1. (29.1.2.16)
   Agentul economic a achitat persoanei fizice-cetățean indemnizația de concediere în cuantum mai mare decît mărimea specificată la alin. (1) art. 186 din Codul muncii. Se va considera venitul respectiv drept sursă de venit impozabilă pentru aceasta sau nu?
    În conformitate cu prevederile art. 18 și 20 din Codul fiscal, sumele primite de către persoanele fizice sub formă de indemnizație unică, reprezintă surse de venit impozabile.
   Astfel, indiferent de faptul stabilirii de către angajator în contractul colectiv sau contractul individual de muncă a prevederilor care prevăd mărimi sporite ale indemnizației de eliberare din serviciu comparativ cu cele prevăzute la art. 186 din Codul muncii, suma indemnizației achitate angajatului constituie sursă de venit impozabilă.

    Arhiva
    Agentul economic a achitat persoanei fizice-cetățean indemnizația de concediere în cuantum mai mare decît mărimea specificată la alin. (1) art. 186 din Codul muncii. Se va considera venitul respectiv drept sursă de venit impozabilă pentru aceasta sau nu?
    Conform prevederilor art. 20 lit. g) din Codul fiscal, indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei sunt surse de venit neimpozabile. În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) din Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28.03.2003, salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unităţii sau cu încetarea activităţii angajatorului persoană fizică (art.86 alin.(1) lit.b)), sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (art.86 alin.(1) lit.c)) li se garantează:
 a) pentru prima lună, plata unei indemnizaţii de eliberare din serviciu egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămînal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decît un salariu mediu lunar. Dacă unitatea a fost succesorul de drept al unei unităţi reorganizate anterior şi contractul individual de muncă cu salariaţii în cauză nu a încetat anterior (art.81), se vor lua în calcul toţi anii de activitate;
 b) pentru a doua lună, plata unei indemnizaţii de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în cîmpul muncii;
 c) pentru a treia lună, plata unei indemnizaţii de eliberare din serviciu egală cu cuantumul salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă în calitate de şomer şi nu a fost plasat în cîmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul respectiv;
 d) la lichidarea unităţii, prin acordul scris al părţilor, achitarea integrală a sumelor legate de concedierea salariatului pe toate 3 luni, la data concedierii.
    Totodată, potrivit alin. (5) al articolului menționat, în contractul colectiv sau în cel individual de muncă pot fi prevăzute şi alte cazuri de plată a indemnizației de eliberare din serviciu, mărimi sporite ale acesteia, precum şi termene mai îndelungate de plată a indemnizației.
    Astfel, reieșind din cele menționate în cazul în care angajatorul a stabilit suplimentar în contractul colectiv sau contractul individual de muncă prevederi care stabilesc mărimi sporite ale indemnizației de eliberare din serviciu, suma indemnizației achitate în cuantum mai mare decît indemnizația specificată la alin.(1) art.186 din Codul muncii nu constituie sursă de venit impozabilă. 

2. (29.1.2.13)
    Care sume se vor considera drept recompense și facilități acordate de angajator pentru hrana organizată angajaților?
    În conformitate cu pct. 8 al Regulamentului cu privire la cuantumul și criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transportul, hrana și studiile profesionale ale angajatului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 144 din 26.02.2014, în cazul în care angajatorul suportă cheltuieli pentru hrana organizată a angajaților, sumele ce se încadrează în valoarea stabilită (35 lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată de către angajat), nu se vor considera drept recompense și facilități acordate de angajator din perspectiva angajatului și a angajatorului și, respectiv, nu vor implica careva obligații fiscale, de reținere sau calculare adiționale pentru angajați.
    În cazul depășirii plafonului stabilit, se vor considera drept recompense și facilități acordate de angajator doar sumele ce depășesc plafonul respectiv.

    Arhiva
    Care sume se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator pentru hrana organizată angajaţilor?
    În conformitate cu pct. 8 al Regulamentului cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, sumele ce se încadrează în valoarea stabilită (35 lei (fără TVA) per angajat pentru fiecare zi efectiv lucrată de către angajat), nu se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi a angajatorului şi, respectiv, nu vor implica careva obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţionale pentru angajaţi. În cazul depăşirii plafonului stabilit, se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator doar sumele ce depăşesc plafonul respectiv.

3. (29.1.2.12)
    Cum urmează a fi aplicat impozitul pe venit în cazul în care agentul economic a obținut compensarea daunei materiale în baza unei încheieri a instanței de judecată?
    În conformitate cu prevederile art. 20 lit. z⁶) din Codul fiscal, veniturile obținute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate constituie sursă de venit neimpozabilă, în partea în care compensația acordată nu depășește dauna materială cauzată.

    Arhiva
    Cum urmează a fi aplicat impozitul pe venit în cazul în care agentul economic a obţinut compensarea daunei materiale în baza unei încheieri a instanţei de judecată?
    În conformitate cu prevederile art.20 lit.z⁶) din Codul fiscal, veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate constituie sursă de venit neimpozabilă, în partea în care compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată.
    Totodată, în conformitate cu prevederile pct.35 lit. i) din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.77 din 30.01.2008, în venitul brut al persoanelor ce practică activitate de întreprinzător la calcularea venitului impozabil nu se includ veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată.
    Respectiv, în cazul în care agentul economic a obţinut compensarea daunei materiale (a prejudiciului cauzat) în baza încheierii instanţei de judecată, acest venit nu se va include în venitul brut al persoanelor ce practică activitate de întreprinzător.

4. (29.1.2.9)
    Modificare în Baza generalizată a practicii fiscale în temeiul Legii nr. 71 din 12.04.2015 privind modificarea art. 20 din Codul fiscal, publicată în M.O nr. 102-104/170 din 28.04.2015

    Arhiva
    Se consideră ca surse de venit neimpozabile, plăţile achitate potrivit prevederilor art. 186 alin. (5) din Codul muncii?
    În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (5) din Codul muncii nr.154-XV din 28.03.2003 în contractul colectiv sau în cel individual de muncă pot fi prevăzute şi alte cazuri de plată a indemnizaţiei de eliberare din serviciu, mărimi sporite ale acesteia, precum şi termene mai îndelungate de menţinere a salariului. Potrivit prevederilor art. 20 lit. g) din Codul fiscal, indemnizaţiile de concediere stabilite la art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, sunt surse de venit neimpozabile. În ceia ce priveşte sumele achitate în baza art. 186 alin. (5) din Codul muncii, acestea reprezintă surse de venit impozabile, potrivit prevederilor art. 18 lit. o) din Codul fiscal.