1. (29.1.3.55)
   Are dreptul sau nu întreprinderea a calcula, în scopuri fiscale, uzura pentru activele, valoarea cărora depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit în scopuri financiare, dar este mai mică de 6000 lei?
   În conformitate cu art.26 alin.(2) din CF, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoarea scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei. Modalitatea de determinare a uzurii este prevăzută în Regulamentul privind evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin HG nr. 289 din 14.03.2007.
   Astfel, în contextul legislaţiei în vigoare, abordările aferente reglementării mijloacelor fixe, potrivit noilor SNC, nu au impact asupra calificării lor în scopuri fiscale, în acest sens ţinîndu-se cont de prevederile art.26 alin.(2) din CF.

2. (29.1.8.34)
    Se menţine oare facilitatea fiscală prevăzută pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe în cazul în care agentul economic admite restanţe faţă de angajaţi la achitarea salariului pe parcursul câtorva luni?
    În conformitate cu prevederile art.24 alin.(21) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II din CF, se consideră venit impozabil venitul lunar a cărui mărime nu depăşeşte 2 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv, pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe şi corespunde activităţilor din anexa nr. 1, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
        a)agentul economic a achitat integral, la momentul acordării facilităţii, obligaţiile fiscale şi a efectuat alte plăţi la bugetul public naţional, iar pe parcursul întregii perioade de beneficiere de facilităţi, întîrzierea achitării integrale la bugetul public naţional a obligaţiilor fiscale şi a efectuării altor plăţi declarate, precum şi calculate în urma controlului fiscal, nu va depăşi 30 de zile calendaristice;
        b)ponderea venitului agentului economic din realizarea programelor constituie mai mult de 50% din venitul din vînzări;
        c)posturile angajaţilor corespund ocupaţiilor menţionate la anexa nr.2;
        d)posturile fac parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului;
        e)gajatul nu transmite soţiei (soţului) scutirea personală prevăzută la art.34 din CF.
    Respectiv, pornind de la prevederile normelor legislative citate, restricţia ce ţine de întârzierea plăţilor se referă doar la onorarea obligaţiilor faţă de bugetul public naţional, fără a se face vreo referinţă la alte angajamente asumate, decît cele stipulate expres.
    Totodată, în conformitate cu prevederile art.44 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător se aplică metoda de casă, conform căreia venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub formă de proprietate materială.
    Astfel, dat fiind faptul că apariţia obligaţiilor fiscale vizavi de persoana fizică apare la realizarea achitării şi declarării venitului sub formă de salariu şi a impozitului pe venit aferent, acest fapt nu cauzează încălcarea prevederilor legislative citate şi, respectiv, facilitatea fiscală prevăzută pentru angajaţii agenţilor economici a căror activitate de bază este realizarea de programe se menţine.

3. (29.1.6.29)
    Cum urmează de a fi reflectate în darea de seamă forma IRV 14 indemnizaţiile de eliberare din serviciu, începând cu luna mai a anului 2015?
    Începând cu 1 mai 2015, din categoria veniturilor neimpozabile au fost excluse indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei (art.20 lit. g) din Codul fiscal, în continuare CF).
    Astfel, indemnizaţiile de eliberare din serviciu fiind excluse din categoria veniturilor neimpozabile, se califică a fi drept venituri impozabile fiind atribuite la art. 18 lit. o) din CF, alte venituri.
    Ţinînd cont, că indemnizaţiile de eliberare din serviciu sunt achitate ulterior momentului rezilierii contractului de muncă, acestea cad sub regimul fiscal stabilit la art. 90 din Codul fiscal. Obligaţia de reţinere prealabilă la sursa de plată a impozitului pe venit în mărime de 7% survine din plăţile efectuate în favoarea persoanelor fizice care se referă la veniturile impozabile stabilite de art. 18 din Cod.
    Prin urmare, fiind stabilit că aferent indemnizaţiilor de eliberare din serviciu se aplică regimul fiscal stabilit de art.90 din Codul fiscal, în darea de seamă forma IRV14 acestea se vor reflecta la codul SER.