37.9k
Home  »  Articole  »  Fiscalitate   »   Avizul ACAP asupra ”Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2012-2014” şi asupra proiectului legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

Avizul ACAP asupra ”Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2012-2014” şi asupra proiectului legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

27.06.20112.918 views
(Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

D-lui Victor Barbăneagră,

Viceministrului Finanţelor,

str. Cosmonauţilor 7

Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova

MD-2005 mun. Chişinău, Republica Moldova

AVIZ

asupra ”Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2012-2014” şi
asupra proiectului legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

 

Prin prezentul, Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP RM) vă aduce la cunoştinţă, că a examinat „Obiectivele politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2012-2014”, proiectul legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a pregătit unele propuneri ce ţin de documentele analizate. Ne adresăm cu rugămintea să faceţi cunoştinţă şi să ţineţi cont de propunerile, expuse de membrii asociaţiei noastre şi prezentate în acest aviz, la definitivarea politicii fiscale şi administrării fiscale pe perioada următoare.

ACAP RM este o asociaţie profesională ce numără peste 700 membri.

Noi servim interesul public. ACAP RM contribuie la dezvoltarea şi întărirea profesiei contabile în Republica Moldova şi stimulează membrii săi să adere la cele mai înalte standarde profesionale.

 

Administrarea fiscală

1. Dorim să vă atragem atenţia la norma, care se conţine în art. 11 al Codului fiscal, care prevede că„toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului”, insă care în realitate nu lucrează şi din această cauză se comit abuzuri. Organele fiscale nu poartă nici o responsabilitate pentru încălcarea acestei norme legale şi o ignoră. Modificările, care sunt oportune de a fi acceptate, urmează să soluţioneze două probleme:

- Să excludă abuzurile atunci când această normă nici nu este luată în seamă;

- Să fie determinată responsabilitatea personală a funcţionarilor fiscali pentru ignorarea acestei norme legale şi responsabilitatea organelor de control pentru nerespectarea acestei norme a Codului Fiscal.

Organele abilitate de stat urmează să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea funcţionalităţii normei.

2. Constatăm că prin amendamentele propuse se prelungeşte practica de transmitere a unor funcţii de administrare fiscală pe umerii contribuabililor. Mai mult ca atât, se propun sancţiuni drastice pentru întreprinderi pentru îndeplinirea neconştiincioasă a acestor funcţii. De exemplu, ordinea propusă privind completarea facturilor fiscale, ce ţin de livrarea produselor social necesare. Tema dată este bolnăvicioasă pentru întreprinderi, deoarece abundă în neclarităţi, opinii diferite privind modul de completare a facturilor etc. Hotărârea Guvernului nr. 547 din 04.08.1995 „Cu privire la aprobarea modificărilor ce se operează în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 547 din 4 august  1995”, care reglementează această situaţie, este învechită. Noţiunile, definiţiile folosite în acest document, de asemenea, sunt învechite şi contravin noţiunilor corespunzătoare din standardele de contabilitate.Se cere un mecanism nou de realizare a scopurilor statului de limitare a preţurilor la unele produse social necesare. Schema, care se foloseşte în prezent, este complicată, neclară, creează multe probleme entităţilor. Noi susţinem necesitatea de a limita preţurile la unele produse, dar cerem ca statul să propună o schemă mai simplă de realizare a acestei norme. Situaţia de astăzi creează condiţii pentru amenzi exagerate, nejustificate şi motive pentru fapte de corupţie etc.

Autorii amendamentelor urmează să ţină cont de acel fapt, că funcţia de bază a unei întreprinderi este să producă bunuri, servicii şi chiar să supravieţuiască în aceste condiţii grele de criză. Contabilul, în acest sens, are o sumedenie de sarcini şi responsabilităţii. Statul urmează să ajute întreprinderile, dar nu să transmită entităţilor funcţiile  sale fireşti de administrare a impozitelor. Şi de altă parte, să stabilească amenzi mari pentru încălcări nefiscale, gen completarea facturilor fiscale. Rugăm să contribuiţi la eliberarea întreprinderilor de presiunea permanentă, legată de completarea facturilor fiscale, stabilirea unor amenzi nejustificate pentru aceste încălcări. Problema completării facturilor şi teama pentru eventuale sancţiuni în acest sens este problema numărul unu pentru orice contabil. Din păcate, modificările propuse nu contribuie la simplificarea lucrurilor, ci dimpotrivă se merge pe calea neclarităţilor, majorării sancţiunilor, etc. Sancţiunile propuse nu sunt justificate şi relevante fraudelor şi pagubelor aduse statului.

3. De asemenea, rugăm să stabiliţi în lege sancţiuni dure pentru încălcări intenţionate şi grave ale legislaţiei fiscale (evaziune fiscală intenţionată, spălare de bani, etc.) şi să nu pedepsiţi aspru întreprinderile pentru încălcări nesemnificative (completarea facturilor fiscale, mici greşeli în dările de seamă, etc.), care n-au adus mari prejudicii bugetului de stat, sau în cazul, în care contribuabilul de sine stătător îşi corectează greşelile. În prezent, este o neînţelegere totală a acestor principii.

Amenzile enorme nu vor reeduca contribuabilii, ci vor duce la dispariţia acestora. Nu este corect de a amenda contribuabilul pentru încălcări, care nu au prejudiciat bugetul de stat.

Se propune, de exemplu, ca pentru lipsa unei benzi de control să fie aplicată amenda în mărime de 50.000 lei. După părerea noastră, aceasta este o exagerare. Responsabilitatea trebuie să fie într-o oarecare măsură proporţională încălcării şi/sau intenţiei de a încălca legea.

Majorarea amenzilor pentru contribuabili nu poate fi acceptată fără majorarea responsabilităţii personale a persoanelor responsabile din cadrul IFS (şi a altor organe cu funcţii de control fiscal) pentru abuzuri, interpretări ale legislaţiei fiscale, realizate în non-concordanţă cu normele legale şi bazate pe înţelegerea personală, pe instrucţiuni, scrisori, regulamente interne şi care sunt în dezacord cu legea.

Răspunsurile organelor fiscale la întrebările contribuabililor sunt evazive, nu conţin răspunsuri directe la întrebările puse. Pe de altă parte, propuneţi să fie majorate amenzile.

ACAP propune să mergem în pas cu realitatea.

Se propune o modificare a articolului 257 alin.(5) prin care se prevede amenda de 50.000 lei pentru „Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de evidenţă … ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal. Ţinând cont de practica fiscală din Republica Moldova, constatăm, că, pentru a aplica această amendă pot fi găsite motive faţă de fiecare întreprindere, care este supusă controlului fiscal. Totul va depinde de ingeniozitatea inspectorului fiscal.

Modificările propuse în ultimii ani în Codul fiscal sunt tot mai haotice, lipsite de o înţelegere a situaţiei reale, nu este asigurată o legătura dintre diferite articole ale Codului fiscal. Se merge pe calea majorării sancţiunilor fiscale, care nu este, în înţelegerea noastră, una bună şi care nu poate să stimuleze entităţile spre o deschidere şi o conlucrare bazată pe încredere şi parteneriat cu organul fiscal. Lărgirea artificială a bazei  de impozitare prin stabilirea unor sancţiuni dure şi nejustificate, legislaţia fiscală neclară, abuzurile din partea organelor cu funcţii de control fiscal, imposibilitatea entităţilor să-şi apere drepturile legale nu pot să contribuie la dezvoltarea economiei prin dezvoltarea activităţii de întreprinzător.

4. Nu susţinem iniţiativa de a transmite Inspectoratului Fiscal de Stat (IFS) a unor drepturi şi împuterniciri adăugătoare, care în înţelegerea noastră, contravin altor acte normative fundamentale. Organele fiscale vor putea atinge obiectivele  propuse dacă vor îndeplini strict legea şi vor conlucra cu alte organe de drept din ţară. Societatea nu are încredere în corectitudinea şi/sau imparţialitatea unui anumit organ cu funcţii de administrare fiscală.Din acest motiv concentrarea unor funcţii mărite în cadrul unui singur organ va duce la abuzuri. După părerea noastră rezervele ce ţin de o administrare fiscală eficientă, în mare parte, depind de activitatea organelor de stat, şi nu de contribuabili. Majoritatea contribuabililor sunt gata să plătească impozite, doresc o transparenţă şi o claritate în relaţiile cu bugetul de stat. Este necesar doar să ni se spună clar, tranşant, ce impozite să plătim şi cum să le calculăm. Însă nici asta nu avem. Este vorba de o legislaţie fiscală cu o mulţime de „găuri albe”, în care, pe parcursul a mai mult de 12 ani de la intrarea în vigoare a Codului fiscal, unele norme din acest cod nu au o abordare univocă din partea organului fiscal. Iar pe de altă parte poţi să fii amendat dur pentru încălcări nesemnificative, de exemplu, completarea facturilor fiscale, etc. Chiar dacă cu plata impozitelor este totul în regulă.

5. Nu susţinem  introducerea în Codul vamal a conceptului propus de audit postvămuire ca formă de control vamal ulterior, care dublează funcţiile altor autorităţi publice competente, şi vor genera costuri suplimentare pentru buget. Norma propusă va majora excesiv povara administrativă şi de control asupra mediului de afaceri.

 

Impozitul pe venit al persoanelor fizice şi juridice, care practică activitatea de antreprenoriat

1. Susţinem majorarea cotei impozitului pe venit de la 0% până la 12%, pentru persoanele juridice şi fizice care practică activitatea de întreprinzător (întreprinderi). În această categorie urmează să fie incluse toate entităţile cu statut de întreprindere, inclusiv şi întreprinzătorii individuali, gospodăriile de fermier (alte întreprinderi cu statut de persoană fizică), care în textul legii se propune să fie impozitate conform cotelor persoanelor fizice.

În condiţiile introducerii cotei impozitului pe veniturile persoanele juridice şi fizice, care practică activitatea de antreprenoriat, la nivel de 12 %, menţinerea cotei impozitului reţinut la sursă din veniturile sub formă de dividende nu poate fi acceptată. Propunem să fie exclusă cota de 6% de impozitare a dividendelor.

2. Noţiunea de dividende, care se foloseşte în textul legii (sau mai bine zis tălmăcirea acestei noţiuni în contextul legii de către factorii de decizie) este distorsionată. Am scris mai multe scrisori pe această temă în adresa Ministerului finanţelor, în care am expus mai multe argumente ce ţin de conţinutul acestei categorii, dar, din păcate, nu s-a ţinut cont la elaborarea propunerilor de modificare a Codului fiscal de concluziile, care se menţin în aceste scrisori. Încă o dată dorim să menţionăm, că majorarea capitalului social din contul profitului net al întreprinderii, care nu modifică cotele-părţi ale acţionarilor (asociaţilor) în capitalul social, nu poate fi considerată drept repartizare de dividende. Rugăm să se ţină cont de această concluzie, care a fost demonstrată de teoria economică şi practica internaţională, şi să se propună modificări corespunzătoare în mai multe articole din Codul fiscal pentru a exclude tălmăcirea incorectă a acestei definiţii.

3. De mai mulţi ani propunem ca administrarea fiscală să fie simplificată, normele propuse să fie clare pentru plătitori. Din păcate, practica de complicare a legislaţiei fiscale se prelungeşte. Se propun unele modificări, care nu sunt bazate pe careva raţionamente. De exemplu, art.25 alin.(2¹) se propune ca deducerea dobânzilor achitate nerezidentului să fie în limita „...dobânzii de refinanţare a băncii naţionale din ţara nerezidentului” (????). Această normă este foarte neinspirată. Nu se ştie cine va publica aceste rate.

4. De asemenea, cu referire la modificările propuse la art.79³ se spune (ţine de aplicarea tratatelor internaţionale de evitare a dublei impuneri) „Pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, până la data achitării venitului, un certificat de rezidenţă eliberat de autoritatea competentă din statul său de rezidenţă”. Această normă în unele situaţii nu poate fi fizic realizată (iar acest fapt a mai fost semnalizat anterior) deoarece în unele ţări certificatul de rezidenţă se eliberează cu ultima zi a anului de rezidenţă şi, corespunzător, nu poate fi prezentat până la data achitării venitului.

5. Propunem să fie clar stipulat în Codul fiscal principiul de bază, conform căruia veniturile nerezidentului se consideră obţinute în Republica Moldova:

Venitul nerezidentului este obţinut în Republica Moldova atunci când acest venit fizic provine dint-un serviciu acordat şi administrat fizic pe teritoriul Republicii Moldova. În prezent, abordarea organelor fiscale este diferită şi sunt cazuri de abordare abuzivă. Articolele 70, 71, 72, 91 nu au o interpretare univocă nici măcar din partea funcţionarilor fiscali. Urmează să fie stabilită o claritate în baza principiilor folosite în alte ţări.

6. Propunem să fie revizuită norma ce ţine de eşalonarea pierderilor în scopuri fiscale (alin. (1), art. 32 al Codului fiscal), care prevede eşalonarea acestor pierderi în părţi egale pe parcursul a 5 ani. Propunem, ca cuvinţele evidenţiate să fie excluse, pe motiv că eşalonarea pierderilor în părţi egale pe parcursul a 5 ani are un impact negativ asupra activităţii întreprinderilor. Iniţierea unei afaceri poate să fie lipsită de profit pe parcursul a mai mulţi ani. Criza economică, de asemenea, are efecte pe parcursul a câţiva ani. Practica internaţională de reportare a pierderilor fiscale, de asemenea, nu prevede marginalizarea dreptului de a deduce cheltuieli suportate în mărime completă.

7. În vederea diminuării riscurilor legate de afaceri şi pentru a stimula dezvoltarea serviciilor de asigurare, care este un element important al unei economii de piaţă, propunem, ca pentru întreprinderi să fie exclusă limitarea deductibilităţii cheltuielilor privind serviciile de asigurare în cadrul activităţii de întreprinzător.

8. Din numele ACAP, rugăm să supuneţi unei analize conţinutul art. 24 din Codul Fiscal, ce ţine de definiţia cheltuieli ordinare şi necesare achitate sau suportate de contribuabil...în cadrul activităţii de întreprinzător”, care are nevoie de un nou conţinut, ce ar reieşi din noile condiţii de activitate a întreprinderilor (tendinţele de dezvoltare a economiei naţionale, internaţionale; concurenţa acerbă pentru pieţe de desfacere; criza economică mondială, etc.). Înţelegerea diferită a conţinutului acestei categorii (cheltuieli ordinare şi necesare) constituie motivul multor contestaţii din partea entităţilor la deciziile organelor fiscale. Întreprinderile sunt limitate să-şi organizeze afacerile nu după înţelegerea personală privind necesitatea suportării unor cheltuieli, dar după înţelegerea organului fiscal, care are alte scopuri. Suntem de părere că numai contribuabilul decide şi argumentează care din cheltuielile suportate sunt ordinare şi necesare în cadrul activităţii sale de întreprinzător. În prezent, orice persoana cu funcţii de control, care are ca scop să colecteze cât mai multe impozite (scop, care nu corespunde cu scopul întreprinzătorului), conducându-se de înţelegerea personală privind organizarea unei afaceri, decide care cheltuieli sunt ordinare şi necesare. Întreprinzătorul practic nu poate să influenţeze această decizie.

Conţinutul acestui articol este o piedică în dezvoltarea antreprenoriatului. Aceasta se datorează faptului că înţelegerea inspectorilor fiscali privind organizarea unei afaceri, în multe cazuri, nu coincide cu înţelegerea antreprenorilor în acest sens şi cu realitatea. Orice cheltuială în cadrul unei afaceri poate să fie pusă la îndoială de inspectorii fiscali, care în mod abuziv pot să declare: cheltuiala nu este ordinată şi necesară pentru activitatea de întreprinzător. Şi urmează sancţiuni.

 

Uzura mijloacelor fixe

Un alt moment la care am dori să atragem atenţia este calculul uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale.

Metoda de calcul a uzurii în scopuri fiscale este foarte dificilă şi creează permanent probleme contabililor. În conformitate cu art.5 (33) din Codul Fiscal, drept facilitate fiscală se consideră „elementele de care se ţine cont la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de reducere a obiectului impozabil, sau amânări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor”. Din motiv că metoda de calcul a uzurii în scopuri fiscale presupune majorarea uzurii deductibile în primii ani de exploatare a proprietăţii uzurabile, respectiv diminuarea sumei impozitului pe venit de achitat în primii ani, cu amânarea termenului de achitare a acestuia în anii viitori (aşa numitele diferenţe temporare privind impozitul pe venit), această metodă constituie în sensul său o „facilitate fiscală”. Însă spre deosebire de celelalte facilităţi fiscale, care au un caracter facultativ, adică în conformitate cu articolul 8 (1) litera i) din Codul Fiscal contribuabilul are dreptul să beneficieze de facilităţi, dar totodată nu este obligat să beneficieze de ele; metoda de calcul a uzurii în scopuri fiscale este o „facilitate cu caracter obligatoriu”. Contribuabilul la momentul actual nu are dreptul la alegere: are el nevoie de această facilitate sau nu.

„Intenţia bună”, la prima vedere, de utilizare obligatorie a acestei facilităţi în scopul nesustragerii mijloacelor întreprinderii pentru plata impozitului pe venit curent, pentru a susţine întreprinderile în primii ani de activitate, precum şi pentru stimularea modernizării echipamentului acestora, în practică a devenit o problemă din cauza procedurii dificile, încurcate şi lipsite de logică de determinare a mărimii uzurii în scopuri fiscale.

Procedura de determinare a uzurii în scopuri fiscale, conţine atât de multe nuanţe, limitări şi momente neclare şi non-univoce, încât deseori duce la apariţia riscului de a fi sancţionaţi pentru completarea incorectă a declaraţiei privind impozitul pe venit, ca rezultat a comiterii erorilor neintenţionate în calcul.

Această procedură este dificilă atât pentru a fi realizată, cât şi pentru a fi administrată, devenind o povară pentru contribuabil, şi respectiv pentru organele fiscale. În cele mai dese cazuri, economiile obţinute de contribuabil în rezultatul utilizării acestei „facilităţi” sunt epuizate de diferite amenzi aplicate de organele de control pentru erorile în calculul acesteia.

Dreptul la alegere: de a utiliza metoda de calcul a uzurii prevăzută de Codul Fiscal, sau de a deduce din venitul impozabil uzura calculată în evidenţa contabilă conform Standardelor Naţionale de Contabilitate, fără aplicarea multiplelor calcule şi ajustări, ar permite contribuabililor de a economisi eforturile (de timp şi mijloace) irosite în zadar pentru aceste calcule dificile şi ineficiente, şi pentru achitarea amenzilor aplicate ulterior pentru erori în calcul şi respectiv completarea incorectă a declaraţiilor. Iar în timpul crizei în care se află acum economia Republicii Moldova, orice resurse sunt vitale pentru supravieţuirea şi dezvoltarea business-ului.

Este evident că, indiferent de metoda care se utilizează pentru calcularea uzurii unui mijloc fix, de la punerea acestuia în exploatare şi până la uzarea completă, mărimea uzurii totale dedusă din venitul impozabil va fi aceeaşi. În final, bugetul de stat nu are nici de câştigat, nici de pierdut în urma utilizării unei sau altei metode de către contribuabil. Atunci, ne punem întrebarea: de ce a fost nevoie de inventat o metodă atât de dificilă de calcul a uzurii în scopuri fiscale, care ani în şir creează probleme şi implică cheltuieli suplimentare atât pentru contribuabili, cât şi pentru stat, în procesul administrării acesteia? Din păcate, aceasta pare a fi până în prezent o întrebare retorică, deoarece nimeni nu este în stare să dea un răspuns clar şi explicit la ea!

Luând în consideraţie cele expuse mai sus, cerem să fie oferit contribuabilului dreptul de a alege metoda de calcul a uzurii în scopuri fiscale: metoda actuală propusă de Codul Fiscal sau metoda prevăzută de standardele de contabilitate.Aceasta poate fi realizat prin modificarea articolelor 26 şi 27 din Codul Fiscal.

Anul 2011 pentru entităţi este binevenit pentru această modificare (trecere la altă metodă de calculare a uzurii) pe motiv că este ultimul an de acţiune a cotei zero privind impozitul pe venit.

 

Taxa pe valoarea adăugată

1. Propunem, ca cota TVA la zahăr de la 8% la 20% să nu fie majorată. Argumentarea noastră se conţine în anexa la această scrisoare.

2. Vă rugăm să atrageţi atenţie la articolul 99 din Codul fiscal, care în prezent este un obstacol mare în dezvoltarea afacerilor în ţara noastră. Pentru străini nu este clar, cum în situaţia când preţurile scad (suntem în plină criză economică mondială !!!) şi întreprinderea este nevoită să vândă marfa la orice preţ posibil pentru a-şi recupera măcar o parte din cheltuieli, întreprinderea este obligată să plătească adăugător TVA din diferenţa dintre cost şi preţul de realizare.

Altă problemă este transmiterea materialelor de publicitate, transmiterea unor bunuri materiale în cadrul unor acţiuni promoţionale, care sunt calificate de organele fiscale ca livrări impozabile privind TVA. Nu este clar de ce agentul economic este nevoit sa calculeze TVA din cheltuieli, dar nu din livrări! Mai mult ca atât, aceste cheltuieli fiind prognozate, contribuie la dezvoltarea afacerii şi au fost deja incluse în preţurile de realizare a mărfurilor şi serviciilor. Aceasta nu este altceva decât o dublă impozitare şi denaturează sensul TVA. Normele existente în prezent, ce ţin de aceste operaţiuni, sunt lipsite de o înţelegere a sensului economic a acestor operaţiuni şi sunt un obstacol în dezvoltarea firească a afacerilor unei întreprinderi.

Bunurile, serviciile acordate clienţilor pentru asigurarea obligaţiunilor de garanţie a calităţii mărfurilor anterior vândute, în interpretarea art. 99, de asemenea, sunt livrări impozabile privind TVA.  Dar, aceasta nu corespunde cu sensul economic al acestei operaţiuni, deoarece costul serviciilor de garanţie a fost inclus în preţul livrării anterioare si a fost deja impozitat.

3. Propunem ca mijloacele fixe, care au fost folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător mai mult de 12 luni şi au fost casate din diferite motive, să nu  se considere că au fost sustrase şi/sau constituie pierderi supranormativ. Această modificare este propusă pentru a exclude abuzurile din partea organelor fiscale privind trecerea în cont a TVA pe mijloacele fixe procurate şi care au fost casate din diferite motive anticipat (catastrofe naturale, uzura morală etc.).

Termenul de exploatare a mijlocului fix este o categorie subiectivă şi depinde în primul rând de înţelegerea entităţii cum şi cât timp va fi exploatat acest activ, de raţionamentul profesional al contabilului. Acest indice subiectiv (termenul de exploatare) nu poate avea efecte fiscale inclusiv din cauza lipsei interconexiunilor directe între normele titlurilor II şi III ale Codului Fiscal.

4. Propunem să fie corectată redacţia alin. (1) p.7 al art.103 alin.(1) din Codul fiscal. IFS prelungeşte să afirme, cu referire la acest articol, că transmiterea dreptului de autor (importul) nu este livrare impozabilă. Noi spunem, că este livrare impozabilă şi urmează să fie plătit TVA din livrare, inclusiv TVA la import. În acest punct legiuitorul a avut în vedere serviciile de înregistrare a dreptului de autor (AGPI, de exemplu), dar nu transmiterea propriu-zisă a dreptului de autor.

5. Propunem ca organele abilitate de stat la elaborarea unor facilităţi fiscale (de exemplu, lucrările de restabilire a localităţilor după inundaţii) să ţină cont, că prin oferirea unor facilităţi fiscale gen „scutire de la plata TVA”, de fapt, nu se acordă careva facilităţi, dimpotrivă se creează probleme adăugătoare furnizărilor de mărfuri şi servicii.Să fie stabilită cota 0% TVA pentru livrărilor corespunzătoare, dar nu livrări scutite de TVA

6. Propunem să fie păstrată facilitatea fiscală privind importul de utilaj fără TVA cu scopul majorării capitalului social.

Părerea, că anularea acestei norme va fi înlocuită prin altă normă privind restituirea TVA din investiţii nu este echivalentă. De această normă nu pot beneficia contribuabilii, care nu sunt plătitori ai TVA. Mai mult ca atât, bugetul va fi mereu creditat de întreprinderi, procedura de restituire este de lungă durată, iar banii entităţilor vor fi retraşi din circuit.

 

Încălcarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti

Cerem organelor abilitate să fie micşorate sancţiunile pentru încălcarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti.

În prezent nerepatrierea mijloacelor băneşti din operaţiuni externe nu poate afecta economia Republicii Moldova (legea corespunzătoare a fost adoptată în anul 1998; situaţia în economie este alta), dimpotrivă excesul de valută din străinătate în formă de redevenţe, care este prezent în ţara noastră, poate avea efecte negative asupra cursului de schimb a valutei naţionale.

Amenda pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti este stipulată atât în Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, cât şi în Codul Contravenţional al Republicii Moldova. Nu pot fi aplicate mai multe sancţiuni pentru o încălcare. Sancţiunea stabilită în acest Cod este exagerată şi nu este relevantă vinei, căci pentru nerepatrierea unui euro şi a unui milion de euro se aplică aceeaşi sancţiune de la 8.000 la 10.000 lei. În plus, se amendează şi persoanele fizice, etc.

Va rugăm sa ţineţi cont de problemele expuse în această scrisoare, de sugestiile şi propunerile noastre. Anexat va prezentăm propuneri de modificare ale unor norme din Codul fiscal şi alte acte normative.

Anexa: Obiecţiile şi propunerile la proiectul Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termenul mediu 2012-2014”

Propunerile cu referire la Legea privind activitatea de audit vor fi prezentate în timp util.

 

Cu respect,

Veaceslav Ciobanu,

Preşedintele Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova

Comentarii

  1. Adrian spune:

    Aceste modificari demult sint bine venite
    Le sustin

  2. Contabil spune:

    Sint de acord, in special ce vor sa faca cu amenzi, este o prostie totala !!!! se creaza impresia ca sintem un stat politinesc! Degraba nu o sa vree nimeni sa lucreze contabil cu asa amenzi si atirnare de organele fiscale mai ales la controale.

  3. ghenadie negara spune:

    la capitolul uzura mf in scopuri fiscale autorii sesizarii nu au tinut cont, ca regulile fiscale la acest capitol au nu numai caracter de „stimulare” la inceputul expluatarii ci si caracter de constringere in cazul unor manipulari de ordin contabil care pot avea loc. cel mai simplu exemplu este reevaluarea MF care poate avea la origine doar caracter de planificare fiscala prin cresterea valorii amortizarilor. astfel ca regulile sunt bune, insa urmeaza a fi precizate si clarificate unele momente, care duc la interpretare ambigua.

  4. Victoria spune:

    Sustin propunerile inaintate.dar stiu ca la noi in tara putin se accepta de stat in filosul contribuabilului.Am simtit-o pe propria piele.

  5. Alexandru spune:

    Sper să fim auziți. la capitolul cu privire la plata TVA de la restituirea de ex-lu a grâului alimentar din Rezerva de stat. Conform noțiunii -returnarea nu este o livrare impozabilă. recent sa făcut trimitere la o altă scrisoare și este necesar de plătit. Pur și simplu se plătește TVA de 2 ori. odată la livrarea mărfurilor finite şi a doua oară la returnarea grîului

Înregistrare

Restabilirea parolei

Se încarcă...