1. (29.2.4.11)
Întrebare: Cum urmează a fi determinată creșterea de capital la înstrăinarea activelor de capital procurate de către soți în timpul căsătoriei?
Conform art. 366 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmășie.
Proprietății comune în devălmășie se aplică în modul corespunzător dispozițiile cu privire la proprietatea comună pe cote-părţi dacă secțiunea a 3-a nu prevede altfel (art. 366 alin. (2) Codul civil).
Pentru actele de dispoziție asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmășie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmași (art. 369 alin. (2) Codul civil)
Conform art. 370 din Codul civil, împărțirea bunului proprietate comună în devălmășie între coproprietarii devălmași se va face proporțional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Până la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmași este prezumat a fi egal.
Bunurile dobîndite de soți în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri (art. 371 alin. (1) Codul civil). Conform art. 371 alin. (2) din Codul civil, orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie până la proba contrară.
Articolul 373 alin. (1) din Codul civil, stabileşte expres că în cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale. Conform art.346 alin.(1) din Codul civil, fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decât prin înscrisuri.
Coproprietarul care a făcut din contul său, cu acordul celorlalţi coproprietari, bunului comun îmbunătăţiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-părţi sau compensarea cheltuielilor (art.346 alin.(2) din Codul civil). Conform art. 40 alin. (1) din Codul fiscal, mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferenţa dintre suma încasată (venitul obţinut) şi baza valorică a acestor active.
Suma încasată ca urmare a vânzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor bănești sau valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obținute sub formă nemonetară (art. 40 alin. (2) Cod fiscal).
Creşterea sau pierderea de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a locuinței de bază nu este recunoscută în scopuri fiscale (art. 40 alin. (6) Cod fiscal).
Suma creşterii de capital în perioada fiscală este egală cu 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale (art. 40 alin. (7) din Codul fiscal). Suma creșterii de capital urmează a fi determinată ținând cont de regulile stabilite de capitolul 5 din Titlul II al Codului fiscal, corespunzător perioadei când a avut loc înstrăinarea activului de capital.
Astfel, venitul obținut de soţi de la înstrăinarea bunurilor imobile proprietate în devălmășie urmează să fie declarat în scopuri fiscale de soţi în mod egal, chiar doar dacă unul dintre soţi a încasat banii. Fiecare dintre soţi urmează să-şi estimeze creșterea de capital proporțional a 1/2 din suma încasată în rezultatul înstrăinării bunului imobil.
În cazurile în care soţii au stabilite cote fixe aferent bunului înstrăinat fiecare dintre soţi va declara, în scopuri fiscale, cota sa fixă proporțional venitului încasat din suma obținută de la înstrăinarea bunului imobil.