guvernul a propus modificarea Legii produselor petroliere, transferând obligaţia de a stabili preţul în competenţa Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică (ANRE).

Un exemplu eşuat

Drept model a fost luată experiența Croației, singurul stat din Uniunea Europeană care aplică o asemenea practică. Nu s-a ținut cont de faptul că în toate celelalte 27 de state din UE prețurile la produse petroliere sunt libere, iar creșterea acestora este stăvilită de concurența dintre operatori. De asemenea, nu s-a ținut cont de specificul pieței croate, care este dominată de o singură companie - INA (Industrija Nafte), o companie regională medie, vertical integrată, care funcţionează pe toate cele patru verigi din lanțul tehnologic: extragere, procesare, monopolizarea pieței angro şi deținerea a aproape 50% din toate stațiile de alimentare din Croația.

Pe piața R. Moldova există premise pentru o concurență sănătoasă între cel puțin patru companii de talie regională: LukOil, Petrom, Rompetrol și Mabanaft (care deține Tirex-Petrol).

ANRE, responsabilă de preţuri

La sfârșitul anului 2015, au fost aprobate, iar din 31 martie 2016 au intrat în vigoare modificările la Legea privind piața produselor petroliere. Principalele modificări constau în introducerea reglementării prețurilor cu amănuntul: potrivit noii redacții a Legii, la fiecare două săptămâni, ANRE stabileşte prețuri plafon (maxime) pentru produsele petroliere, în funcție de cotațiile Platts, componenta fiscală și marja comercială specifică reglementată pentru fiecare produs.

Operatorii nu pot să vândă cu amănuntul produsele petroliere la un preț mai mare decât cel stabilit de ANRE, prețurile angro nu sunt însă plafonate. Legea a exclus obligativitatea deţinerii de volume de stocare proprii şi a capitalului propriu de către comercianţi, autorizând importul de produse petroliere pentru consum propriu fără a avea nevoie de licenţă. Ultima prevedere se referea în special la agricultori şi făcea parte din renumitul pachet agricol al spicherului Andrian Candu.

Modificările nu rezolvă nicio problemă a pieţei

„Abordarea Guvernului este sortită eșecului, întrucât nicio intervenție administrativă nu poate substitui pe termen lung eficiența mecanismelor concurențiale pe o piață liberă, potrivit concluziilor studiului IDIS Viitorul „Piața produselor petroliere: vechile probleme legiferate prin noua lege", elaborat de către fostul director al ANRE Victor Parlicov . Expertul estimează următoarele consecințe ale modificării Legii: Plafonarea prețului cu amănuntul nu va elimina suspiciunile consumatorilor în privința prețurilor aplicate, deoarece lipsește un mecanism real de monitorizare a corectitudinii calculării prețului de către ANRE.

Totodată, plafonarea doar pentru prețul de comercializare cu amănuntul (nu și pentru prețul de comercializare angro) va avantaja companiile mari, care funcţionează pe ambele verigi ale lanțului valoric. Ca rezultat, companiile mici, care funcţionau doar pe această ultimă verigă din lanț, vor fi treptat nevoite să renunțe la activitate, iar stațiile acestora fie vor fi preluate de companiile mari, fie vor fi închise.

Aplicarea legislației concurențiale va deveni și mai dificilă pe piața de comercializare cu amănuntul, întrucât operatorii vor avea argumentul că prețul aplicat de fiecare din ei coincide cu prețul plafon, stabilit de ANRE și nu este calculat individual de fiecare companie, așa cum a fost anterior.

În privința introducerii opțiunii de import al motorinei pentru consum propriu, pentru producătorii agricoli, aceasta a fost introdusă în Lege la solicitarea producătorilor agricoli. Până în prezent, niciun agricultor nu a beneficiat de acest drept, iar probabilitatea ca aceștia să poată procura carburanţi direct de la rafinării este foarte mică.

Efectul va fi invers

În consecinţă, Parlicov concluzionează că, urmărind avantaje politice pe termen scurt, politicienii și-au asumat problemele legate de prețurile de pe piața produselor petroliere și se află acum în capcana propriilor abordări. Modificările operate legiferează de fapt aplicarea de către toți operatorii de pe piață a unuia și aceluiași preț de vânzare cu amănuntul, situație ce a existat și până la modificarea legii. Noile modificări scot o mare parte din responsabilitate pentru piața produselor petroliere de pe Consiliul Concurenței și pun povara de reglementare a pieței pe seama ANRE, care nu deține instrumentele necesare pentru intervenții pe piețe concurențiale - acestea sunt la Consiliul Concurenței, care a fost şi reformată, a obţinut instrumente de intervenţie în cazul practicilor anticoncurenţiale şi un buget mult mai mare.

Drept urmare, efectele care vor surveni pe piață vor fi exact opuse celor scontate: vom obţine o piață mai concentrată, cu mecanisme concurențiale deformate prin intervenții administrative şi posibile situații de deficit al produselor petroliere.