Munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt și pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate. Fenomenul se explică prin faptul că mulți angajatori nu respectă legislația în vigoare. Acesta ia amploare și se manifestă doar cu implicarea celor două părți - angajatorul și angajatul (salariatul). Munca nedeclarată duce la reducerea colectării veniturilor din impozite, iar la nivelul întreprinderilor se diminuează din concurență și din randamentul productivității. Pe lângă faptul că angajatorii au mai puține obligații financiare deoarece practică munca nedeclarată, aceștia nu își îndeplinesc obligațiile asumate în fața legii, astfel devenind concurenți neloiali pentru toți ceilalți angajatori care respectă legea.
În ceea ce privește securitatea socială, munca nedeclarată și achitarea salariilor în plic au implicații grave pentru sistemul asigurărilor sociale și de sănătate, pentru respectarea dreptului la pensie și dreptului la asigurări împotriva accidentelor la locul de muncă.
Pot fi descrise două situații clasice de muncă la negru, care pot avea loc atât în sectorul formal, cât și cel informal din Republica Moldova:
- situația în care lucrătorul muncește fără contract de muncă, fie că este conștient de acest fapt sau nu, indiferent că este vorba de muncă ocazională, perioadă de încercare, activitate pentru o perioadă limitată sau nelimitată;
- situația în care angajatul are contract de muncă, dar acesta fie menționează un salariu mai mic decât cel real (deseori salariul minim garantat la nivel național), diferența fiind achitată în mod neoficial și, prin urmare, fiind nedeclarată („salariu în plic").
Din punctul de vedere al lucrătorului, angajații care se află în situații de muncă la negru nu pot beneficia de protecția oferită de legislația muncii, în special, în privința salariului, asigurărilor sociale și medicale, siguranței la locul de muncă, formării profesionale. Din punctul de vedere al angajatorilor ,,buni" (cei care respectă legislația muncii și cea fiscală), practica muncii la negru este un factor de distorsiune a concurenței loiale pe piața muncii.
Alternativa oferită de piața informală a forței de muncă apare ca o sursă vitală de venit și securitate socială pentru populația săracă. Amploarea practicilor informale, prin care pot fi obținute aceste venituri, este determinată de reducerea constantă a standardelor de viață, de descreșterea salariului real în raport cu costurile vieții, de expansiunea fenomenului de căutare a unei surse de venit suplimentare, de transformările structurale ale economiei și, ultimul aspect, nu mai puțin important - de adâncirea procesului de sărăcire.
Prin Hotărârea nr.477 din 28.06.2011, Guvernul a aprobat Planul de acțiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor „în plic" și „muncii la negru" - planul conține un șir de măsuri pentru modificarea legislației, în vederea reducerii angajării informale și a muncii la negru.
Cel mai important obiectiv realizat de documentul în cauză este introducerea în legislația națională a muncii a noțiunii de „muncă la negru". Astfel, Codul muncii a fost completat cu articolul 7 (1 prim), care interzice în mod expres munca la negru, care este definită ca fiind orice muncă prestată de o persoană pentru un angajator și sub conducerea acestuia, fără respectarea prevederilor acestui cod cu referire la semnarea unui contract de muncă.
Pentru a asigura respectarea acestei prevederi, Codul contravențional a fost completat cu un nou articol, 55 (1 prim), care prevede răspundere administrativă pentru munca la negru. Sancțiunea, în cazul persoanelor fizice, este de 250 până la 350 unități convenționale, iar în cazul persoanelor cu funcții de răspundere - de la 350 până la 500 unități convenționale (1 unitate convențională = 20 MDL).
Trebuie menționat faptul că sancțiunile prevăzute pentru contravenția menționată au atins plafonul maxim admis de Codul contravențional.
Reamintim că, odată cu introducerea acestor amendamente în legislația națională, ocuparea informală nu mai este tolerată, reprezentând o abatere de la lege, pasibilă de sancționare.
În sprijinul angajatorilor, care încadrează în muncă noi angajați sau care legalizează angajații aflați în situații de muncă la negru, vine și legislația fiscală, care prin art.24(16) din Legea nr.1164 din 24.04.1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, acordă dreptul la o facilitate fiscală, prin reducerea venitului impozabil în cazul în care aceștia înregistrează creșterea numărului scriptic mediu al salariaților în anul fiscal de gestiune față de numărul scriptic mediu al salariaților din anul precedent. Modul de determinare a mărimii reducerii venitului impozabil la care are dreptul angajatorul, ca rezultat al creșterii numărului mediu scriptic al salariaților, este expus în Baza generalizată a practicii fiscale la pct. 29.1.6.27
Astfel, ÎNDEMNĂM societatea civilă, oamenii de afaceri, inclusiv noua generație de antreprenori să conștientizeze gravitatea considerabilă și efectele negative complexe pe care le au munca la negru sau munca nedeclarată pentru individ, pentru societate, pentru bugetul de stat, pentru sistemul de asigurare socială, pentru economie ca un tot unitar.