1. (29.1.3.1.23)

Cum se deduc cheltuielilor legate de reziduurile, deșeurile și perisabilitatea naturală?

    Conform prevederilor art.24 alin. (13) din Codul fiscal, deducerea reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate anual de către conducătorii întreprinderilor.

    În conformitate cu art. l din Legea privind deşeurile de producţie şi menajere nr. l347 din 9 octombrie 1997, deşeurile reprezintă substanţe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut, integral sau parţial, valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sunt reutilizabile după prelucrare.

    De asemenea, potrivit Ordinului Ministrului Finanţelor nr.60 din 29 mai 2012 cu privire la aprobarea Regulamentului privind inventarierea, perisabilitatea naturală reprezintă pierderi de bunuri în limita normelor stabilite de legislaţie şi de conducătorul entităţii.

    La aceasta, prin noţiunea de perisabilitate se înţelege scăderea cantitativă care se produce (şi care se acceptă ca normală) la unele mărfuri, din cauza evaporării, uscării sau din cauza eliminării din circuit a unei părţi din marfă, ca urmare a distrugerii sau degradării prin manipulare ori ca urmare a unor procese naturale de alterare.

    De asemenea, rebuturile reprezintă produsele, semifabricatele care nu corespund cerinţelor standardelor tehnologice şi de calitate şi care nu pot fi utilizate conform destinaţiei iniţiale sau necesită consumuri suplimentare pentru corectarea lor.

    În acest context, în condițiile în care legislația nu stabilește limitele cheltuielilor legate de reziduuri, deșeuri și perisabilitatea naturală, limitele acestora urmează a fi aprobate de conducerea entității, pentru a asigura deducerea cheltuielilor respective la determinarea venitului impozabil.

    [Răspunsul a fost perfectat în baza explicațiilor oferite de către Ministerul Finanțelor nr.14/3-13/136 din 13 aprilie 2017]