1. (29.1.3.1.27)
Care cheltuieli se deduc din venitul impozabil?
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Totodată, conform pct.38 și 39 din anexa nr.1 la Hotarârea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activități de întreprinzător, fără care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cât și cu indici cantitativi. Cheltuielile suportate reprezintă cheltuielile ordinare şi necesare, plata cărora nu s-a efectuat, dar au fost determinate obligaţiuni privind plata lor.
Deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
În contextul celor expuse, cheltuielile agenților economici se vor permite spre deducere în cazul în care vor exista documente confirmative că cheltuielile respective au fost efectuate în cadrul activității de întreprinzător.
2. (29.1.7.88)
Care este modul de reţinere la sursa de plată a impozitului pe venit din veniturile aferente salariului achitat de către angajator?
Conform art.4 din Legea salarizării nr.847 din 14.02.2002, salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.
Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor.
Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie - şi luîndu-se în considerare vechimea în muncă.
Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.
Astfel, potrivit prevederilor art.88 alin.(1) din Codul fiscal, fiecare angajator care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.
Modul de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit reţinut din salariu şi din alte plăţi efectuate de către angajator în folosul angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări în conformitate cu prevederile Codului fiscal, se reglementează prin Regulamentul, aprobat de Hotărîrea Guvernului nr.697 din 22.08.2014.
3. (29.1.3.8.6)
În baza căror documente se va permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor aferente primirii serviciilor de la nerezident?
Cheltuielile agenților economici se permit spre deducere în cazul în care acesta va confirma documentar că cheltuielile respective au fost efectuate în cadrul activității de întreprinzător și corespund prevederilor expuse la art. 24 alin. (1) din Codul fiscal și pct. 39 din anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008.
Concomitent, menționăm că, justificarea documentară a tranzacției economice urmează a fi efectuată conform Legii contabilității nr.113 din 27.04.2007. Potrivit Legii Contabilității:
- document primar reprezintă confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment( art.3 alin.(1));
- faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare(art.19 alin(1));
- formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazurile prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către instituţiile financiare, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut(art.20 alin(1) lit.b));
- pentru operaţiunile de export-import al activelor şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica internaţională sau cele prevăzute de contract (art.20 alin.(4).
Astfel, înregistrarea operațiunilor economice privind importul de servicii se va efectua conform documentului (invoice) eliberat de către entitatea nerezidentă, precum și a extrasului din contul de card emis de către instituția financiară corespunzătoare.
[Răspunsul a fost perfectat în baza explicațiilor oferite de către Ministerul Finanțelor nr.14/3-06/250 din 04.08.2017]
Arhiva
Justificarea documentară a tranzacţiei economice urmează a fi efectuată ținînd cont de prevederile Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) şi alin. (2) din Legea contabilității, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare, care se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nominalizată, pentru operaţiunile de export-import al activelor şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica internaţională sau cele prevăzute de contract.
Astfel, confirmarea cheltuielilor legate de importul serviciilor de la nerezident se va efectua în baza contractului, invoice-ului, precum și altor documente aplicate în practica internaţională sau cele prevăzute de contract.
4. (29.1.3.1.7)
Se permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor de judecată suportate de agentul economic?
Conform, art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Totodată, conform pct. 39 din anexa nr.1 la Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuieli caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît şi cantitativi.
Astfel, se va permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor de judecată suportate de companie, dacă aceste cheltuieli se vor califica ca cheltuieli ordinare şi necesare.
Arhiva
Se permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor de judecată suportate de companiile de leasing?
Conform, art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Totodată, conform pct. 39 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 77 din 30.01.2008, cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuieli caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît şi cantitativi.
Astfel, se va permite deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor de judecată suportate de companiile de leasing, dacă aceste cheltuieli se vor califica ca cheltuieli ordinare şi necesare.
5. (29.1.3.1.5), comasat cu 29.1.3.1.23
Arhiva
Care este modalitatea deducerii în scopuri fiscale a reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale?
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activitatii de întreprinzător. Totodată, alin. (13) al articolului menţionat, stabileşte că, deducerea reziduurilor, deseurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate anual de către conducătorii întreprinderilor.