1. (29.1.3.52)
     Există temei de calculare și deducere a uzurii în scopuri fiscale, în cazul în care bunul a fost utilizat parțial în activitatea de întreprinzător pe parcursul anului, sau a fost utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline?
     Potrivit art.26 alin.(2) din Codul Fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei. Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind evidenta şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 14.03.2007.
     Totodată, Codul fiscal, în art.44 alin.(7) specifică că, în scopuri fiscale, se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care nu contravin prevederilor Codului Fiscal. 
     Conform prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate, calcularea amortizării mijloacelor fixe nu se întrerupe pentru obiecte aflate în procesul de reparaţie, de modernizare, în rezervă, în conservare sau nefolosite din alte motive.
     Astfel, cheltuielile privind uzura mijlocului fix (fie chiar și utilizat parțial din punct de vedere a capacității sale depline), se vor permite la deducere în scopuri fiscale pentru întreaga perioadă de raportare.
     Mai mult ca atît, potrivit pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.3/1 din 13 noiembrie 2014, pornind de la prevederile art.26 alin.(2) din Codul fiscal, pentru mijloacele fixe imobile și mobile, care au fost utilizate parțial (atît din punct de vedere temporar, cît și din punct de vedere structural) în activitatea de întreprinzător pe parcursul perioadei fiscale, uzura urmează a fi calculată pentru întreaga perioadă de gestiune.

2. (29.1.8.31)
     Se consideră venituri operaționale pasibile impozitării cu 3% veniturile sub formă de dobînzi bancare, în cazul în care un agent economic, care nu este subiect al impunerii cu TVA, nu obține alte venituri decît acestea?
     În conformitate cu prevederile art.1 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992, antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. 
     În conformitate cu prevederile art.44 alin.(7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale, se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, care nu contravin prevederilor Codului Fiscal.
     Pornind de la prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate, activitatea operaţională este activitatea de bază a entităţii în vederea obţinerii venitului din vînzarea producţiei, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, precum şi din alte tipuri de activităţi, care nu constituie nici activitate de investiţii, nici activitate financiară sau totalitatea operaţiunilor economice aferente activităţilor principale ale entităţii, precum şi activităţile conexe acestora.
     Totodată, pornind de la Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei, activitate de bază se consideră activitatea subiectului juridic, căreia îi revine cea mai mare pondere a valorii adăugate, iar activitate principală este acea activitate care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată totală a unităţii luate în considerare.
     Respectiv, reieșind din cele menționate, dat fiind faptul că obținerea veniturilor sub formă de dobînzi nu reprezintă un rezultat al activității de antreprenoriat, neputînd fi calificat în calitate de activitate de bază (principală), nu este temei de considerare a acestuia drept activitate operațională și impozitare cu 3%.
     Mai mult ca atît, concluzia dată a fost prevăzută și în pct.1 al Deciziei Consiliului Consultativ al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.3/2 din 13 noiembrie 2014, prin care se menținează faptul că veniturile sub formă de dobînzi aferente depozitelor bancare nu constituie activitate de antreprenoriat, dar reprezintă alte venituri decît cele operaționale, acestea, respectiv, neconstituind obiect al impunerii cu impozitul pe venit din activitatea operațională.

3. (29.1.7.64)
     Apare necesitatea reţinerii impozitului pe venit la sursa de plată din plăţile îndreptate în favoarea unui întreprinzător individual sau gospodărie ţărănească din dividende sau royalty?
     În conformitate cu prevederile art.90¹ (3¹) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin şi achită la buget un impozit în mărime de: 
- 6% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, cu excepţia celor aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008-2011 inclusiv; 
- 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008-2011 inclusiv. 
     În același timp, în conformitate cu prevederile art.90¹ (3¹) din Codul fiscal, persoanele specificate la art.90 reţin şi achită la buget un impozit în mărime de 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice. 
     Astfel, dat fiind faptul că nu există o derogare expresă de la categoria persoanei (inclusiv fizice), apare necesitatea reţinerii impozitului pe venit la sursa de plată din plăţile date îndreptate în favoarea unui întreprinzător individual sau gospodărie ţărănească. 
     Totodată, în conformitate cu prevederile art.90¹ alin.(4) din Codul fiscal, reţinerea finală a impozitului stabilit prin prezentul articol scuteşte beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor specificate la alin.(1), (3), (3¹), (3³) , (3⁴) şi (3⁵) de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora. Respectiv, veniturile date urmează a fi ajustate fie prin Anexa 1D „Ajustarea (majorarea/ micşorarea) veniturilor conform prevederilor legislaţiei fiscale", completînd boxa 02019 „Altele" din Declaraţia VEN12 în cazul în care întreprinzătorul individual sau gospodăria ţărănească nu se conformă prevederilor menţionate în art.92 alin.(8) din Codul fiscal, fie în Darea de seamă UNIF07, în mod similar.

4. (29.2.3.43)
     Cum se va completa cererea de acordare a scutirilor, în cazul în care se solicită scutirea pentru cîteva persoane întreţinute?
     Conform prevederilor art.35 alin. (1) din Codul fiscal, contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire anuală pentru fiecare persoană întreținută, precum și pentru invalizii din copilărie în mărimea stabilită în acest articol, după caz.
     În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii care urmează a fi acordată angajatului, ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să prezinte patronului cererea privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu la care are dreptul (în continuare - cerere), anexînd la ea documentele certificatoare a acestui drept.
     În cazul în care persoana fizică ce solicită scutirea are la întreţinere mai multe persoane, la completarea cererii, în boxa Nx se va indica litera N urmată de cifra ce definește numărul persoanelor întreținute (1, 2, ,3 ...) , în același timp bifîndu-se și boxa adiacentă corespunzătoare.
     ¹ Anexa nr.6 din Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către patron în folosul angajatului, precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22.08.2014 (Monitorul Oficial nr.256-260/745 din 29.08.2014)

5. (29.1.6.23)
     Care este modalitatea de declarare a impozitului pe venit de către agentul economic care pe parcursul anului a fost reorganizat din întreprinzător individual în societate cu răspundere limitată?
     Potrivit art.83 alin.(4) din Codul fiscal, declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă organului fiscal nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.
     În conformitate cu prevederile art.12¹ din Codul fiscal, prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată. Totodată, pentru întreprinderile lichidate sau reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data radierii întreprinderii din Registrul de stat. 
     Potrivit art.22 alin.(11) din Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, reorganizarea persoanei juridice prin transformare se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a noii forme juridice de organizare a persoanei juridice create ca urmare a transformării. 
     Respectiv, pentru întreprinderea reorganizată pe parcursul anului vor exista două perioade fiscale: prima perioadă fiscală va coincide cu începutul anului calendaristic pînă la data radierii din Registrul de stat a întreprinderii supusă reorganizării, iar a doua - din momentul înregistrării de stat a noii forme juridice de organizare a persoanei juridice create ca urmare a transformării și pînă la finele anului calendaristic.
     Astfel, pentru perioadele respective urmează a fi prezentate două declarații cu privire la impozitul pe venit, cu bifarea persoanei cu forma organizatorico-juridică corespunzătoare.