Ministerul Muncii vrea să reducă munca „la negru" şi impune o evidenţă a zilierilor, pe care îi va şi impozita

Activitatea zilierilor a revenit pe agenda autorităţilor, după o încercare eşuată de reglementare acum doi ani. La finele lunii septembrie, Guvernul a avizat pozitiv proiectul care instituie reguli pentru cei care lucrează „cu ziua", iar acum acesta urmează să treacă de Parlament. Cu scopul reducerii nivelului ocupării informale, statul va impozita zilierii fără a le oferi practic niciun beneficiu în schimb, decât o asigurare a securităţii muncii.

Mariana Şalamac

Agricultura este sectorul cu cea mai înaltă pondere a ocupării informale în R. Moldova. În anul 2015, fiecare a doua persoană ce activa în agricultură lucra doar în baza unei înțelegeri verbale cu angajatorul şi, respectiv, îşi primea salariul „în plic", după cum arată datele Biroului Naţional de Statistică. În încercarea de a ameliora aceste cifre, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a promovat acum doi ani un proiect de lege privind „exercitarea unor activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri (în special în domeniul agriculturii)", însă acesta nu ajuns să fie votat atunci de Parlament din cauza instabilităţii politice. La finele lunii septembrie curent, proiectul propus repetat a fost aprobat de Cabinetul de miniștri şi urmează să fie înaintat Parlamentului.

Registrul zilierilor

Documentul reglementează raporturile de muncă temporare ale zilierilor, drepturile și obligațiile angajatorului față de zilieri, precum și modul de activitate a acestora, în derogare de la prevederile Codului Muncii. Scopul acestei iniţiative este de a diminua fenomenul de ocupare informală, argumentează ministerul Muncii. Astfel, pentru a duce o evidenţă a zilierilor, cei care îi „angajează" nu vor încheia cu ei contracte de muncă, dar vor fi obligaţi să-i înscrie într-un Registru de evidenţă la începutul zilei de muncă. Până la data de 15 a fiecărei luni, beneficiarul va transmite extrasul din acest registru, pe hârtie sau pe suport electronic, Inspectoratului teritorial al muncii.

Cât şi cum vor putea munci

În afară de aceasta, sunt fixate anumite condiţii referitoare la durata zilei de muncă. Astfel, aceasta nu poate depăși opt ore, pentru persoanele cu vârsta de la 15 la 16 ani - cinci ore, iar pentru cei care au de la 16 la 18 ani - şapte ore. Timpul de muncă al zilierului nu trebuie să depăşească 40 de ore pe săptămână. De asemenea, durata muncilor executate de un lucrător pentru același beneficiar poate fi de cel mult 90 de zile într-un an calendaristic. De menţionat aici că angajatorul este obligat să asigure echipamente de lucru și de protecție zilierului.

Instituțiile care vor constata încălcările sunt Inspectoratul de Stat al Muncii și Serviciul Fiscal de Stat, iar sancțiunile urmează să fie incluse în Codul Contravențional. „Agricultura este sectorul cu cea mai mare pondere a angajaţilor informali şi după implementarea acestei legi un rol important îl va avea Inspecţia Muncii care va trebui să verifice registrele zilierilor. În România, de exemplu, în baza acestor registre s-a determinat că există circa un milion de zilieri", a declarat pentru ECOnomist Anna Gherganova, şefa Direcţiei Politici Ocupaţionale din cadrul ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Buni de impozitat

Cât privește remunerarea zilierilor, aceştia îşi vor primi banii la fel ca în prezent, la sfârșitul fiecărei zile de muncă. Nivelul remunerației nu trebuie să fie mai mic decât cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real pe oră, stabilit de Guvern, care, începând cu 1 mai 2016, este în mărime de 12,43 lei pe oră.

Din veniturile zilierilor nu vor fi reținute contribuții de asigurări sociale și nu se calculează primele de asigurare obligatorie medicală, dar, după cum se accentuează în proiectul de lege, „zilierul are obligația de a se încadra în sistemul public de asigurări sociale obligatorii pe bază de contract individual încheiat cu Casa Națională de Asigurări Sociale şi în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală conform legislației în vigoare".

Marea surpriză a proiectului este că din veniturile celor care muncesc „cu ziua" se va reţine impozitul pe venit, ceea ce, evident, va duce la diminuarea plăţii zilierilor, care este în prezent de 150-200 de lei. Or, potrivit experţilor, autorii proiectului nu au gândit un mecanism care ar asigura că zilierii vor primi aceeaşi plată pentru volumul de muncă efectuat şi până acum.

În acest sens, Anna Gherganova spune că „angajatorii sunt mulţumiţi de acest proiect de lege, pentru că vor avea relaţii mai clare cu zilierii. Mai puţin mulţumite sunt Sindicatele, pentru că pentru zilieri legea nu prea prevede avantaje. Veniturile lor este clar că vor scădea, angajatorii fiind obligaţi să achite şi impozit pe venit".

Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor, consideră că există dubii în ceea ce priveşte implementarea acestei legi, pentru că reglementările nu sunt destul de dure şi evidenţa zilierilor puţin probabil că va fi realizată. Totodată, el afirmă că există riscul ca persoanele angajate în baza unui contract pe un termen determinat să treacă în categoria zilierilor pentru a evita plata contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale.

...sau taxă pe sărăcie?

Impozitarea oamenilor care muncesc cu ziua este ridicolă dacă luăm în calcul că migraţia şi sărăcia pustiesc satele moldoveneşti, iar pentru mulţi dintre cei care rămân munca „cu ziua" este unicul mod de a-şi asigura existenţa. Potrivit proiectului Strategiei Naționale privind Ocuparea Forței de Muncă pentru perioada 2017-2021, nivelul sărăciei în mediul rural este de 7,5 ori mai mare decât în mediul urban, rata sărăciei fiind de 16,4%, comparativ cu 2,2% în oraşele mari şi de 8,4% în oraşele mici. „În pofida faptului că rata sărăciei rurale a avut tendinţa de scădere, numărul persoanelor din mediul rural aflate sub pragul sărăciei a fost de peste 335 mii sau circa 80% din totalul săracilor din Republica Moldova", se arată în document.

Sărăcia ia amploare în sate din cauza lipsei oportunităţilor de angajare, iar sectorul agricol servește drept refugiu pentru cei care nu au alte oportunități economice. În Strategie se menţionează că majoritatea practică o agricultură de subzistenţă, veniturile din aceste activităţi fiind insuficiente pentru un trai decent. Astfel, experţii afirmă că, în lipsa posibilităţilor de a oferi locuri de muncă populaţiei, nu este nici posibil, nici oportun de a reduce ocuparea informală în agricultură.

Opinie
Viorel Chivriga, expert la IDIS „Viitorul"

„Guvernul încearcă să reglementeze un domeniu destul de spinos şi cu mari probleme. Ar trebui să privim lucrurile mai complex: cine sunt oamenii care muncesc cu ziua, care este rolul angajatorilor lor în economie şi ce poate câştiga statul, dar şi cei care sunt reglementaţi în urma implementării acestei legi. Dacă este vorba despre o ordine elementară care este necesară, probabil că aici este nevoie de o perioadă mult mai îndelungată decât o estimează cei care pregătesc proiectele de legi. Pe de o parte, este vorba despre economia tenebră, cu care noi avem probleme foarte mari, iar pe de alta - despre o categorie de persoane care nu au un job stabil, care nu au garanţiile de care beneficiază ceilalţi salariaţi.

Eu cred că un asemenea proiect nu va avea sorţi de izbândă atât timp cât activităţile economice din agricultură, din spaţiul rural sunt informale. Dacă angajatorii nu vor fi motivaţi să treacă în câmpul legal, să raporteze nişte date corecte, reducerea ocupării informale nu va reuşi. Statul ar trebui să aibă o abordare diferită, să caute instrumente care i-ar stimula, şi nu măsuri de constrângere. În agricultură, în localităţile rurale, situaţia este sinistră. Satele sunt pustii, sunt localităţi unde nu există activităţi economice. În această situaţie, statul ar trebui să fie concentrat pe stimularea apariţiei unor locuri de muncă alternative agriculturii."