Interviu exclusiv al fostului şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS), Ion Prisăcaru, acordat corespondentului agenţiei "Infotag", Vladimir Sidorenco.
Partea I. "Inovaţiile fiscale" - cum pot fi administrate
"I":: Domnule Prisăcaru, ce credeţi despre proiectele politicii bugetar-fiscale şi bugetului de stat pentru anul 2016?
Ion Prisăcaru: Este inutil de discutat politica bugetar-fiscală, deoarece, din an în an, la aceasta se fac doar mici schimbări. Sînt asemenea reparaţiei cosmetice a unei clădiri care necesită de urgenţă reconstrucţie capitală, de nu - în orice moment se poate prăbuşi tavanul.
"I": Impozitul "pe lux" nu este o inovaţie?
I.P.: Ba da, dar autorii proiectului nu au luat în considerare cît va costa bugetul administrarea acestuia. Înainte să introduci acest impozit, trebuie să dispui de baza corespunzătoare de evaluare a locuinţelor. În prezent aceasta lipseşte, astfel că statul trebuie de urgenţă să actualizeze baza de evaluare, care, apropo, este demult depăşită.
Pentru a obţine asemenea bază, sînt necesare cheltuieli bugetare considerabile. Fiind directorul companiei Ecofin-Consult-Evaluare, care ani la rînd a efectuat evaluarea diferitor imobile, pot afirma că ştiu ce spun. Spre exemplu, preţul mediu al unui apartament cu trei odăi în Chişinău este de 350 de lei. Preţul unei case în mediul rural (suprafaţa de 180 m2) - tot atît. Totodată, resurse pentru aceste scopuri în capitolul cheltuieli ale bugetului de stat din 2016 nu sînt prevăzute.
"I": Statul i-ar putea obliga pe proprietarii imobilelor de locuit în termene restrînse să evalueze bunurile din cont propriu?
I.P.: Nu poate. În primul rînd, în termene restrînse acest lucru este imposibil. Volumul de lucru ce urmează a fi efectuat este prea mare. În al doilea rînd, nu este stabilit cine trebuie să o facă - experţii independenţi sau reprezentanţii oficiului cadastral. În al treilea rînd, este inadmisibil constituţional ca impozitele achitate de persoanele fizice să fie însoţite şi de alte cheltuieli. Dacă statul doreşte să impună acest tip de impozit, atunci tot el trebuie să asigure formarea bazei necesare pentru calcularea impozitului, oferind societăţii mecanismul de administrare a acestuia. În legătură cu cele spuse mai sus, putem considera că impozitul "pe lux" poate fi din start eşuat.
"I": Dacă evaluarea obiectelor impozabile lipseşte, cum atunci sînt calculate impozitele pe bunurile imobiliare pentru persoanele fizice?
I.P.: Se foloseşte vechea bază de date, care, contrar normelor legislaţiei în vigoare, nu s-a actualizat demult. Fiind şef al IFPS, nu o dată am informat oficial despre aceasta conducerea Ministerului Finanţelor.
"I": Şi atît?
I.P.: Ce îmi rămînea să fac? Serviciul Fiscal de Stat (SFS) nu administrează impozitul pe bunurile persoanelor fizice. Pentru gestionarea acestuia, în fiecare primărie există perceptori, care nu fac parte din personalul SFS. Din acest motiv, despre problemele existente am informat conducerea Ministerului, care este responsabilă de elaborarea şi promovarea politicii fiscale. De altfel, drept argument am exemplificat prin impozitul pe lux în alt sens: dacă statul poate găsi rezerve financiare, atunci oare nu ar fi mai raţional să fie folosite pentru elaborarea noilor instrumentare automatizate pentru administrarea impozitelor existente, care în totalitatea lor au mai mare importanţă în veniturile bugetului şi unde sînt rezerve considerabile la achitarea acestora? Or, dacă în statele Europei de Vest şi din America de Nord evaziunea fiscală, conform estimărilor experţilor internaţionali, constituie circa 10%, atunci în Moldova acest indice depăşeşte 45%.
Politica fiscală extensivă, spre deosebire de cea intensivă, este ceva depăşit, iar implementarea acestor instrumente ar contribui la extinderea bazei impozabile a tuturor impozitelor şi sporirea eficienţei administrării fiscale per ansamblu, în primul rînd, a taxei pe valoarea adăugată (TVA). Aceasta, la rîndul său, ar fi dus la majorarea încasărilor fiscale la bugetul public naţional din impozitele actuale.
Referitor la evaluarea calităţii proiectului legii privind bugetul de stat pentru anul 2016, aici este dificil de comentat ceva, deoarece marea parte a deficitului bugetului (peste 4 mld. lei) urmează a fi achitată din contul asistenţei partenerilor externi de dezvoltare. Însă care va fi aceasta - deocamdată nu se ştie. Vom vedea concluzia Misiunii Fondului Monetar Internaţional, care a sosit în RM doar într-o nouă vizită de informare.
De asemenea, Legea bugetului de stat, ca şi în anii precedenţi, este folosită pentru aprobarea unor norme ale politicii fiscale, fapt inadmisibil. Un exemplu elocvent este aprobarea prin aceasta a elementelor impozitului privat (obiectului, subiectului, ratelor, termenilor de achitare, preferinţelor - "I"), deşi în Legea bugetului ar trebui indicate doar sursele de venit şi repartizarea acestora, iar nuanţele fiscale trebuie să fie reflectate în Codul fiscal (CF). O situaţie similară avem şi cu bugetul asigurării sociale de stat. Deşi acolo aceasta este cu mult mai dificilă, deoarece în prezent lipseşte actul legislativ care reglementează procedura încasărilor la Fondul social. Nici în viitorul apropiat nu se prevede adoptarea acestuia.
"I": Totul este atît de grav?
I.P.: Cu părere de rău, da. Dar aceasta durează deja de zeci de ani. Consider că astăzi s-a creat un moment favorabil ca membrii Guvernului să-şi asume responsabilitatea pentru adoptarea paşilor de stat nepopulari, dar necesari, pentru înlăturarea acestor omisiuni şi realizarea reformelor fiscale radicale. În primul rînd, revizuirea structurii impozitelor actuale şi preferinţelor fiscale, precum şi finalizarea reformei Serviciului Fiscal.