37.9k
Home  »  Legislaţia  »  Contabilitate  »  Comentarii la SNC vechi   »   CSNC 1 „Politica de contabilitate”

CSNC 1 „Politica de contabilitate”

16.11.2008

COMENTARII CU PRIVIRE LA APLICAREA S.N.C.1

"POLITICA DE CONTABILITATE"

 

Dispoziţii generale

1. Prezentele comentarii sînt elaborate în baza standardului naţional de contabilitate (S.N.C.) 1 "Politica de contabilitate", aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997 şi intrat în vigoare începînd cu 1 ianuarie 1998.

2. Obiectivul prezentelor comentarii constă în explicarea prevederilor S.N.C.1 "Politica de contabilitate" privind descrierea modului de elaborare a politicii de contabilitate a întreprinderii şi de dezvăluire a prevederilor principale ale acesteia, utilizate la organizarea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

3. Politica de contabilitate reprezintă un ansamblu de principii, convenţii, reguli, metode şi procedee, adoptate de conducerea întreprinderii, pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare (S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 4).

4. Politica de contabilitate trebuie să fie elaborată de fiecare întreprindere, care desfăşoară activitate de întreprinzător şi este înregistrată în Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţa ramurală şi forma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepţia organizaţiilor bugetare).

5. Destinaţia de bază şi obiectivul politicii de contabilitate adoptată de întreprindere constau în asigurarea tuturor utilizatorilor de rapoarte financiare cu informaţii veridice şi complete privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii şi rezultatele activităţii acesteia, necesare pentru analiza datelor şi luarea deciziilor.

 

Elaborarea politicii de contabilitate

6. Politica de contabilitate a întreprinderii este elaborată în cazul trecerii la noul sistem de contabilitate şi se precizează la începutul fiecărui an de gestiune. Adoptarea şi precizarea politicii de contabilitate se perfectează printr-un document organizatoric-de dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.) al conducerii întreprinderii. Procedura formării şi aprobării politicii de contabilitate este stabilită autonom de fiecare întreprindere. De exemplu, proiectul politicii de contabilitate poate fi elaborat de contabilitate sau de o comisie specială compusă din reprezentanţii serviciilor contabil, financiar, juridic etc. ale întreprinderii sau de o firmă de consulting (de audit). Politica de contabilitate aleasă poate fi examinată la adunarea fondatorilor (proprietarilor) sau de Consiliul de directori şi perfectată prin decizia de protocol. Responsabilitatea pentru formarea şi respectarea politicii de contabilitate o poartă conducătorul întreprinderii.

7. La alegerea şi argumentarea politicii de contabilitate întreprinderea trebuie să pornească de la anumite convenţii fundamentale şi să respecte principiile de contabilitate stabilite de S.N.C. Sînt prevăzute trei convenţii fundamentale ale contabilităţii: continuitatea activităţii, permanenţa metodelor şi specializarea exerciţiilor (S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 6).

Continuitatea activităţii. La formarea politicii de contabilitate conducerea trebuie să aprecieze posibilităţile întreprinderii de a-şi continua activitatea într-un viitor previzibil. Dacă conducerea nu are intenţia şi nu este nevoită să lichideze întreprinderea, să suspende sau să reducă considerabil volumul producţiei, la întocmirea rapoartelor financiare se aplică metode obişnuite de evaluare a activelor, datoriilor, de constatare şi determinare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor activităţii. În cazul în care conducerea are intenţia sau este nevoită să lichideze întreprinderea rapoartele financiare trebuie să fie întocmite în baza altor principii şi metode. De exemplu, în cazul funcţionării normale a întreprinderii mijloacele fixe sînt reflectate în bilanţ la valoarea de intrare cu scăderea uzurii acumulate, iar în cazul lichidării întreprinderii - la valoarea de vînzare (lichidare).

Permanenţa metodelor. Metodele şi regulile de contabilizare acceptate de întreprindere trebuie să fie aplicate de la o perioadă de gestiune la alta. În acest caz, de regulă, este vorba de permanenţa metodicii adoptate de reflectare a operaţiunilor economice, metodelor de evaluare a activelor şi datoriilor, de calculare a uzurii mijloacelor fixe şi amortizării activelor nemateriale în decursul anului de gestiune, precum şi de la un an de gestiune la altul. Totodată, o atare convenţie nu semnifică interzicerea de a introduce modificări în politica de contabilitate.În acest caz este vorba de raţionalitatea şi justificarea modificărilor introduse în politica de contabilitate în fiecare caz concret. De exemplu, în conformitate cu S.N.C.16 " Contabilitatea activelor materiale pe termen lung", întreprinderea, în caz de necesitate, poate să introducă modificări în metodele de calculare a uzurii, să precizeze duratele de funcţionare utilă a obiectelor respective de mijloace fixe.

Specializarea exerciţiilor (metoda calculării). Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare ale perioadei în care au avut loc, indiferent de momentul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti, de exemplu, veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor se constată la livrarea lor şi transmiterea drepturilor de proprietate cumpărătorului; veniturile din prestarea serviciilor - pe măsura efectuării acestora; veniturile sub formă de dobînzi, redevenţe şi dividende - la calcularea acestora, indiferent de momentul primirii mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare. Energia electrică consumată se trece la consumuri sau cheltuieli în perioada de gestiune în care a fost consumată, indiferent de momentul virării mijloacelor băneşti. În mod analog se contabilizează salariul calculat, cheltuielile de deplasare, de transport etc. Conform prevederii date la formarea politicii de contabilitate întreprinderea trebuie să pornească de la incoincidenţa eventuală temporală a operaţiunii economice şi a asigurării cu bani a acesteia. De aici rezultă că toate operaţiunile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în momentul realizării acestora. Nici o operaţiune nu poate fi stopată sau accelerată din punctul de vedere al înregistrării acesteia în contabilitate.Rapoartele financiare bazate pe principiul specializării exerciţiilor asigură utilizatorii cu informaţii nu numai privind operaţiunile precedente legate de primirea sau plata mijloacelor băneşti, dar şi privind datoriile aferente plăţii mijloacelor băneşti în viitor şi încasările ulterioare ale acestora.

8. Politica de contabilitate adoptată de întreprindere trebuie să asigure respectarea următoarelor principii: prudenţa, prioritatea conţinutului asupra formei, importanţa relativă (esenţialitatea) (S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 7).

Prudenţa. La luarea deciziilor în condiţiile unei incertitudini este necesar să fie respectate măsurile de precauţie ca activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile - subevaluate. Conform acestui principiu, veniturile se constată numai în cazul în care au fost cîştigate, iar cheltuielile - nemijlocit în momentul efectuării acestora. Metodele acceptate de întreprindere trebuie să asigure un grad mai înalt de disponibilitate de a reflecta în contabilitate şi rapoartele financiare cheltuielile şi datoriile decît veniturile şi activele. De exemplu, stocurile de mărfuri şi materiale se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil la suma cea mai mică dintre "cost" şi "valoarea realizabilă netă". Pierderile din lipsurile şi deteriorarea valorilor se trec la cheltuieli în momentul constatării acestora (indiferent de cauzele lor), iar sumele de recuperare a acestor pierderi de către persoanele vinovate (venitul) se constată şi se reflectă în contabilitate numai atunci cînd întreprinderea dispune de o certitudine argumentată privind primirea acestora (acordul în scris al angajatului privind recuperarea daunei materiale cauzate, decizia judecătorească etc.). Respectarea principiului prudenţei permite întreprinderii, dacă este necesar, să creeze rezervele respective pe seama cheltuielilor perioadei, de exemplu, pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase, pentru returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute, pentru reparaţiile şi deservirea cu garanţie a mărfurilor vîndute etc.

În acelaşi timp la alegerea politicii de contabilitate este inadmisibilă o prudenţă exagerată care poate conduce la crearea unor rezerve nejustificate, denaturînd astfel informaţiile furnizate utilizatorilor de rapoarte financiare.

Prioritatea conţinutului asupra formei. Metodele acceptate în politica de contabilitate trebuie să fie orientate spre reflectarea operaţiunilor economice în contabilitate, pornind nu numai de la forma juridică a acestora, dar şi de la conţinutul economic şi situaţia economică în care acestea au fost efectuate. De exemplu, mijloacele fixe arendate pe termen lung (cu dreptul de răscumpărare) nu constituie proprietatea arendaşului, dar sînt reflectate în bilanţul lui, deoarece avantajul economic rezultat din acestea în decursul unei perioade îndelungate îl obţine el şi nu arendatorul. Respectarea acestui principiu este deosebit de importantă în condiţiile constituirii economiei de piaţă, cînd legislaţia şi baza normativă a contabilităţii privind unele probleme rămîn în urma evoluţiei practicii activităţii economico-financiare a întreprinderilor.

Importanţa relativă (esenţialitatea). În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru utilizatorii rapoartelor financiare din punctul de vedere al posibilităţii utilizării acesteia pentru diferite evaluări şi luarea deciziilor. Informaţia se consideră esenţială în cazul cînd lipsa sau insuficienţa acesteia poate să influenţeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor financiare. În acelaşi timp în cazul cînd informaţia sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanţă mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesenţială. De exemplu, rapoartele financiare publicate ale unor întreprinderi mari pot fi exprimate în mii lei, întrucît sumele neînsemnate nu influenţează procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului esenţialităţii are menirea să contribuie la simplificarea lucrărilor de prelucrare a informaţiei şi întocmire a rapoartelor financiare.

9. Convenţiile fundamentale şi principiile contabilităţii trebuie să constituie baza elaborării politicii de contabilitate a întreprinderii. Nerespectarea acestora denaturează informaţia privind situaţia patrimonială, financiară şi rezultatele activităţii întreprinderii şi se consideră ca o încălcare a regulilor de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare.

10. La alegerea şi argumentarea politicii de contabilitate a unei întreprinderi concrete, în afară de convenţiile şi principiile fundamentale sus-menţionate, este necesar a lua în considerare următorii factori(S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 8):

a) forma de proprietate şi statutul organizatorico-juridic al întreprinderii (societate pe acţiuni, întreprindere de stat, întreprindere individuală, societate cu răspundere limitată, întreprindere cu capital străin etc.);

b) apartenenţa de ramură şi tipul de activitate (industrie, agricultură, construcţii, comerţ, transport, ştiinţă, activitate de intermediar etc. );

c) proporţiile întreprinderii (volumul producţiei, cifra de afaceri, efectivul personalului etc. );

d) structura organizatorică de gestiune şi existenţa subdiviziunilor structurale (brigăzilor, secţiilor, filialelor, reprezentanţelor etc. ), gradul de libertate a acţiunilor în problemele formării preţurilor, livrărilor de producţie;

e) strategia dezvoltării economico-financiare (scopurile şi sarcinile dezvoltării economice a întreprinderii, perspectivele pe termen lung, direcţiile previzibile ale investiţiilor, abordările tactice ale soluţionării problemelor de perspectivă);

f) recuperarea cheltuielilor;

g) nivelul dotării tehnice a întreprinderii, inclusiv computerizarea;

h) nivelul de calificare a cadrelor (experienţa, deprinderile, înţelegerea sarcinilor şi problemelor, posibilitatea soluţionării acestora);

i) situaţia economică (existenţa infrastructurii de piaţă, starea financiară, condiţiile pentru investiţii etc. );

j) starea sistemului de reglementare normativă a contabilităţii şi fiscalităţii.

Numai analiza sistemică şi evidenţa tuturor factorilor pot să contribuie la elaborarea politicii de contabilitate argumentate şi optime a întreprinderii.

11. Politica de contabilitate se formează în baza actelor legislative şi normative incluse în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii în Republica Moldova (legile şi actele legislative, adoptate de Parlament, decretele Preşedintelui, hotărîrile Guvernului, S.N.C., comentariile la S.N.C., Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor şi alte acte normative, aprobate de Ministerul Finanţelor).

12. Procedura elaborării politicii de contabilitate vizînd o problemă (sector) concretă a contabilităţii constă în alegerea unei variante din cîteva, admise de actele legislative şi normative, în justificarea metodei alese, pornind de la particularităţile activităţii întreprinderii şi acceptarea acesteia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. De exemplu, S.N.C.16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" recomandă cîteva metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:

- metoda casării liniare;

- metoda proporţional volumului lucrărilor executate (producţiei fabricate);

- metoda soldului degresiv;

- metoda degresivă cu rată descrescătoare.

La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii care corespunde într-o măsură mai mare modelului prevăzut de exploatare a unui obiect concret de mijloace fixe. Astfel, întrucît automobilul pierde un mare procent din valoare în primii ani de exploatare, uzura lui trebuie să fie calculată prin metoda soldului degresiv, dar nu prin metoda casării liniare, conform căreia se calculează uzura clădirilor şi altor obiecte care îşi pierd valoarea uniform, în decursul întregii durate de exploatare.

S.N.C.18 "Venitul" prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie sau pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.

13. Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte metodele de ţinere a contabilităţii vizînd o problemă concretă, întreprinderea este în drept să elaboreze metoda respectivă autonom sau cu atragerea firmei de consulting (de audit). În acest caz trebuie să se pornească de la

a) convenţiile şi principiile fundamentale prevăzute de S.N.C.1 "Politica de contabilitate";

b) prevederile altor S.N.C., în care se examinează probleme similare;

c) cerinţele actelor legislative şi normative, care sînt în vigoare în Republica Moldova privind problema respectivă sau analogică.

14. Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esenţial la diverse întreprinderi. Variantele şi regulile de evaluare şi contabilizare a activelor şi datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor acceptabile pentru o întreprindere pot să influenţeze negativ asupra rezultatelor activităţii altei întreprinderi sau chiar să fie absolut inutile pentru aceasta. Astfel, în conformitate cu S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" evaluarea materialelor în contabilitatea curentă poate să fie efectuată prin trei metode: de identificare, FIFO şi costului mediu ponderat.

Metoda de identificare prevede determinarea costului fiecărei unităţi a stocurilor de mărfuri şi materiale şi este adecvată pentru întreprinderile cu producţie individuală şi în serii mici. Metodele FIFO şi costului mediu ponderat pot fi utilizate la întreprinderile care dispun de un asortiment bogat şi variat de stocuri de mărfuri şi materiale. În acest caz metoda FIFO este preferabilă la majorarea permanentă a preţurilor, iar metoda costului mediu ponderat - în cazul variaţiilor considerabile de preţuri la stocurile de mărfuri şi materiale.

15. Politica de contabilitate pentru anul curent se aprobă de conducătorul întreprinderii la finele anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie al anului de gestiune. Ea se aplică de toate subdiviziunile structurale ale întreprinderii, inclusiv cele evidenţiate într-un bilanţ distinct, indiferent de sediul lor. În cazul în care subdiviziunile sînt situate peste hotarele Republicii Moldova acestea trebuie să aplice politica de contabilitate adoptată de întreprindere şi să respecte concomitent regulile contabilităţii, care sînt în vigoare în ţara aflării lor. Aceasta înseamnă că atare subdiviziuni trebuie să ţină contabilitatea conform regulilor a două ţări.

16. Întreprinderea nou creată îşi elaborează politica proprie de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la dobîndirea drepturilor de persoană juridică. Procedurile şi metodele contabile alese se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat a acesteia (S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 11).

17. Politica de contabilitate aleasă de întreprindere trebuie să fie aplicată consecutiv - de la o perioadă de gestiune la alta. În cazurile prevăzute de paragraful 12 al S.N.C.1 "Politica de contabilitate" întreprinderea poate să introducă modificări în politica de contabilitate, adică să nu respecte în decursul anului de gestiune principiul permanenţei. De exemplu, modificările în politica de contabilitate pot fi operate în cazul

a) reorganizării întreprinderii (contopirii, asocierii, separării), care în conformitate cu legislaţia în vigoare poate fi efectuată conform deciziei fondatorilor (participanţilor), organelor de stat împuternicite sau organului judiciar. În aceste cazuri modificările în politica de contabilitate se introduc la data înregistrării de stat a persoanelor juridice nou apărute;

b) schimbării proprietarilor - la data schimbării proprietarilor (participanţilor);

c) introducerii modificărilor în legislaţia în vigoare (interzicerea sau limitarea unei sau altei activităţi, introducerea sau anularea reglementării de stat a preţurilor la produse; modificarea condiţiilor activităţii economice externe - înăsprirea substanţială sau liberalizarea regimului fiscal, creşterea nivelului inflaţiei; modificarea unor prevederi şi altor acte normative) - la data intrării în vigoare a modificărilor şi completărilor actelor legislative şi normative;

d) elaborării noilor metode de ţinere a contabilităţii (introducerea în S.N.C. a metodelor suplimentare de evaluare a activelor, de calculare a uzurii mijloacelor fixe, metodelor de constatare a veniturilor şi cheltuielilor etc.) - începînd cu 1 ianuarie a anului următor, cu excepţia unor situaţii excepţionale. Precizarea politicii de contabilitate de la începutul noului an de gestiune asigură consecutivitatea exerciţiului contabil în decursul anului de gestiune şi comparabilitatea indicatorilor formaţi în contabilitate.

Toate modificările în politica de contabilitate, indiferent de cauzele apariţiei lor, trebuie să fie argumentate şi perfectate prin documente de dispoziţie (ordine, dispoziţii), indicîndu-se data intrării în vigoare a acestora.

 

Publicitatea politicii de contabilitate

18. Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare şi trebuie să fie adusă la cunoştinţa tuturor categoriilor de utilizatori de informaţii contabile: acţionari, investitori, creditori, personalul întreprinderii, organele fiscale şi financiare etc. Forma de prezentare a politicii de contabilitate este determinată de întreprinderea însăşi. Utilizatorilor de informaţii le poate fi prezentat fie ordinul privind politica de contabilitate, fie extrasele din acesta care reflectă procedeele şi metodele principale utilizate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare. Însă în orice caz politica de contabilitate trebuie să fie inclusă într-un capitol special al anexelor la rapoartele financiare anuale. Rapoartele financiare trimestriale pot să nu cuprindă informaţii referitoare la politica de contabilitate în cazul cînd în ultima n-au fost introduse modificări din data prezentării rapoartelor precedente care cuprind politica de contabilitate.Explicaţiile la politica de contabilitate trebuie să fie clare, succinte şi să nu dubleze informaţia conţinută în alte capitole ale raportului financiar anual.

19. În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite procedeele şi metodele de ţinere a contabilităţii, acceptate la elaborarea politicii de contabilitate, care influenţează substanţial asupra aprecierii rezultatelor activităţii întreprinderii şi luării deciziilor de către utilizatorii de rapoarte financiare. Se consideră esenţiale acele metode de ţinere a contabilităţii, fără cunoaşterea cărora este imposibilă evaluarea veridică de către utilizatorii rapoartelor financiare a stării patrimoniale şi financiare, fluxului de numerar şi rezultatelor activităţii întreprinderii.

20. Principalele procedee şi metode de ţinere a contabilităţii adoptate la formarea politicii de contabilitate a întreprinderii şi care urmează să fie dezvăluite în rapoartele financiare sînt următoarele:

- procedeele de evaluare a activelor nemateriale, mijloacelor fixe şi metodele de calculare a amortizării, uzurii acestora;

- metodele de evaluare a investiţiilor pe termen lung şi pe termen scurt în părţi legate şi nelegate;

- modul de evaluare şi calculare a costului stocurilor de mărfuri şi materiale;

- modul de evaluare şi contabilizare a creanţelor pe termen lung şi pe termen scurt;

- metodele de evaluare şi modul de contabilizare a corecţiilor la datoriile dubioase;

- modul de contabilizare a cheltuielilor pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, experimentare şi proiectare;

- modul de creare şi contabilizare a rezervelor incluse în capitalul propriu;

- modul de contabilizare a creditelor bancare şi împrumuturilor, de constatare şi determinare a cheltuielilor aferente împrumuturilor, condiţiile de capitalizare a acestora;

- componenţa şi modul de formare şi contabilizare a rezervelor pentru cheltuieli şi plăţi preliminate;

- componenţa şi modul de constatare şi contabilizare a veniturilor şi cheltuielilor pe feluri de activităţi ale întreprinderii;

- modul de contabilizare a arendei, instrumentelor financiare;

- nomenclatorul şi modul de contabilizare a impozitelor, inclusiv impozitele amînate;

- modul de contabilizare a cheltuielilor pentru pensii şi plata indemnizaţiilor personalului;

- modul de reflectare în contabilitate a rezultatelor variaţiilor cursurilor valutare;

- criteriile de stabilire a sectoarelor industriale şi geografice şi metodele de repartizare a veniturilor şi cheltuielilor între sectoare;

- modul de contabilizare a subvenţiilor guvernamentale.

Componenţa şi conţinutul informaţiei referitoare la politica de contabilitate privind unele probleme concrete ale contabilităţii, care urmează să fie dezvăluită în rapoartele financiare, sînt determinate de fiecare întreprindere, pornind de la cerinţele S.N.C. respective.

21. În afară de variantele şi metodele de ţinere a contabilităţii enumerate întreprinderea trebuie să indice separat în rapoartele financiare modificările în politica de contabilitate introduse în perioada de gestiune şi cauzele apariţiei acestora, precum şi să aprecieze consecinţele modificărilor în expresie valorică. De exemplu, dacă în cursul anului de gestiune întreprinderea a aplicat altă metodă de calculare a uzurii mijloacelor fixe, la dezvăluirea politicii de contabilitate trebuie indicate cauzele modificării şi influenţa acesteia asupra mărimii rezultatului financiar contabil.

22. Dezvăluirea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea greşită sau inexactă a informaţiilor şi nu exonerează răspunderea conducerii întreprinderii pentru încălcarea regulilor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare (S.N.C.1 "Politica de contabilitate", paragraful 18).

 

Data intrării comentariilor în vigoare

23. Prezentele comentarii intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

Anexă

Ordin nr.122

"___"______________1998

Cu privire la politica de contabilitate a

Societăţii pe Acţiuni "ZX" pentru anul 1999*

_______________

* În exemplul de faţă este prezentată o singură variantă de formare a politicii de contabilitate.În loc de informaţiile indicate în paranteze este necesar a indica informaţia concretă sau a răspunde la întrebări. La elaborarea politicii de contabilitate a întreprinderii proprii pot fi alese alte metode şi procedee de ţinere a contabilităţii, prevăzute de S.N.C.

 

Dispoziţii generale

1. Societatea pe Acţiuni (în continuare - S.A.) "ZX" a fost fondată la 18 februarie 1994 şi înregistrată în Republica Moldova pe adresa: mun. Chişinău, str.Trandafirilor, 11.

2. Principalele tipuri de activităţi desfăşurate de S.A. "ZX" sînt (producţia utilajului specializat şi a mărfurilor nealimentare de larg consum, prestarea serviciilor privind instalarea utilajului).

3. Politica de contabilitate este elaborată în baza:

- Legii contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995;

- Standardelor naţionale de contabilitate, aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997;

- Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997.

4. Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul S.A., care creează condiţiile necesare pentru organizarea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea oportună a rapoartelor, asigură îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile şi serviciile cu profil contabil a cerinţelor contabilului-şef (şefului serviciului contabil) privind întocmirea documentelor şi prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei şi completarea rapoartelor financiare.

5. Evidenţa contabilă la S.A. "ZX" este ţinută de contabilitate care constituie o subdiviziune structurală autonomă a întreprinderii.

6. Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice efectuate, prezentarea informaţiei operative şi întocmirea rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizare a contabilităţii.

7. Contabilul-şef, de comun acord cu conducătorul S.A., semnează acte care servesc drept temei pentru primirea şi predarea valorilor în mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, precum şi privind datoriile de decontare, creditare şi financiare.

8. Contabilului-şef i se interzice să primească spre executare documente privind operaţiile care contrazic actelor normative şi încalcă disciplina contractuală şi financiară.

9. Rapoartele financiare ale S.A., cu excepţia Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti, se întocmesc în baza metodei specializării exerciţiilor (calculării).

 

Variantele şi metodele alese de organizare a contabilităţii

Active nemateriale

10. În componenţa activelor nemateriale intră (brevetele, licenţele, programele informatice, fondul comercial). Activele nemateriale se reflectă în contabilitatea curentă şi bilanţul contabil (la valoarea de intrare sau reevaluată). Amortizarea activelor nemateriale se calculează (prin metoda liniară), ţinînd cont de duratele de utilizare a acestora:

(pentru brevete - 5 ani;

licenţe - 3 ani;

programe informatice - 2 ani;

fondul comercial - 10 ani).

 

Mijloace fixe

11. În componenţa mijloacelor fixe sînt incluse obiecte cu valoarea unitară de peste 1000 lei şi durata de funcţionare utilă mai mare de un an (clădiri, construcţii speciale, inventar gospodăresc, utilaj de producţie).

Mijloacele fixe se reflectă în bilanţ (la valoarea de intrare sau reevaluată). Uzura mijloacelor fixe se determină, pornind de la durata de serviciu util al acestora şi valoarea uzurabilă prin următoarele metode:

a) metoda casării liniare

- pentru clădirile administraţiei întreprinderii (durata de serviciu util - 50 ani), secţiilor (30 ani);

- pentru construcţii speciale (15 ani);

- pentru inventar gospodăresc (8 ani);

b) metoda soldului degresiv

- pentru utilajul de producţie (5 ani).

Valoarea uzurabilă a obiectelor de mijloace fixe se determină ca diferenţa dintre valorile de intrare şi rămasă ale acestora. Valoarea rămasă a mijloacelor fixe se calculează pentru fiecare obiect (grupe de obiecte) în momentul dării în folosinţă a acestora, luînd ca bază de calcul procentul stabilit de întreprindere în raport cu valoarea de intrare a obiectelor.

 

Stocuri de mărfuri şi materiale

12. Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind:

(- materiale destinate consumului în procesul de producţie;

- producţie în curs de execuţie;

- produse finite;

- obiecte de mică valoare şi scurtă durată).

Stocurile de mărfuri şi materiale, cu excepţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, sînt reflectate în rapoartele financiare (la suma cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă). În contabilitatea curentă se utilizează (metoda FIFO sau a costului mediu ponderat).

13. Mărfurile procurate pentru vînzare sînt reflectate în contabilitatea curentă (la valoarea de achiziţie sau valoarea de vînzare).

14. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt reflectate în bilanţ la suma valorii de achiziţie a obiectelor aflate la depozit şi valoarea rămasă a obiectelor aflate în exploatare. Uzura se calculează numai pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată cu valoarea unitară de peste 50 lei în proporţie de 100% din valoarea acestora, scăzîndu-se valoarea rămasă probabilă. Obiectele, a căror valoare individuală nu este mai mare de 50 lei, se trec la consumuri sau cheltuieli în măsura eliberării acestora de la depozit în exploatare.

 

Investiţii

15. În componenţa investiţiilor sînt incluse alocările de mijloace (în acţiuni şi obligaţiuni ale altor întreprinderi, certificate de trezorerie de stat, precum şi conturi de depozit). Investiţiile pe termen lung sînt reflectate în bilanţ (la valoarea de intrare sau valoarea reevaluată), iar cele pe termen scurt - (la suma cea mai mică dintre valoarea de intrare şi de piaţă).

 

Creanţe

16. Creanţele cuprind datoriile altor întreprinderi şi persoane fizice faţă de S.A. aferente facturilor comerciale, veniturilor calculate, avansurilor, chiriei etc. Creanţele se contabilizează şi se reflectă în bilanţ (la suma nominală), inclusiv TVA şi accize.

Pentru recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase întreprinderea creează pe seama cheltuielilor comerciale o rezervă specială (în mărime de 2% din volumul total al vînzărilor nete).

 

Mijloace băneşti

17. Soldurile mijloacelor băneşti în casă, la conturile de decontare, valutar etc. în bancă sînt reflectate în bilanţ (la suma nominală). Pentru mijloacele băneşti legate este rezervat un rînd distinct în anexa la bilanţul contabil.

 

Cheltuieli anticipate

18. La S.Acheltuieli.le anticipate sînt reflectate în evidenţă şi bilanţ în posturi distincte şi se trec la consumuri sau cheltuieli în măsura survenirii perioadei la care acestea se referă. Ele cuprind:

a) (plata de abonare la literatura tehnică şi periodică pe un termen de (_____));

b) (chiria virată în avans);

c) (plata poliţei de asigurare).

 

Capital propriu

19. Capitalul propriu cuprinde capitalul statutar şi suplimentar, rezervele, profitul (pierderea) nerepartizat al perioadelor de gestiune curentă şi precedente şi capitalul secundar.

20. Capitalul statutar este stabilit prin statutul S.A. în mărime de (___________ lei) şi nu se modifică pînă la primirea unor noi fondatori şi introducerea schimbărilor respective în statut.

S.A. creează rezerve conform actelor de constituire (pe seama profitului net după impozitare) în mărime de (___________ lei).

 

Datorii

21. În componenţa datoriilor sînt incluse creditele şi împrumuturile bancare primite, datoriile aferente facturilor comerciale, bugetului, personalului şi altor creditori.

22. Datoriile sînt prezentate în bilanţ (în sumele care trebuie să fie plătite sau în sumele necesare pentru achitarea datoriilor).

23. Datoriile aferente creditelor şi împrumuturilor bancare primite sînt reflectate în bilanţ (ţinînd cont de dobînzile aferente plăţii la finele perioadei de gestiune).

24. În scopul includerii uniforme a cheltuielilor ulterioare la cheltuielile sau consumurile anului de gestiune, S.A. creează rezerve:

a) (pentru plata concediilor muncitorilor în mărime de __________% din salariul calculat);

b) (pentru reparaţia mijloacelor fixe __________).

25. Veniturile obţinute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare, sînt reflectate separat în evidenţă şi rapoartele financiare şi se includ în venituri la survenirea perioadei de gestiune la care acestea se referă. Ele cuprind:

a) (chiria primită în avans);

b) (sumele daunelor materiale care urmează să fie recuperate de persoanele vinovate în următoarele perioade de gestiune).

 

Conversia valutelor străine

26. Soldurile mijloacelor aferente conturilor valutare, titlurile de valoare, creanţele şi angajamentele în valută străină sînt reflectate în rapoartele financiare în valută naţională (lei moldoveneşti) în sumele determinate prin recalcularea valutelor străine (la cursul Băncii Naţionale a Moldovei, care este în vigoare în ultima zi a perioadei de gestiune sau la data efectuării operaţiunii economice).

 

Venituri şi cheltuieli

27. Veniturile şi cheltuielile se constată şi se reflectă în rapoartele financiare conform metodei specializării exerciţiilor în perioada de gestiune în care s-au produs, indiferent de momentul primirii sau plăţii efective a mijloacelor băneşti.

28. Venitul din vînzarea producţiei se constată la livrarea acesteia şi transmiterea drepturilor de proprietate cumpărătorului, iar venitul din prestarea serviciilor pentru instalarea utilajului - pe măsura efectuării lor (după încheierea definitivă şi primirea lucrărilor de către beneficiar sau prin metoda procentului de execuţie).

29. Veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare sînt reflectate în raportul privind rezultatele financiare separat pe feluri de activităţi - operaţională, de investiţii şi financiară - şi pe evenimente excepţionale.

30. Profitul net se repartizează şi se utilizează în baza deciziilor adunării generale a acţionarilor pentru:

a) (plata dividendelor);

b) (crearea rezervelor);

c) (alte scopuri).

 

Impozitul pe venit

31. Impozitul pe venit se determină şi se plăteşte în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. În decursul anului 1999 impozitul pe venit (se plăteşte trimestrial sub formă de avansuri în mărime de 1/4 din suma impozitului pe anul 1998).

Comentarii

Articole similare

Înregistrare

Restabilire

Se încarcă...