Acest lucru este prevăzut de un proiect de lege aprobat de guvern. Vicepreşedintele consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare Iurie Filip a menţionat că documentul prevede prezentarea către birou a informaţiilor despre neonorarea de către persoane fizice a obligaţiunilor faţă de instituţii de creditare, fără acordul prealabil al persoanelor fizice.

În prezent, este nevoie de acordul acestora, pentru prelucrarea informaţiilor de acest gen. „Amendamentele vizează cea mai mare parte a populaţiei şi trebuie să fie conştientizate de toţi cei care apelează la credite din instituţii bancare sau nebancare", a spus Filip. Proiectul de lege avizat de guvern prevede îmbunătăţirea legislaţiei ce ţine de formarea, prelucrarea, stocarea şi prezentarea de către Biroul istoriilor de credit a informaţiilor despre executarea de către debitori a angajamentelor sale în baza acordurilor de credit. Potrivit documentului, în cazul persoanelor juridice şi antreprenorilor individuali, informaţiile vor fi prezentate biroului fără acordul prealabil al acestora. De asemenea, urmează să fie redus termenul de depunere a informaţiilor la birou şi termenul de stocare a informaţiilor din istoriile de credit. Sursele de formare a istoriei de credit prezintă informaţiile la birou în termenul prevăzut de acordul de acordarea a serviciilor informaţionale, dar nu mai târziu de 7 zile din data efectuării acţiunii, informaţia despre care este inclusă în istoria de credit, conform legislaţiei în vigoare sau din ziua în care sursa de formare a istoriei de credit a aflat sau trebuia să afle despre o astfel de acţiune. Anterior, termenul nu trebuia să depăşească 30 de zile calendaristice.

Biroul istoriilor de cedit va păstra istoriile de credit în decurs de 5 ani din data ultimei modificări a informaţiei despre angajamentele debitorilor, cu excepţia informaţiilor despre solicitarea creditului, care este păstrată în decurs de 15 zile calendaristice. Anterior, legea prevedea 7 ani în acest sens. Termenul a fost redus la propunerea experţilor internaţionali, care cred că 7 ani este prea mult pentru păstrarea informaţiei şi în peste 50 la sută din ţările în care activează birourile istoriilor de credit această informaţie este lichidată peste 5 ani, iar în practica internaţională se consideră că 3-5 ani este un termen rezonabil pentru crearea unei baze de date solide şi acordare a încă unei şanse consumatorilor cu istorie de credit negativă.