Pentru a-și recupera datoriile admise față de entitatea sa, precum și în scopul respectării legislației în vigoare vizavi de constatarea sumelor drept datorii compromise, agentul economic a acționat debitorul său în instanța de judecată. La depunerea cererii de înaintare în judecată, agentul economic a achitat taxa de stat. Va avea dreptul agentul economic (creditor) să atribuie la deducere în scopuri fiscale suma taxei de stat, care urmează a fi achitată pentru examinarea cererii de chemare în judecată depusă de către acesta? Care documente vor servi drept temei pentru atribuirea acestei sume la deducere în scopuri fiscale?
În conformitate cu prevederile pct. 39 lit. l) din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin anexa nr. 1 la HG nr. 77 din 30 ianuarie 2008, în componența deducerilorse include suma datoriilor compromise1, dacă aceste datorii s-au format în cadrul desfăşurării activității de întreprinzător.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariția circumstanței respective de implicare într-o formă juridică în condițiile legii.
Prin urmare, o datorie compromisă va putea fi deductibilă în scopuri fiscal dacă agentul economic s-a adresat în instanța de judecată şi dispune de actul respectiv al instanței de judecată sau al Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislația în vigoare), potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
Potrivit art. 167 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă (CPC), unul din documente ce urmează a fi anexate la cererea de chemare în judecată este dovada de plată a taxei de stat.
Dacă persoana care a depus cererea nu va achita taxa de statîn termenele stabilite, aceasta nu se va considera drept cerere depusă şi, împreună cu actele anexate, se va restitui reclamantului (art. 171 alin. (2) din CPC).
Astfel, luând în considerare cele menționate putem conchide că taxa de stat face parte componentă a cheltuielilor de judecată, care la rândul său este un element obligatoriu achitarea căreia în cazul înaintării unei cereri în instanța de judecată este necesară și urmează a fi anexată la cerere, fără de care aceasta nu se examinează.
Cât privește corectitudinea atribuirii la deduceri a sumei cheltuite de către agentul economic pentru achitarea taxei de stat, aceasta se examinează prin prisma prevederilor art. 24 alin. (1) din CF, care prevede că deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, se permite doar exclusiv acelor care au fost suportate în cadrul activității de întreprinzător.
În conformitate cu pct. 39 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin HG nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuieli caracteristice pentru gestionarea anumitor activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atât cu indici calitativi, cât și cu indici cantitativi.
Prin urmare, cheltuielile suportate de agentul economic pentru achitarea taxei de stat se vor permite la deducere doar în cazul în care acesta va putea confirma că cheltuielile respective au fost suportate exclusiv în scopul desfășurării activității sale de întreprinzător și sunt calificate drept cheltuieli ordinare și necesare.
Totodată, orice cheltuială suportată de agentul economic pentru a fi permisă la deducere urmează să fie confirmată documentar.
Este de menționat că modul de plată a taxei de stat se efectuează în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea taxei de stat.
Potrivit prevederilor articolului nominalizat, taxa de stat pentru cererile de chemare în judecată se achită la depunerea lor, iar la verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din CPC, instanța constată existența dovezii de plată.
Pe teritoriul Republicii Moldova, taxa de stat se plăteşte în monedă națională în numerar şi prin transferare de pe contul plătitorului în instituția bancară.
Astfel, drept dovadă de achitare a taxei de stat, iar ulterior și drept confirmare a faptului că cheltuielile au fost suportate în cadrul desfășurării activității de întreprinzător, vor putea servi copia cererii de chemare în judecată, încheierea instanței de judecată (după caz), precum și copia ordinului de plată a taxei de stat.
În același timp, unul din factori importanți de care urmează agentul economic să țină cont este că în cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată (art. 48 din CF).
______________________________________________
1Datorie compromisă constituie creanța nerambursată în cazurile în care:
- agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi; persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
- persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria țărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariției datoriei, bunuri sau este în insuficiență de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
- persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligațiile acesteia;
- persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei țărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripție stabilit de legislația civilă;