37.9k
Home  »  Articole  »  Fiscalitate   »   Despre practica fiscală şi ce putem face pentru a ne apăra drepturile

Despre practica fiscală şi ce putem face pentru a ne apăra drepturile

(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Despre practica fiscală şi ce putem face pentru a ne apăra drepturile

Recent a fost publicată Scrisoarea Ministerului Finanţelor nr.14/3-06/51 din 06.02.2013 privind impozitarea indemnizaţiei de concediere achitată angajatului în legătură cu lichidarea (reducerea statelor) entităţii. Conform legislaţiei muncii, în acest caz, angajatului i se garantează plata unei indemnizaţii (art.168 din Codul muncii) pentru prima, pentru a doua şi pentru a treia lună după concediere (cu unele condiţionări). Prin această scrisoare, Ministerul Finanţelor confirmă că plăţile atît pentru prima lună, cît şi pentru a doua şi a treia lună au statut de indemnizaţie şi în conformitate cu litera g) art.20 din Codul fiscal sunt surse de venit neimpozabile!?? Bravo! Concluzia respectivă este corectă şi o susţinem, însă, în legătură cu aceast fapt, apar anumite întrebări fireşti. De ce pe parcursul a mai multor ani explicaţiile instituţiilor statului la această întrebare erau în totalmente altele, şi anume: plata pentru prima lună este indemnizaţie (scutită de impozit), iar plata pentru luna a doua şi a treia este salariu şi urmează să fie impozitată în modul stabilit (impozit pe venit, contribuţii sociale obligatorii, prime de asigurare medicală). Mai mult ca atît, aceste explicaţii se confirmă prin Scrisoarea Ministerului Finanţelor nr.14/3-061305/1109 din 03.12.2012. Ce trebuia să se întîmple din decembrie 2012 ca înţelegerea Ministerului Finanţelor referitor la această întrebare să se schimbe atît de mult? Cine se face responsabil că atît entităţile, cît şi persoanele fizice au suportat cheltuieli nejustificate pe parcurs a mai multor ani din motiv că instituţiile statului au interpretat eronat legea? Cum a fost posibil aşa ceva într-o ţară cu aspiraţii europene, la care pretindem să ne alăturăm?

Calitatea legislaţiei fiscale

Cele mai mari probleme cu care se confruntă de mult timp contribuabilii sunt legate de calitatea legislaţiei fiscale şi administrarea fiscală, care lasă de dorit. Legislaţia fiscală cu fiecare an devine tot mai proastă şi nici o instituţie a statului nu se face responsabilă pentru această situaţie. Un exemplu actual în acest sens, ţine de modificările care au fost efectuate privind impozitarea întreprinderilor mici şi mijlocii (Capitolul 7¹ Cod fiscal) cu impozitul de 3%. Textul din lege este ridicol şi explicaţiile apărute sunt de aceeaşi calitate. Din textul scris în lege, nu este clar nici cine sunt subiecţii impozitării, nemaivorbind de realizarea unor careva scopuri de politici fiscale. Merită de menţionat că modificările analizate afectează activitatea multor întreprinderi, care în luna martie n-au o înţelegere şi sunt confuzi cu privire la modul cum să-şi determine obligaţiunile fiscale privind impozitul pe venit. Modificările propuse îi obligă pe unii contribuabili să schimbe metoda de calcul pe parcursul anului fiscal.  Cum de realizat această trecere? Nimeni nu ştie.

Instituţiile statului au avut la dispoziţie un an pentru a propune un mecanism viabil de realizare a acestor iniţiative legislative, de a corecta textul scris în grabă şi acceptat în decembrie 2011. Din păcate, încercarea de a ajusta ceva prin modificările publicate în septembrie 2012 a fost şi mai nereuşită. Astfel, şirul de exemple în acest sens, „pete albe” în legislaţia fiscală şi/sau cînd legea este aplicată incorect de organele cu funcţii de control fiscal, poate fi prelungit.

După părerea mea, inclusiv prin exemplul cu impozitul de 3% instituţiile statului în starea actuală de funcţionalitate nu pot să ne asigure o legislaţie fiscală calitativă şi o administrare fiscală adecvată fără ajutorul nostru - a societăţii civile.

La sfîrşitul anului trecut a avut loc o masă rotundă la care au fost puse în discuţie probleme asemănătoare cu participarea deputaţilor din Parlament, a demnitarilor de stat de rang înalt şi a societăţii civile. Preşedintele unei comisii parlamentare a fost uimit de seriozitatea unor întrebări ridicate şi, printre altele, a menţionat că suntem şi noi, societatea civilă, vinovaţi de această stare de lucruri, deoarece nu vorbim cu glas tare. Aşa deci, reiese că rămîne să vorbim cu glas tare şi să cerem ca instituţiile statului să fie mai eficiente.

Un exemplu în acest sens este şi Scrisoarea Ministerului Finanţelor cu explicaţiile privind impozitarea indemnizaţiei de concediere despre care am vorbit mai sus. Aceasta a fost posibil să fie emisă după insistenţa din afară (discuţiile apărute în presa de specialitate, pe forumuri, după adresări în mai multe instituţii ale statului, etc).

Să nu fim noi singuri vulnerabili

Pentru a nu fi vulnerabili în relaţiile cu statul, este important ca contribuabilii să-şi educe deprinderea de a plăti impozite. Pentru Republica Moldova este specific că pentru a nu fi vulnerabil, nu este suficient să cunoşti şi să te strădui să respecţi legea, ci trebuie să cunoşti şi cum această lege este înţeleasă de serviciul fiscal.

Să cunoaştem practica fiscală

Este foarte important să cunoaştem practica fiscală, în primul rînd, pentru a o cunoaşte şi a înţelege care sunt cerinţele inspectorilor fiscali pe parcursul controalelor fiscale. Din păcate la această temă nu prea se vorbeşte, fiecare întreprindere încearcă să-şi rezove problemele de sine stătător, nici fisc-ul nu face public cele mai dese încălcări stabilite, pentru ca alţii să nu le repete. Spectrul încălcărilor nu este aşa de mare şi, de regulă, se repetă de la o întreprindere la alta.

Rămîne ca noi, contabilii, singuri să punem în discuţie problemele cu care ne confruntăm pe parcursul controalelor fiscale, pentru a ne informa reciproc şi a nu „călca pe aceiaşi greblă”. Publicaţiile periodice de astăzi, internetul, inclusiv şi pagina noastră electronică ne permite să organizăm această comunicare.

Unele „încălcări” din actele de control chiar sunt banale şi dacă toată lumea le-ar cunoşte atunci ar putea să riposteze inspectorilor fiscali. De exemplu, trecerea în cont a TVA plătită în vamă în baza actelor PV-l (aceste acte se întocmesc de Serviciu vamal pentru careva servicii adăugătoare). Pînă în prezent unii inspectori fiscali consideră că suma TVA achitată în baza acestor acte nu poate fi trecută în cont. Această concluzie nu este corectă, sumele TVA achitate în baza actelor PV-1 corespund cerinţelor trecerii în cont.

În această ordine de idei, vă îndemn să vă împărtăşi-ţi experienţa Dvs privind controalele fiscale. Acest lucru se poate face fără a numi întreprinderea, fără sume, doar de a pune în discuţie încălcările şi obiecţiile stabilite pe parcursul controalelor fiscale, argumentele Dvs în apărare.

De asemenea, pot să presupun că pe una şi aceeaşi întrebare, practica fiscală poate fi diferită. Dacă noi acceptăm o aberaţie în actul de control, Serviciul fiscal nu se va grăbi s-o corecteze. În prezent fiecare dintre entităţi este expusă de una singură în faţa metodelor de control al fisc-ului şi fiecare control fiscal este ca pentru prima dată (plin de inceritudine). Propun să ne ajutăm reciproc şi să ajutăm şi statul în problema ce ţine de transparenţa decizională a organelor cu funcţii de control fiscal.

Experienţa personală recentă

Pentru ca să fiu mai consecvent în cele scrise mai sus, cu permisiunea clientului meu, o să analizez rezultatele unui control fiscal care recent s-a finalizat.

Date generale

Întreprindea realizează utilaj tehnologic pentru diferite industrii. O parte de utilaj este procurat de la diferiţi producători cu nume din Europa, unele elemente sunt produse de întreprindere în Republica Moldova. Toată activitatea se ţine în alb, fără firme fantome şi fără companii din zonele off-shore. 100 locuri de muncă, salarii oficiale. Clienţii sunt din Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Kazahstan, etc.

Termenele controlului

Perioada supusă controlului – doi ani. Se poate de ţinut cont că întreprinderea în această perioadă a beneficiat de restituirea TVA, corespunzător, unele impozite au fost deja verificate. Controlul fiscal a fost iniţiat pe data de 02 ianuarie 2013, în această zi au venit inspectorii fiscali. Actul de control a fost prezentat pe data de 15 februarie 2013.

Pe rezultatele încălcărilor fiscale stabilite de control, la moment n-a fost primită încă o decizie, înseamnă că întreprinderea în continuare este ţinută în şah şi termenul de examinare a dezacordului  a fost prelungit cu 30 de zile. Oare nu este prea mult pentru un control fiscal?

Care au fost concluziile principale care se conţin în actul de control?

Ţinerea evidenţei contabile contrar formelor şi modului stabilit de legislaţie

Referitor la starea evidenţei contabile şi fiscale în actul de control se spune „Este de menţionat, că conform planului de conturi, întreprinderea a ţinut evidenţa împrumuturilor acordate persoanelor fizice la contul 227.3 „Creanţe pe termen scurt privind mărfurile vîndute pe credit”, iar conform planului de conturi urma să se ţină la contul 227.5 „Creanţe pe termen scurt ale personalului privind alte operaţiuni”. Menţionăm, că alte obiecţii privind situaţia evidenţei contabile şi fiscale în actul de control nu se conţin. De asemenea, n-au fost expuse obiecţii în acest sens de către inspectorii fiscali pe parcursul controlului fiscal. Toate registrele contabile, documentele contabile primare au fost prezentate la prima solicitare a inspectorilor. Fără a pune în discuţie conţinutul obiecţiei din actul de control expusă mai sus, menţionăm că aceasta este una nesemnificativă, minoră şi nu poate afecta corespunderea evidenţei contabile cerinţelor legislaţiei în general şi posibilitatea organului fiscal de a determina obligaţiunile fiscale ale întreprinderii în baza informaţiei din evidenţa contabilă. Concluzia privind încălcarea cerinţelor prevăzute de art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal privind ţinerea evidenţei contabile, care se conţine în următorul alineat din acest capitol şi concluzia din capitolul „Concluzii şi propuneri” precum că controlul a constatat „ - ţinerea evidenţei contabile contrar formelor şi modului stabilit de legislaţie” sunt iresponsabile, după părerea întreprinderii.

Adăugător la cele spuse menţionăm că întreprinderea, începînd cu anul 2011, implementează trecerea la Standardele Internaţionale de Contabilitate (IFRS) şi pentru anul 2012 va prezenta rapoartele financiare în conformitate cu IFRS.

De ce serviciul fiscal pretinde să fie arbitru în ceea ce ţine de evidenţa contabilă? Pot să presupun că pentru a încerca să aplice sancţiuni în conformitate cu alin.(5) art.257 CF (lipsa parţială a evidenţei contabile)!??

Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată

În actul de control se menţionează  că întreprinderea a suportat cheltuieli pentru serviciile sport acordatate angajaţilor săi. Inspectorii fiscali consideră că valoarea acestor servicii urma să fie inclusă în venitul impozabil al angajaţilor în formă de facilitate acordată de angajator, corespunzător, n-a fost reţinut impozit pe venit din salarii.

Menţionăm, că valoarea serviciilor pentru sport n-a fost dedusă în scopuri fiscale din venitul impozabil al întreprinderii, iar valoarea TVA n-a fost trecută în cont.

Argumentele întreprinderii în combaterea acestei concluzii sunt următoarele: serviciile enumerate mai sus au următorul conţinut, precum că întreprinderea a creat condiţii pentru angajaţii săi pentru a face sport şi prin asta să-şi diminueze cheltuielile legate de absenţa angajaţilor de la muncă pe motiv de boală; pentru a corespunde practicii întreprinderilor europene în acest sens; pentru a asigura angajaţilor întreprinderii prin practicarea sportului un schimb de activitate şi prin aceasta de a majora productivitatea muncii lor. Aceste servicii au fost contractate de întreprindere din propria iniţiativă, urmărind scopurile enumerate mai sus, fără a ţine cont de voinţa angajaţilor de a beneficia de aceste servicii şi de a plăti impozite din ele. Angajaţii întreprinderii nu au obligaţia de a accepta oferta întreprinderii de a face sport, cu atît mai mult, de a plăti impozite din ele.

Se propune ca valoarea acestor servicii să fie inclusă în venitul impozabil al angajaţilor!?? Fără ca aceste servicii să fie solicitate de aceştia, fără ca valoarea acestor servicii să fie acceptată de angajaţi!! În baza la care normă legală angajatorul în condiţiile enumerate mai sus ar putea să impună valoarea unor servicii, contractate de acesta, în venitul impozabil al angajaţilor? Nu există o aşa normă în lege, iar o eventuală încercare în acest sens, ar însemna o încălcare grosolană a drepturilor fundamentale ale angajaţilor.

Adăugător atragem atenţia că întreprinderea n-a ţinut evidenţa angajaţilor care au frecventat antrenamentele, deoarece acest serviciu a fost propus angajaţilor, dar n-a fost obligatoriu pentru ei, unii nici n-au frecventat antrenamentele. Dacă să mergem conform concuziilor expuse în act – serviciile sport sunt un venit pentru salariaţi, atunci urma să fie determinat venitul impozabil în raport cu fiecare salariat?  Această întrebare nu are un răspuns plauzibil, deoarece nu există un răspuns care ar putea să fie în conformitate cu principiile de bază privind impozitarea persoanelor fizice. Putem să impunem salariatului un careva venit fără voinţa lui care urmează să fie impozitat? La o valoare necunoscută de acesta? Un răspuns afirmativ ar fi în contradicţie cu drepturile fundamentale ale omului şi Constituţia ţării. Această „facilitate” (servicii sport) n-a fost solicitată de angajaţi, ea a fost propusă acestora de întreprindere în conformitate cu politicile sale interne. Din aceste considerente nu este clar cum inspectorii fiscali au calculat suma impozitului pe venit care potrivit lor n-a fost reţinut de întreprindere?

Impozitul pe venit provenit din activitatea de antreprenoriat

Cheltuieli privind detaşarea angajaţilor

Au fost excluse din deduceri unele cheltuieli legate de activitatea de întreprinzător fără a ţine cont de cerinţele legislaţiei, fără a ţine cont de practica fiscală existentă, fără a ţine cont de dreptul contribuabilului „să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu funcţii de administrare fiscală” (lit.b) alin.(1) art.8 Cod fiscal).

Au fost excluse din deduceri suma cheltuielilor privind detaşarea angajaţilor în străinătate numai pe motiv că lipseşte legitimaţia de detaşare. În actul de control în susţinerea acestei concluzii se face referinţă la pct.5 din Regulamentul cu privire la detaşarea salariaţiilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, aprobat prin HG nr.836 din 24.06.2002 (mai departe Regulamentul).

Menţionăm, că în pct. 6 al Regulamentului se spune:

“În legitimaţia de deplasare se fac menţiuni despre plecarea în deplasare, sosirea la punctele de destinaţie, plecarea din ele şi sosirea la locul de muncă permanent şi se autentifică prin ştampilele întreprinderilor corespunzătoare. La delegarea în cîteva localităţi, datele despre sosire şi plecare se fac aparte, în fiecare din ele.

La delegarea în ţările străine, cu excepţia României şi ţărilor C.S.I., ştampila întreprinderii unde este delegat salariatul nu este obligatorie. În asemenea cazuri data trecerii hotarelor se determină potrivit însemnărilor efectuate la punctele de frontieră de trecere şi control”.

Din cele expuse mai sus, putem să menţionăm următoarele: Legitimaţia de deplasare are scopul principal de a confirma (documenta) termenele detaşării salariatului. La delegarea în ţările străine ştampila întreprinderii unde este delegat salariatul nu este obligatorie (conform Regulamentului). În acest caz, care este rostul întocmirii delegaţiei? De mulţi ani în Republica Moldova s-a format o practică contabilă şi fiscală, conform căreia la detaşarea salaritului în străinătate, legitimaţia de deplasare nu se întocmeşte, obiecţii din partea IFS n-au fost înregistrate. Mai mult ca atît, fiecare caz de detaşare a salariaţilor întreprinderii în străinătate a fost documentat prin emiterea unui ordin al conducătorului, în care sunt indicate scopul, locul şi termenele detaşării (informaţie care se indică în legitimaţia de deplasare). Termenele detaşării fiecărul salariat sunt confirmate prin copiile paşaportului acestuia cu menţiunile serviciului de grăniceri privind ieşirea şi întrarea în ţară.

Activitatea întreprinderii, comercializarea utilajului tehnologic pentru diferite industrii, este strîns legată de participarea angajaţilor la diferite expoziţii, simpozioane, conferinţe în domeniu în străinătate, negocieri cu furnizorii şi clienţii străini, etc. Cu alte cuvinte, cheltuielile de detaşare a salariaţilor în străinătate în scop de serviciu sunt semnificative. Excluderea acestor cheltuieli din deduceri în scopuri fiscale, pe motive formale, fără suport juridic, în înţelegerea nostră, este abuzivă, lipsită de înţelegerea organului fiscal a activităţii de antreprenoriata ce ţine de domeniul de activitate a întreprinderii noastre.

Mai mult ca atît, Regulamentul la care se face referinţă în actul de control, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 24.06.2002, la data efectuării controlului fiscal nu este în vigoare (din 13.02.2012). Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova (actual, în vigoare din 13.01.2012), aprobat prin HG nr.10 din 05.01.2012, nu prevede delegarea salariatului în străinătate în baza legitimaţiei de deplasare, numai pe teritoriul Republicii Moldova.

Cheltuieli privind montarea utilajului

Au fost excluse din deduceri cheltuielile ce ţin de montarea, instalarea, punerea în funcţiune a utilajului tehnologic, suportate de întreprindere în cadrul realizării contractelor de livrare a utilajului tehnologic, pe motiv că aceste contracte nu prevăd obligativitatea întreprinderii de a suporta cheltuielile enumerate mai sus.

Merită să menţionăm că valoarea contractelor contestate este semnificativă, rentabilitatea vînzărilor este mai mare de 50%. Cu alte cuvinte, obiectul acestor contracte este livrarea utilajului tehnologic costisitor şi, corespunzător,  care nu poate fi acceptat de cumpărător „cu ochii închişi”, decît în stare de funcţiune. Menţionăm, că practica stabilită în domeniul de activitate al întreprinderii, prevede că responsabilităţile furnizorului încetează numai după instalarea, montarea utilajului şi expirarea termenului de garanţie al utilajului. Întreprinderea nu comercializează bunuri, calitatăţile de exploatare ale cărora pot fi verificate odată cu descărcarea acestora din unitatea de transport, dar utilaj costisitor care poate fi acceptat de cumpărător  numai odată cu instalarea, montarea, reglarea şi punerea acestuia în exploatare, a întregii linii tehnologice. Unele componente voluminoase de utilaj, pentru a fi transportate, au fost dezasamblate la momentul transportării şi ulterior asamblate la locul destinaţiei. Pentru asigurarea acestor lucrări întreprinderea a detaşat la locul asamblării atît angajaţi ai întreprinderii (ingineri, tehnologi, muncitori), cît şi utilaj tehnologic (aparat de sudat, etc) în regim de export temporar (documente confirmative se anexează). Unele servicii de instalare, montare, reglare a utilajului din motive economice au fost contractate de noi de la companii din ţara de origine a cumpărătorului.

Toate cheltuieli suportate de întreprindere privind instalarea, montarea, reglarea, darea în exploatare a liniilor tehnologice au fost excluse în mod abuziv de către inspectorii fiscali din deduceri în scopuri fiscale numai pe motiv că în contractele de livrare lipsesc, după părerea lor, unele cuvinte privind obligativitatea întreprinderii de a livra nu unităţi de utilaje separate şi nefuncţionale, dar linii tehnologice funcţionale. Conducerea întreprinderii a dat explicaţii inspectorilor fiscali, conducerii direcţiei control fiscal pe această întrebare, au fost prezentate schemele de amplasare a liniei tehnologice, aprobate de cumpărător, corespondenţa cu cumpărătorii, alte documente care confirmă că contractele de livrare sus-numite prevăd responsabilitatea întreprinderii de a livra o linie tehnologică funcţională, dar nu utilaje separate în momentul descărcării la depozitul cumpărătorului.

Interpretările organului fiscal privind nedeductibilitatea cheltuielilor suportate de întreprindere, legate direct de procesul de producere şi de livrarea bunurilor materiale, serviciilor prestate, nu au nici un temei legal şi au la baza iresponsabilitatea organului fiscal privind emiterea unor concluzii corecte (bazate pe lege) pe marginea controlului fiscal.

Menţionăm că conform art.6(8) lit. b) din Codul Fiscal al Republicii Moldova, impozitele şi taxele stabilite în Codul Fiscal (inclusiv TVA) se bazează pe următoarele principii:  certitudinea impunerii - existenta de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritatea şi precizia termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale.

Cheltuieli de reparaţie a încăperilor arendate

Întreprinderea a semnat în anul 2010 un contract de locaţiune a unui imobil (clădire) pe un termen de 7 (şapte) ani cu dreptul ca acest termen să fie ulterior prelungit şi/sau cu dreptul de a fi răscumpărat (imobilul), scopul locaţiunii – spaţii de producere. La momentul semnării contractului clădirea era într-o stare deplorabilă şi nu putea fi folosită nici pentru depozit. Menţionăm că această clădire n-a fost folosită de arendator nici într-un scop mai mult de 30 de ani. Fără investiţii adăugătoare această clădire nu putea fi exploatată şi de acestă situaţie erau conştiente ambele părţi, atît locatorul care a fost de acord să fie stabilită o plată de locaţiune mică, cît şi locatarul, care a fost de acord să investească într-o locaţiune pe termen lung cu o perspectivă reală să procure această clădire. Inspectorii fiscali au avut posibilitate să se convingă că cheltuielile pentru reparaţia clădirii au fost suportate în realitate şi în prezent întreprinderea deţine o bază de producere modernă, au fost create aproximativ 100 locuri de muncă. Concluzia inspectorilor fiscali cu referinţă la art.24 alin.(1) că cheltuielile de reparaţie suportate de întreprindere „nu sunt ordinare şi necesare pentru întreprindere şi nu sunt în cadrul activităţii de întreprinzător”. Întreprinderea a calificat această concluzie ca abuz în serviciu în exercitarea funcţiilor organului fiscal şi imixtiune în activitatea întreprinderii noastre.

Contribuţii de asigurare socială de stat

Întreprinderii i se impută că n-a calculat contribuţii de asigurare socială de stat din sumele achitate pentru servicii sport de care au beneficiat angajaţii întreprinderii. Se presupune că aceste servicii sunt o facilitate pentru angajaţii întreprinderii, care urmează să fie inclusă în venitul lor impozabil şi în baza de calcul a contribuţiilor sociale, primelor de asistenţă medicală obligatorie.

Această concluzie a fost contestată de întreprindere.

În aceaşi timp, atragem atenţia la altă incorectitudine care se conţine în actul de control, precum că facilităţile acordate de patron angajaţilor constituie bază de calcul a contribuţiilor de asigurare sociale de stat. Conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 (analogic şi pentru anii precedenţi) baza de calcul a contribuţiilor este „fondul de salarizare şi alte recompense”. „În sensul prezentei legi, se consideră recompensă orice sumă plătită de angajator angajatului său (în folosul lui) pentru lucrări şi servicii, cu excepţia drepturilor şi veniturilor la care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii”. Vă rugăm să atrageţi atenţia la următorul fapt care se conţine în noţiunea de recompensă: plata efectuată de angajator în adresa angajatului trebuie să fie făcută pentru lucrări şi servicii.În cazul facilităţilor acordate de patron această legătură nu există.

Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

Se pretinde că plăţile pentru serviciile sport, constituie bază de calcul a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Repetăm, că aceste plăţi au fost făcute din iniţiativa întreprinderii, fără a fi consultată părerea angajaţilor, fară a primi acceptul acestora ca aceste plăţi să fie incluse în venitul impozabil al acestora şi, corespunzător, nu pot fi incluse în venitul impozabil al acestora şi/sau în baza de calcul al altor contribuţii, prime.

De asemenea, menţionăm că, conform Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002 baza de calcul a primelor de asistenţă medicală este „salariul şi alte recompense”, „alte recompense - orice altă sumă decît salariul, plătită de angajator în folosul angajatului său, precum şi alte drepturi şi venituri plătite persoanelor fizice, cu excepţia drepturilor şi veniturilor, prevăzute la anexa nr.3, la care nu se calculează prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”.

Facilităţile acordate de patron nu sunt salarii, nu credem că acest fapt poate fi pus la îndoială. În noţiunea de alte recompense vă rugăm să atrageţi atenţie la cuvîntul plătită” în folosul angajatului. Plata pentru serviciile sport n-a fost plătită nemijlocit în folosul angajatului concret (ca să poată fi evaluată şi inclusă în baza de calcul a primelor, contribuţiilor, impozitului pe venit). Corespunzător, nu cade sub incidenţa noţiunii de alte recompense şi din aceste motive nu poate fi bază de calcul a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

În temeiul art.8 alin.(1) p.g) din Codul Fiscal şi argumentelor mai sus expuse întreprinderea a prezentat un dezacord la actul de control în care să fie revăzute concluziile şi propunerile expuse în acesta.

De asemenea, cerem respectarea dreptului nostru în calitate de contribuabil la o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală.Ne exprimăm speranţa, că argumentele expuse de noi vor fi luate în consideraţie.

Despre rezultatele examenării dezacordului depus de întreprindere şi decizia primită pe marginea acestui caz o să vă informăm adăugător.

Sperăm că practica fiscală descrisă mai sus şi argumentele expuse vor fi de folos în relaţiile Dvs cu controlorii fiscali. Credem că şi Dvs veţi fi receptivi şi veţi împărtăşi practica fiscală.

Veaceslav Ciobanu

Contabil certificat ACAP, auditor

Comentarii

  1. Adrian spune:

    sint intr-u totul de acord cu D-nu Ciobanu ca sa ne partasim experienta controalelor, chiar si daca le rezolvam pina la act de control :), trebuie sa ne comunicam, ca sa stie si altii ce intebari ridica controlul si cum de rezolvat, si poate va fi si un efect , deoarece fiscul stiind ca poate toate porstiile lor sa apara pe aceste pagini o sa se gindeasca de mai multe ori.

  2. ghenadie negara spune:

    va pot oferi GRATIS suport in sustinerea pozitiei intreprinderii, inclusiv si pentru „serviciile sport”. va atrag atentie, ca este foarte dificil de a demonstra, ca in cazul unei facilitati (nevirtuale desigur, cu am ar fi de ex. dobinzile neprimite la un imprumut cu dobinda zero) angajatorul nu plateste angajatului o plata stimulatorie pentu munca prestata. se va atrage atentie, ca in cazul solutionarii de principiu a situatiei cu „sportu” se pot solicita informatii si de la prestatorul de „sport” cu privire la frecventa, etc. in opinia mea, pretentia IFS la acest capitol trebuie combatuta altfel, decit prin prisma „vreu ori nu vreu sa merg la sport” ori prin notiunea de „recompensa”. analogia cu utilajul nu merge (care deasemenea necesita ingrijiri ca sa „munceasca”) pentru ca angajatului i se plateste pentru ceia ce munceste.

  3. Mariana spune:

    Cind vad cite ABERATII scrie fiscul in actele de control, fara nici o rusine, intr-adevar apare necesitatea ca sa ne unim fortele si astfel vom fi auziti. Oare cind vom ajunge si noi sa traim intr-o tara civilizata cu o legislatie ficala clara si nu evaziva

  4. Victor spune:

    dar credeti ca toti inspectorii analizeaza si fac concluziile la fel? la o intreprindere pot interpreta intr-un mod, la alta – in alt mod. Fiscul e batul cu 2 capete , dintre care nici unul nu-i in favoarea contribuabillilor!!!

  5. Mariana spune:

    Poate decizia nu a fost luata inca de catre fisc ca sa vada rectia voastra?

  6. Гриник Таня spune:

    Написала на nalog.md и повторю здесь

    Думала, что промолчу на эту тему, но наверное не могу. Да штрафуют. По Кишиневу идет целый вал (множество множеств) штрафов за „неполный бухгалтерский учет”. Штраф в размере 50 000,00 лей по статье 257(5) НК. –
    „(5) Необеспечение сохранности налоговой отчетности и/или учетной документации, и/или контрольных лент и/или полное или частичное отсутствие бухгалтерского учета, что ведет к невозможности проведения налогового контроля, влекут наложение штрафа в размере 50000 леев с исчислением соответствующих налогов и сборов согласно части (2) статьи 189 настоящего кодекса.”
    Началось все с нежелания возмещать НДС определенным фирмам. Сначала возмещение отклоняли по причине того, что налоговым органам якобы надо совершить встречные проверки. (При этом были нарушены не в одном количестве права налогоплательщиков и фактически не завершая проверки отклоняли заявление на возмещение НДС). Если фирма „не понимала” почему в реальности ее не допустили к возмещению, следовала молниеносная проверка по следующему заявлению на возмещение НДС. В актах (через мои руки прошло более десятка таких актов) и стала появляться эта самая вина налогоплательщиков – „contabilitatea neconforma”, то есть некорректный учет, а штрафы налагают за „неполный учет” в размере 50000 лей. Я встречала и пыталась защищать налогоплательщиков и раннее (были единичные случаи), когда статья 257(5) была применима в отношении предприятий за „неполный” учет, при том, что учет у предприятий был хороший, а доводы налогового органа – абсурдными, фантасмагоричнами, ляпсусными и грязными, но налоговый орган даже через контестации – не принял наше видение – и суд в двух инстанциях – также. Судимся далее. В отношении же возмещений НДС – по Кишиневу – это лавина таких актов и таких штрафов. Что же инкриминирует налоговая инспекция налогоплательщикам: Предприятие из сферы услуг относит сразу на расходы (минуя 8-ой класс счетов) „компонеты”, из которых складывают себестоимость услуг. Бухгалтер, зная точно из чего и в каком размере складываема услуга, не тратит время и силы на восьмой класс, не искажает размер себестоимости. Налоги не занижены, не завышены. Но штраф наложили. Или – использован не тот счет или субсчет – по мнению налоговых органов, но не по мнению налогоплательщика, не на основе норм НСБУ, Концептуальных основ – и прочая „наша ерунда и болтовня” не волнует и не интересует налоговиков. У них другие конкретные цели. И порука у них круговая. Сицилийский сговор. Или же предприятие не относит что-то н актив (совершенно верно по нормам НСБУ), а сразу – на расходы – и штраф 50%. Или же в путевых листах грузовых автомобилей маршрут вписан коротко – не со всеми паролями и явками, и не вписаны талоны, или не достаточно глубокий учет в разрезе мест хранения. Причем фактически проверки не проводят – цель найти к чему бы зацепиться по методологии учета (в рамках понимания налоговика), либо в офомлении того или иного документа. Доводы на уровне концептуальных основ, которые дают право на бухгалтерское суждение, на упрощение учета, в случаях когда баланс между глубиной и „дороговизной” учета и пользой от его глубины, играет не в пользу глубины и дороговизны и предприятие имеет право упростить учет, а также перевести аналитику из бухгалтерских регистров в иные регистры учета – складского, производственного и иных учетов на предприятиях, доводы на уровне положений учетных политик, на уровне положений НСБУ и МСФО – „не играют” ни капли. В лучшем случае – Вас выслушают и кулуарно подтвердят Вашу правоту – но решение не отменят. Явление массовое и уже внедряемое не только при проверках на возмещение НДС. Да, по поводу того, что налоговые органы не имеют полномочия, знания, аккредитации по анализу и констатации методики учета и состояния учета, а также соответствия учета нормам бухучета, стандартов – ответ один – „почему это не имеем? А как же мы Вас должны тогда контролировать? Мы, в частности, и контролируем (обязаны контролировать) правильность бухгалтерского учета. Кто как не мы? И еще мне очень понравился один ответ – „раз есть наказание – значит есть и полномочия”. Я думаю. что ничего не сдвинется если не будет гласного широкого резонанса. Да и то – врядли. Главная до недавнего времени еще признавала такие решения „котовских набегов” (от улицы Хынчешть) неправомочными и отклоняла штрафы, но сегодня людей в главной поменяли и … Налоговая сейчас пирует. Аппетитно. Пир во время чумы. Это стыдно для страны. Грязь которая не отмывается.”
    Меня удивляет, что есть предприятия, которые еще верят, что при проверке им могут зачесть спорт и другие мероприятия во имя повышения производительности. Раньше – да еще при правильном оформлении внутренних политик – доводы иногда принимались. Но сегодня – только отважные поступают так и к сожалению. На семинаре я задал вопрос налоговому инспектору о том как облагаемы второй и третий месяц при сокращении штатов и ликвидации. Она мне ответила – как зарплата – и подоходным и медициной и соцфондом. Ну я ей показала письмо минфина, подписанное министром финансов, о том. что второй и третий – не облагаем. Ответ был таков – „мы знаем про это письмо и с ним не согласны. У нас есть ответ мин труда и социальной защиты – что облагать надо. Минфин не имеет право толковать”. Я удивилась – что это в моей практике первый случай когда ГНИ не соглащается с Минфином, и причем с самим министром финансов. Спросила – а что минтруда имеет право толковать?. Ответ был – „пожалуй тоже нет. Но мы не согласны с письмом минфина” Вот и вся сказка про белого бычка.

  7. Victoria spune:

    Уважаемая,Татьяна,как же Вы всё правильно отразили!!! Так оно и есть!!! Непонятно,вообще,что твориться!!! Налоговики бесчинствуют!!! Предприятия не могут работать спокойно!! Чего они добиваются???? Ведь,если будут закрываться предприятия,от этого им(которых МЫ кормим!!!)легче не станет!!!… Нам,бухгалтерам,приходиться за каждое отражение экономической операции в бухгалтерском учёте переживать,как хирургу перед очень сложной операцией,так как 50000 леев штрафа для маленького предприятия,это-катастрофа-и в прямом и переносном смысле!!!….Что же делать???!!!….Куда обращаться???…Кто защитит налогоплательщика???… Налоговый Кодекс уже не защищает!!!

  8. Valentina spune:

    sunt de acord cu toate comentariile expuse, si ma doare faptul ca noi contabilii suferim cel mai mult din urma acestor „faradelegi”, fiscul ne amendeaza chiar si pentru un banuti iar sefii considera ca noi nu suntem destul de calificati in serviciul care il facem, asa este soarta noastra….

  9. Valentina spune:

    In privinta corectitudinei tinerii evidentei contabile conform
    Legii Contabilitatii si SNC stiu ca arbitru era sectia de metodologie E,C, de la Min.Fin. si in teritoriu erau;si numai daca ei dadeau aviz: era amendat vre-un contabil (administrativ).Intreprinderea are dreptul in politica de contabilitate sa stabileasca atitea subconturi de cit este necesar.

  10. mariana spune:

    intradevar, este greu de luptat cu fisk-ul, chiar si in cazurile cind inspectorii nu au dreptate. ar trebui ca acesti inspectori sa lucreze macar putin contabili si atunci vor intelege mei multe, inclusiv si in tratarea legislstiei fiscale…

  11. Svetlana spune:

    ….cel mai dureros din toate este ca cei care-si onoreaza in termen obligatiile fata de stat, aceia in principiu sunt amendati, iar argumentele noastre fie ele in scris sau orale nu rezolva nimic, iar in final constatam ca pierdem timp si nervi fara rezultate……, si-ti trece gust de contabilitate.
    Altadata ma gandeam, ce ar fi sa facem si noi contabilii controale pe la FISC si alte institutii de stat…..

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...