37.9k
Home  »  Noutăţi  »  Noutăţi generale   »   Istoria „bolii” businessului mic

Istoria „bolii” businessului mic

28.09.20161.038 views Noi.md
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Dumitru Barbalat

În prezent (la 1 septembrie), la Camera Înregistrării de Stat din Moldova, sînt înregistrate 171 de mii de agenţi economici, inclusiv 94,4 mii - societăţi cu răspundere limitată şi 61,4 mii - întreprinderi individuale. Astfel, aproximativ 155,8 mii de subiecţi, adică 91% dintre toate întreprinderile, constituie baza întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii.

Totodată, potrivit Biroului Naţional de Statistică, în ţara noastră, la 1 ianuarie 2016, erau înregistrate 38,2 mii de microîntreprinderi, 10 mii de întreprinderi mici şi 1,6 mii de întreprinderi mijlocii. În total, 49,8 mii de întreprinderi cu un număr total de 281,4 mii de angajaţi în economie. Această categorie de întreprinderi a înregistrat vînzări în valoare de 86,8 miliarde de lei sau 30,8% din volumul total al vînzărilor pe economie. În general, toate întreprinderile înregistrează profit. Timp de un an, profitul lor a constituit 3,04 miliarde de lei.

Încă în anul 1983, conform unui decret prezidenţial, „în scopul promovării unei politici de stat coordonate de deetatizare şi privatizare, crearea condiţiilor favorabile pentru susţinerea şi dezvoltarea antreprenoriatului", pe lîngă Guvern a fost creat Fondul pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business. În acest scop au fost folosite mijloace obţinute în procesul de privatizare a patrimoniului de stat. Principalul scop al Fondului era asigurarea financiară a politicii statului în domeniul dezvoltării antreprenoriatului, oferirea de împrumuturi întreprinderilor din ramurile prioritare ale economiei, inclusiv în condiţii preferențiale, precum şi finanţarea pregătirii cadrelor. Au fost stabilite şi sursele de formare a Fondului: 0,5% dintre veniturile bugetului de stat; veniturile obţinute din activitatea Fondului; mijloacele alocate în cadrul asistenţei tehnice şi financiare internaţionale; contribuţiile benevole şi donaţiile persoanelor fizice şi juridice, precum şi alte venituri ce nu contravin legislaţiei. Pentru conducerea Fondului a fost numit un consiliu de administraţie, din care atunci făceau parte 11 persoane - de la Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, cercurile de afaceri şi băncile comerciale.

În luna mai 1994, a fost adoptată Legea privind susţinerea şi protecţia micului business. Legea stabilea că Fondul pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business este o organizaţie necomercială.În Lege erau stabilite şi funcţiile lui. Prin aceasta, de la antreprenoriatul în general s-a trecut la necesitatea asigurării finanţării programelor naţionale cu sprijin bugetar doar a micului business, proiectelor şi măsurilor de dezvoltare a acestuia.

În iulie 2006, a fost adoptată o nouă lege privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, unde ÎMM sînt clasificate deja în trei categorii - întreprinderi micro-, mici şi mijlocii.

Noua lege a stabilit că statul susţine diferenţiat sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, în funcţie de tipul de activitate, perioada de funcţionare şi parametrii întreprinderilor mici şi mijlocii. Guvernul şi organele administraţiei publice locale erau obligate să elaboreze politici şi să adopte măsuri menite să asigure protecţia întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii în relaţiile lor cu statul, să le simplifice procedurile administrative şi să prevină creşterea nejustificată a preţurilor în urma aplicării regulamentelor în vigoare. Potrivit acestei legi, elaborarea politicii, coordonarea, monitorizarea, evaluarea politicilor şi măsurilor de susţinere de către stat a sectorului ÎMM sînt realizate în cadrul unui sistem din trei nivele. Guvernul, prin intermediul Ministerului Economiei, iar Ministerul Economiei, la rîndul său, prin Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM).

Limitele cheltuielilor administrative de lansare şi implementare a programelor de dezvoltare a ÎMM şi a cheltuielilor suplimentare pentru monitorizare, evaluare şi control se stabileau la aprobarea bugetului fiecărui program şi constituia cel mult 10% din mijloacele alocate programului. Un an mai tîrziu, în 2007, Guvernul a reorganizat Fondul şi a instituit pe lîngă Ministerul Economiei Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, cu un statut dublu unic în felul său - de organizaţie necomercială sub forma unei instituţii publice. Potrivit Regulamentului Organizaţiei, aceasta îşi desfăşoară activitatea, combinînd finanţarea din bugetul de stat şi din alte surse, ce nu contravin legislaţiei în vigoare. Coordonarea şi gestionarea Organizaţiei este efectuată de un consiliu de coordonare, iar gestionarea activităţii curente - de către un director general, numit în bază de concurs.

Astfel, la nivel legislativ au fost create un şir de precedente care au încălcat flagrant prevederile legislaţiei.

În primul rînd, s-a stabilit că elaborarea politicii, coordonarea, monitorizarea, evaluarea politicii şi măsurilor de susţinere din partea statului a dezvoltării sectorului ÎMM se va ocupa o structură din trei niveluri - Guvernul RM - Ministerul Economiei - ODIMM. Iar funcţiile directe ale Ministerului au fost transmise organizaţiei necomerciale sub formă de instituţie publică. Este o încălcare directă a Legii privind administraţia publică centrală de specialitate, care prevede că elaborarea, adoptarea şi monitorizarea politicii în domeniile de activitate este Ministerul. Iar pentru asigurarea implementării politicii statului în anumite domenii sau sfere subordonate Ministerului, în subordinea lui pot fi create agenţii, servicii publice sau inspecţii.

În rîndul al doilea, Legea privind susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, adoptată în 2006, care prevedea crearea organizaţiei cu statutul şi competenţele respective, dar nu agenţie, serviciu de stat sau inspecţie de stat, a încălcat principiile de bază şi ale Legii privind actele legislative. Actul legislativ adoptat nu a fost corelat cu baza normativă în vigoare. Legea cere ca la elaborarea, adoptarea şi implementarea actelor legislative să fie respectate principiile de oportunitate, coerență, consecvență și corelate standardelor concurente, continuitate, stabilitate și previzibilitate a legii.

În al treilea rînd, instituind o organizaţie necomercială, sub forma unei instituţii publice cu statutul şi competenţele respective, a fost creat un haos între funcţiile şi competenţele Ministerului şi ale acestei organizaţii. De aceea, pe parcursul tuturor acestor ani, Organizația nu putea împărţi poziţia dominantă cu Ministerul sau, mai exact, cu structurile lui.

În al patrulea rînd, cineva ar putea obiecta că în cazul apariţiei unor contradicţii între două acte legislative ce au putere juridică egală, ce conţin aceleaşi decizii pe unul şi acelaşi obiect al reglementării, sînt aplicate prevederile ultimului act adoptat în timp. Astfel, oponenţii (şi chiar unii jurişti) vor spune că Legea organică privind susţinerea sectorului ÎMM din 2006 are prioritate faţă de Legea organică privind actele legislative din 2001. Aceasta este doar la prima vedere, pentru că Legea privind actele legislative în principiile sale de bază spune că actul adoptat în 2006 nu era coordonat, contravine bazei normative în vigoare. Astfel, avem un precedent local, departamental, dar nu juridic.

Şi, în sfîrşit, în al cincilea rînd. Cazul cînd ODIMM a fost abilitată (ilegal) cu funcţii ministeriale de elaborare şi aprobare a Strategiei de dezvoltare a micului business, precum şi de monitorizare şi implementare a politicii respective este SINGURA abatere de la normele legislative. Monitorizarea implementării politicii este o prerogativă a ministerelor, iar toate structurile de stat existente pe lîngă ministere sînt abilitate DOAR să implementeze politica corespunzătoare. Totodată, acest lucru contravine normelor şi cerinţelor de elaborare a documentelor de politici aprobate de Guvern în ianuarie 2007. Potrivit acestora, documentele de politici sînt: concepţia + strategia + programul + planul de acţiuni.Documentele de politici sînt aprobate de ministere.

În 2012, Guvernul a aprobat Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru 2012-2020 şi Planurile de implementare a Strategiei pentru 2012-2014 şi pentru 2015-2017. Ce prezenta Planul de implementare a Strategiei pentru 2012-2014 deja nu are rost să discutăm, iar în Planul pentru 2015-2017 vom accentua cîteva momente.

În special, se prevedea elaborarea în 2015 a Strategiei naţionale pentru atragerea investiţiilor şi promovarea exportului pentru 2016-2010; un şir de măsuri legate de acreditarea  şi atestarea producţiei; planul de achiziţie pentru procurarea echipamentelor pentru activitatea laboratoarelor în domeniul infrastructurii calităţii. Precum şi să aprobe 75% din standardele europene drept standarde naţionale, relevante pentru actele normative, menţionate în Acordul RM-UE, să elaboreze şi să realizeze Planul de acţiuni privind dezvoltarea instituţională şi consolidarea potenţialului Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor pentru 2015-2016; să elaboreze Planul de acţiuni privind procedurile de control bazate pe managementul de risc etc. Şi aşa peste 100 de planuri şi măsuri similare, care, direct sau indirect, nu se referă la activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, în cel mai bun caz, la necesitate, ar fi putut constitui drept bază pentru o altă strategie sau plan, însă nu pentru ÎMM.

Toate acestea ne oferă posibilitatea de a vorbi despre multe lucruri, în primul rînd, despre atitudinea Ministerului Economiei, nemaivorbind deja despre ODIMM - creată special.

În iulie 2016, Parlamentul a adoptat o nouă Lege privind ÎMM, care repetă aceleaşi erori. În acţiunile autorilor tuturor legilor (Ministerul Economiei) şi legislatorilor nu există nicio logică la stabilirea parametrilor pentru clasificarea acestei categorii de întreprinderi.

Altfel cum putem explica faptul că volumul producţiei lunare la un angajat diferă atît de mult? 28 mii de lei pentru microîntreprinderi, 43 de mii de lei pentru întreprinderile mici şi 17 mii de lei pentru cele mijlocii. Diferenţele dintre clasificarea întreprinderilor businessului mic şi cerinţele noii şi vechii legi se văd în tabelul de mai jos, în care se vede clar că nu există nicio logică în clasificarea categoriilor acestor întreprinderi. Or, este imposibil să explicăm motivul pentru care volumul producţiei la un angajat trebuie să difere de 2,5 ori.

Ce prezintă sectorul întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii

Precum am menţionat mai sus, potrivit informaţiei Camerei Înregistrării de Stat, la 1 septembrie, în Moldova erau înregistraţi 171 de mii de agenţi economici, 91% dintre care întreprinderi micro-, mici şi mijlocii. Totodată, conform datelor BNS,  la începutul anului erau înregistrate doar 49,8 de mii de întreprinderi.

În comparaţie cu 2010, numărul total al întreprinderilor (luate în calcul de BNS) s-a redus nesemnificativ - de la 52,3 mii pînă la 49,8 mii. Numărul angajaţilor, de asemenea, s-a redus - de la 309,4 mii pînă la 281,4 mii. Volumul vînzărilor în mărime absolută a crescut de la 65,3 miliarde lei pînă la 86,8 miliarde lei. Însă, ţinînd cont de deprecierea leului, volumul vînzărilor rămîne la acelaşi nivel. Totodată, s-au redus veniturile acestor întreprinderi - de la 5,46 miliarde lei pînă la 3,04 miliarde lei. Ţinînd cont de deprecierea leului, profiturile lor au scăzut de 2,2 ori.

Pe site-ul ODIMM este plasat ultimul raport din 2015. Acesta conţine date despre zeci şi rareori sute de reprezentanţi ai micului business, cu care au fost desfăşurate anumite măsuri şi care au fost instruiţi. De exemplu, au fost create locuri de muncă: în 2012 - 123, în 2013 - 1125, în 2014 - 178 şi în 2015 - 107. De asemenea, în perioada de referinţă au fost desfăşurate 27 de seminare în zece raioane şi un seminar pentru 20 de femei antreprenoare. La şcoala de vară pentru dezvoltarea antreprenoriatului au participat o dată 45 de tineri şi 20 de profesori. În programul de atragere în afaceri a cetăţenilor migranţi „PARE 1+1" (la un leu al antreprenorilor - un leu sub formă de grant din partea statului), timp de un an, au participat 198 de persoane. Anul trecut, 77 de întreprinzători au obţinut credite în valoare de 124 de milioane de lei.

Totodată, este curioasă statistica din ultimii ani. În 2010, au parvenit 10 cereri de participare la programul „PARE 1+1", însă niciuna nu a fost acceptată. În 2011 - respectiv - 89/73, în 2012 - 148/69, în 2013  - 184/171, în 2014  - 309/191. Iar acum numărul reprezentanţilor micului business înregistraţi de Camera Înregistrării de Stat este de 171 de mii şi 49,8 mii, potrivit datelor BNS, este comparabil cu cîteva zeci de antreprenori care au participat la diverse activităţi organizate de ODIMM. Sau cu doar cei 77 de întreprinzători care au obţinut asistenţă în cadrul programului "PARE 1+1".

Poate fi oare caracterizată această activitate drept eficientă dacă Ministerul Economiei şi această organizaţie sînt chemate să efectueze măsuri ce trebuie să consolideze 91% dintre toţi agenţii economici ai ţării, ce formează (sau cel puţin trebuie să formeze) bugetul ţării?

Despre activitatea organizatorică şi financiară a ODIMM

Dacă vorbim despre latura financiară a activităţii ODIMM pe parcursul existenţei ei, iniţial ca fond, iar ulterior ca organizaţie, atunci, în 1995, fondul de susţinere a ÎMM constituia 7,5 milioane de lei, iar 2014 - 73,4 milioane de lei, inclusiv 10%, adică 7,3 mil. lei, erau utilizate pentru administrarea ODIMM. Această sumă este comparabilă cu finanţarea unui minister solid, deşi statele de personal ale organizaţiei constau din 19 angajaţi. Nu putem vorbi mai detaliat despre managementul financiar al organizaţiei, deoarece în raportul publicat nu există informaţii despre acest subiect.

În acest sens, Curtea de Conturi, în 2013, în actul de audit financiar al Ministerului Economiei pentru 2012, a menţionat că ODIMM nu avea bilanţurile contabile care ar fi reflectat starea financiară a instituţiei într-o perioadă dată, fapt prevăzut de lege şi regulament. În document se mai spune că, deoarece ODIMM a fost tratată drept o organizaţie necomercială sub forma unei instituţii publice şi a unui executor al bugetului, BNS nu i-a eliberat codul respectiv. Acest fapt explică lipsa rapoartelor financiare. În următorii ani, după controlul Curţii de Conturi, această lacună foarte serioasă din contabilitatea organizaţiei nu a fost înlăturată, iar Ministerul Economiei, împreună cu auditorii săi, precum şi Curtea de Conturi nu au monitorizat şi nici nu au asigurat înlăturarea încălcărilor indicate în actul de audit.

Vorbind despre neajunsurile din contabilitate, trebuie să menţionăm şi lipsa transparenţei în distribuirea creditelor financiare pentru micul business. Dacă comparăm numărul întreprinderilor ce ajung în această categorie - peste 50 de mii - şi numărul celor care au reuşit să obţină asistenţă în 2015 - 77, atunci distribuirea mijloacelor ridică semne de întrebare. Toate acestea sugerează existenţa unei componente de corupţie, în legătură cu care Procuratura Anticorupţie şi CNA trebuiau demult să se sesizeze.

Încheiere

În 20 de ani au fost adoptate trei legi şi un şir de hotărîri ale Guvernului, a fost instituit Fondul, apoi Organizaţia pentru Promovarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, au fost alocate şi cheltuite, în scopuri neclare, resurse financiare semnificative. Însă timp de 20 de ani noi NU am reuşit să dezvoltăm micul business.

Comentarii

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...