Privind determinarea obligaţiilor fiscale în cazul concedierii

Scrisoarea IFPS nr. 26-08/4-11/4-372/2355 din 19.04.2011

IFS pe mun. Chişinău

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a examinat adresarea f/nr. din 23.03.2011 cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale în cazul concedierii şi comunică următoarele.

Potrivit prevederilor lit. a) alin. (1) art. 186 din Codul muncii nr. 154-XV din 28.03.2003, salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unităţii sau cu încetarea activităţii angajatorului persoană fizică (lit. b) alin. (1) art. 86 din Codul muncii), sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (lit. c) alin. (1) art. 86 din Codul muncii) li se garantează pentru prima lună, plata unei îndemnizaţii de concediere egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decît un salariu mediu lunar.

De asemenea, în conformitate cu prevederile lit. b) - c) alin.(1) art. 86 din Codul muncii, salariatului i se garantează pentru a doua lună, menţinerea salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în cîmpul muncii şi pentru a treia lună, menţinerea salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă şi nu a fost plasat în cîmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul respectiv.

Conform prevederilor alin. (5) al articolului nominalizat din Codul muncii, în contractul colectiv sau în cel individual de muncă pot fi prevăzute şi alte cazuri de plată a îndemnizaţiei de eliberare din serviciu, mărimi sporite ale acesteia, precum şi termene mai îndelungate de menţinere a salariului.

Prin urmare, conform prevederilor lit. g) art. 20 din Codul fiscal, îndemnizaţiile de concediere stabilite la lit. a) alin. (1) art. 186 din Codul muncii, sunt surse de venit neimpozabile.

În ceea ce priveşte sumele achitate în baza lit. b) şi c) alin. (1) art. 186 din Codul muncii, precum şi în baza alin. (5) art. 186 din Codul muncii, acestea reprezintă surse de venit impozabile.

Respectiv, suma care este achitată în baza contractului individual de muncă se constată ca sursă de venit impozabilă, potrivit art. 18 lit. o) din Codul fiscal şi nu reprezintă despăgubirea daunei materiale.

Vis-a-vis de întrebarea privind necesitatea calculării a contribuţiilor de asigurări sociale, precum şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, menţionăm că, potrivit pct.8 Anexa nr.5 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 nr. 129-XVIII din 23.12.2009, precum şi pct. 9 din Anexa nr.3 din Legea nr. 1593-XV din 26.12.2002, indemnizaţiile plătite în caz de concediere sunt incluse în tipuri de drepturi şi venituri la care nu se calculează plăţile date.

Şef adjunct al Inspectoratului                                                              Ana Vitiuc