Deşi este un stat mic, R. Moldova este extrem de centralizată, partea covârşitoare a economiei fiind concentrată în Chişinău. Drept urmare, doar capitala îşi asigură venituri suficiente pentru a acoperi cheltuielile.
Ion CHIŞLEA
Deşi, conform Cărţii europene a autonomiei locale, la care R. Moldova este parte, autorităţile locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, aceste beneficii nu sunt suficiente ca localităţile moldoveneşti să aibă o mai mare independenţă financiară. Din cele 50 de localităţi moldoveneşti, evaluate într-un studiu al IDIS „Viitorul" privind autonomia locală, doar una (mun. Chişinău) îşi asigură venituri suficiente pentru a acoperi toate cheltuielile.
O bază fiscală redusă
Potrivit studiului, autorităţile publice locale nu dispun de surse proprii de venit importante şi, ca urmare, nu pot soluţiona multe dintre problemele apărute. Impozitele şi taxele locale generează sume mici, care reprezintă un procent redus din veniturile bugetelor locale.
Chiar şi cu această bază fiscală redusă, prin diferite iniţiative legislative, se acordă numeroase facilităţi şi înlesniri (în special, în cazul impozitului pe bunurile imobiliare), ce o reduc şi mai mult.
Drept urmare, veniturile primăriilor devin şi mai mici, dar totodată se prejudiciază şi echitatea fiscală prin favorizarea unor agenţi economici sau categorii sociale.
În plus, autorităţile locale nu dispun de drepturi şi pârghii pentru a influenţa contribuabilii în vederea achitării impozitelor şi taxelor locale.
Nu există bugete credibile
În cazul localităţilor analizate, planificarea financiară este nesatisfăcătoare, constată experţii. Valorile poziţiilor bugetare depăşesc sau sunt considerabil sub nivelul prognozat, având impact negativ pronunţat asupra dezvoltării economice locale. În consecinţă, procesul bugetar nu produce bugete credibile. La elaborarea bugetului local se aplică tehnici simpliste de prognozare a veniturilor şi cheltuielilor. Estimarea cheltuielilor se face în baza normativelor care, de cele mai dese ori, nu iau în calcul necesităţile reale ale localităţilor şi nu se ajustează la evoluţia inflaţiei şi alţi parametri macroeconomici. Lipsa de credibilitate a bugetului local este confirmată şi de numărul de rectificări pe parcursul anului, în medie de nouă-zece ori. Subestimarea şi supraestimarea veniturilor indică neajunsuri atât la prognozarea acestora, cât şi la mobilizarea şi colectarea lor.
Nu au auzit de investiţii
În R. Moldova bugetele locale, nu doar cele analizate, sunt concepute pentru a exercita doar funcţia de finanţare a cheltuielilor curente şi funcţia de control asupra modului de cheltuire a resurselor bugetare.
În consecinţă, cheltuielile investiţionale deţin o pondere neînsemnată în totalul cheltuielilor bugetare, iar autorităţile publice locale nu au acces la instrumentele financiare de natură investiţională.
Ce-i drept, nici statul nu excelează la crearea unor astfel de instrumente, cum ar fi obligaţiunile locale. În ţările europene, o posibilitate de finanţare pentru autorităţile locale sunt obligaţiunile, instrumente care permit autorităţii să împrumute de la populaţie bani cu dobândă. În R. Moldova, nici Chişinăul nu are această posibilitate din cauza lipsei unei pieţe de capital funcţionale.
Prognoza fiscală nu merge mai departe de un an
În cazul localităţilor analizate în studiu, nu există prognoze fiscale multianuale. Prognoza fiscală este făcută anual. În plus, nu există legături între bugetele de investiţii şi estimările cheltuielilor pe termen mediu. Devizele de investiţii sunt elaborate separat de devizele cheltuielilor curente şi, în consecinţă, se produc devieri între indicatorii cheltuielilor curente.
Cheltuielile pentru educaţie, pe primul loc
În structura cheltuielilor după clasificarea funcţională, ponderea decisivă o deţin cheltuielile pentru educaţie, adică întreţinerea instituţiilor de învăţământ. Prin urmare, cheltuielile primăriilor sunt acoperite din transferurile de la bugetul central. Autorităţile locale au potenţial financiar modest pentru a-şi finanţa competenţele proprii, în special cele legate de întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurii locale.
Este probabil una din cauzele de bază ale actualei stări de fapt în ce priveşte autonomia locală. Deşi în ultimii ani se implementează reforma relaţiilor inter-bugetare, aspectele legate de favorizarea financiară a autorităţilor publice locale după criteriul politic sunt totuşi puternic pronunţate. De fapt, aceasta este o pârghie pe care partidelor moldoveneşti le place să le utilizeze, odată ajunse la putere.
Recomandările experţilor
Pentru a mişca ceva în această direcţie, experţii propun dezvoltarea de către autorităţile publice locale, inclusiv la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, a instrumentelor moderne de comunicare eficientă. În plus, dezvoltarea dialogului cu comunitatea, elaborarea şi operaţionalizarea site-ului primăriei, precum şi actualizarea lui permanentă.
Totodată, este necesară asigurarea accesului deplin pentru public la principalele informaţii bugetare: bugetul local, rapoartele privind executarea bugetului local, rapoartele de audit extern, contractele de achiziţii publice, precum şi asigurarea participării cetăţenilor la dezbaterea bugetului, buna organizare şi desfăşurare a audierilor publice.
Identificarea soluţiilor şi posibilităţilor de a educa şi instrui cetăţenii din comunitate în domeniul dezvoltării locale, bugetului local şi finanţelor publice locale. De asemenea, este recomandată dezvoltarea competenţelor funcţionarilor şi specialiştilor locali şi depăşirea atitudinii formale la elaborarea bugetelor pe programe în bază indicatorilor de performanţă.
„Pentru a fi bine proiectată şi promovată, descentralizarea financiară necesită existenţa unei baze informaţionale extinse, cel puţin, privind dezvoltarea economică şi socială a UAT. În acest sens, devine imperativă dezvoltarea statisticii naţionale ca aceasta să poată furniza indicatori şi informaţii oportune şi credibile legate de UAT", se menţionează în studiu.