Mărimea deducerii amortizării calculate a mijloacelor fixe se determină în conformitate cu art. 26 din Codul fiscal, cu art. 24 și 27.

Reamintim, la elaborarea inițială a politicii fiscale și vamale pentru 2018, Ministerul Finanțelor a propus înlocuirea cuvântului "uzură" cu cuvântul "amortizare" pe tot cuprinsul Codului fiscal.

Astfel, mijloacele fixe pe care se va calcula amortizarea sunt mijloacele fixe reflectate în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei.

De asemenea vor fi considerate mijloace fixe supuse amortizării fiscale, investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.27 alin.(9).

Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se va ține per fiecare obiect separat.

Amortizarea mijloacelor fixe urma să fie calculată prin utilizarea metodei de amortizare liniară. Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor fixe la norma de amortizare atribuibilă fiecărui mijloc fix proporţional lunilor aflate în bilanţul contribuabilului.
Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raport dintre 100% şi durata de funcționare utilă stabilită de Guvern.

Mai multe instituții s-au pronunțat asupra acestei propuneri și consideră că, stabilirea metodei lineare pentru calcularea amortizării în scopuri fiscale cu deducerea în modul propus de către Ministerul Finanțelor, nu va asigura simplificarea calculelor nici pentru agentul economic, nici pentru organele de control, Asociația Băncilor din Moldova invocând motivul diferenţelor dintre valoarea contabilă şi baza valorică la 01.01.2018 contribuabilul va ţine evidenţa separat în scopuri financiare şi fiscale pentru toate imobilizările corporale înregistrate în bilanţ la situaţia din 01.01.2018 până la ieşirea acestora. Astfel, efectul simplificării se va realiza doar în cazul înlocuirii complete a imobilizărilor corporale cu cele procurate după 01.01.2018, ceea ce este practic imposibil pentru contribuabili mari, care deţin un număr mare de imobilizări corporale din categoria I de proprietate (clădiri), cu termenul de amortizare până la 40 ani.
De asemenea necesitatea ţinerii evidenţei separate în scopuri financiare şi fiscale pentru fiecare obiect în parte va conduce la suportarea costurilor suplimentare de către agenţii economici pentru resurse umane şi ajustarea soft-urilor.
Concomitent cu modificarea art.26 şi 27 urmează a fi modificat Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.289 din 14.03.2017 din motivul unor situaţii specifice, care nu se regăsesc în codul fiscal. Astfel, în scopul evitării interpretărilor diferite de către agenţii economici şi organele de control, aceste modificări urmează a fi examinate în complex.

În acest sens, Ministerul Finanțelor a acceptat, propunerile privind acordarea unei perioade de tranziție pentru trecerea la noua metodă de evidență și calcul a amortizării în scopuri fiscale și propune o nouă metodă de calcul, care va fi reglementată printr-un articol separat - 26¹.

Noul sistem prevede:

1) Evidența mijloacelor fixe urmează a fi efectuată per fiecare obiect de mijloc fix;
2) Calculul uzurii în scopuri fiscale urmează a fi realizat doar prin aplicarea metodei liniare;
3) Excluderea clasificării mijloacelor fixe pe categorii de proprietate și gruparea mijloacelor fixe în funcție de durata de funcționare utilă conform catalogului aprobat de Guvern;
4) Permiterea deducerii cheltuielilor de reparații pentru proprietatea contribuabilului conform principiilor stabilite în SNC;
5) Păstrarea plafonul valoric pentru calificarea proprietății drept mijloace fixe;
6) Păstrarea limitării mărimii deductibile a cheltuielilor suportate pentru reparația mijloacelor fixe închiriate.

Concomitent, se propune aplicarea abordării implementate anterior, prin determinarea valorii fiscale neamortizate a fiecărui mijloc fix prin calcul, reieșind din ponderea procentuală a valorii de bilanț a obiectului respectiv în suma totală a valorii de bilanț aferentă obiectelor atribuite la categoria respectivă.

În acest context, se propune stabilirea dreptului agentului economic de a alege modul de calcul a amortizării și cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii conform art.26 și 27 din Codul fiscal sau conform art.26¹ din Codul fiscal pentru perioada fiscală 2018.

Alegerea regimului fiscal se va realiza, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, până la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii care s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de înregistrare.

Astfel, dacă proiectul va fi aprobat, la 01.01.2018 contribuabilul va putea opta pentru aplicare metodei existente a calcului amortizării (uzurii) în scopuri fiscale sau aplicarea noii metodologii.

În decursul perioadei respective, agentul economic va dispune de timpul suficient pentru ajustarea după necesitate a sistemelor informaționale utilizate pentru calcularea amortizării în scopuri fiscale și efectuarea inventarierii și calcului bazei valorice a mijloacelor fixe aflate în gestiune.

Noua metodă de calculul amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale urmărește diminuarea discrepanțelor privind metodologia evidenței mijloacelor fixe în scopuri financiare și fiscale, evidența urmând a fi efectuată per fiecare obiect de mijloc fix excluzând clasificarea pe categorii de proprietate.

Calculul amortizării în scopuri fiscale urmează a fi realizat prin aplicarea metodei liniare.

Stabilirea metodei liniare presupune următoarele avantaje:

- simplificarea modului de calcul atât pentru agentul economic cât și pentru organele de control;
- reducerea timpului și personalului necesar pentru calculul și evidența uzurii în scopuri fiscale;
- excluderea riscului admiterii unor erori la efectuarea calcului;
- excluderea riscului sancționării de către organele de control;
- asigurarea echilibrului și previzibilității estimării cheltuielilor permise spre deducere în scopuri fiscale, în contextul în care reportarea pierderile fiscale se realizează în mărimi arbitrare;
- se aplică în majoritatea statelor;
- sistemului actual este unul ineficient și nu asigură efectul metodei degresive existente în cazul investițiilor în mijloacele fixe.

Totodată, ACAP, AmCham, și Asociaţia Investitorilor Străini (FIA) au propus majorarea valorii automobilului considerat de lux de la 200 000 lei la 300 000 lei. Propunerea a fost respinsă de Ministerul Finanțelor.