Mituri despre concedieri. Care sunt reacţiile adverse ale replierii prin reducerea numărului de angajaţi
Există o mulţime de investigaţii academice ce arată că firmele care văd în disponibilizări singura soluţie magică pe timp de criză distrug nu numai angajaţii, ci, în cele din urmă, şi profiturile.
Companiile fac reduceri de personal în perioade de criză. Asta nu este o noutate, sau nu ar trebui să fie. Dar în ultimele două decenii - scrie revista Newsweek -, chiar şi când profiturile cresc, este o rutină pentru companii să concedieze.
Profesorul Wayne Cascio de la Universitatea Colorado spune că efectele adverse ale acestei măsuri pot fi surprinzătoare şi foarte costisitoare. Cascio face, în cartea sa “Responsible Restructuring“, o listă cu costurile directe şi indirecte ale concedierii: unele ţin, deci, de rezilierea contractului (plata salariilor compensatorii, costurile cu consilierea, taxele mărite pentru asigurarea de şomaj), iar altele, uşor de intuit, sunt cele care afectează moralul şi productivitatea (angajaţii rămân cu un moral scăzut şi aversiune pentru risc, sunt posibile procese şi sabotaje, chiar violenţe la locul de muncă din partea angajaţilor afectaţi sau a foştilor angajaţi, scade încrederea în echipa managerială, se reduce productivitatea).
Iată cinci mituri ce justifică nevoia managerilor de a reduce personalul:
1. Companiile care anunţă că fac concedieri se bucură de acţiuni mai atractive la bursă.
Contrar credinţei generale, nu se întâmplă aşa – nici imediat, nici mai târziu. O cercetare realizată pe 1.445 de anunţuri de reduceri de personal făcute între 1990 şi 1998 a arătat că acţiunile companiilor respective au avut un curs negativ, iar disponibilizările mai vaste şi de durată au condus la efecte negative mai importante. Un alt studiu, ce compara 300 de anunţuri din Statele Unite şi 73 din Japonia, a relevat faptul că, în ambele ţări, acţionarii au avut profituri negative anormale după ce deciziile de concediere au devenit publice.
2. Dacă faci concedieri firma ta va avea o productivitate mai mare.
Nicidecum. Un studiu privind schimbările de productivitate, realizat între 1977 şi 1987 pe 140.000 de companii americane ce au participat la recensământul producătorilor, a arătat că productivitatea mai mare nu a fost apanajul firmelor care făcuseră reduceri de personal. Costurile de muncă per angajat, a arătat profesorul Peter Cappelli de la Wharton, descresc ca urmare a reducerilor de personal, dar vânzările per angajat scad.
3. Concedierile cresc profiturile.
Studiul realizat de Cascio pe companiile din S&P 500 a arătat că firmele ce şi-au redus personalul au avut profituri mai mici decât cele care nu au făcut aşa ceva. Totodată, o anchetă a Asociaţiei Americane de Management (AMA) pe tema percepţiilor pe care le au firmele despre efectele concedierilor a relevat că doar jumătate dintre ele au raportat creşterea profitului operaţional, în timp ce o treime au raportat efecte pozitive la capitolul productivitate individuală.
4. Concedierile duc la reduceri de costuri de durată.
Fals. Şi asta pentru că, atunci când se anunţă o asemenea măsură, primii care pleacă sunt deseori cei mai buni oameni (şi cei mai eficienţi), pe care campaniile nu voiau să-i piardă.
5. Unii manageri compară concedierea cu o amputare: în sensul că uneori eşti obligat să tai o parte ca să salvezi restul corpului.
Concedierea este mai degrabă o sângerare ce slăbeşte întregul organism, spune profesorul Jeffrey Pfeffer de la Universitatea Stanford. Şi asta pentru că dezlănţuie de obicei un ciclu vicios: o companie renunţă la nişte oameni, productivitatea rămâne în sarcina unei forţe de muncă mai mici şi mai demoralizate. Compania pierde şi mai mult teren, face alte concedieri şi ciclul continuă. (Vezi povestea retailerul de produse electronice Circuit City, care a decis să scape de 3.400 dintre cei mai bine plătiţi vânzători ca să scadă costurile. Cu mai puţini oameni şi, deci, mai puţine servicii în magazinele sale, Circuit City a permis unor concurenţi ca Best Buy să câştige teren. Circuit City şi-a declarat falimentul în 2008 şi şi-a închis porţile în martie 2009).