Curtea de Conturi constată că facilitățile fiscale și vamale au avut un efect semnificativ asupra veniturilor statului constituind peste o treime din bugetul public național. Valoarea facilităților fiscale și vamale acordate de stat pentru anii 2011-2015 este echivalentă cu aproximativ 57,4 mld. lei.

Curtea de Conturi a Republicii Moldova a realizat auditul de conformitate asociat auditului de performanță al sistemului facilităților fiscale și vamale, având ca scop evaluarea conformității și eficienței sistemului facilităților fiscale și vamale.

Facilitățile fiscale și vamale reprezintă suma impozitului sau taxei nevărsate la buget. Scopul facilităților fiscale și vamale este sprijinirea unui anumit grup de contribuabili sau a unui anumit tip de activitate, constituind o derogare de la sistemul impozitelor și taxelor de stat, care micșorează veniturile real achitate în buget. În perioada auditată, facilitățile fiscale și vamale au avut un efect semnificativ asupra veniturilor statului constituind peste o treime din bugetul public național.

Facilitățile fiscale și vamale sunt definite ca o derogare de la structura normală de impozitare, care scad veniturile statului și au un impact semnificativ asupra finanțelor statului în întregime. Valoarea facilităților fiscale și vamale acordate de stat pentru anii 2011-2015 (a celor cuantificate și raportate de administratori) este echivalentă cu aproximativ 57,4 mld. lei. Doar pentru anul 2015, suma acestora este de circa 14,7 mld. lei, ceea ce constituie peste 48% din cheltuielile bugetului de stat executate în același an (30,1 mld. lei), acesta fiind cel mai înalt nivel din ultimii 5 ani.

De asemenea, în contextul semnificației valorii și impactului facilităților fiscale și vamale asupra veniturilor bugetului public național, auditul menționează că, circa 50 tipuri de facilități fiscale și vamale sunt aplicate constant pentru o perioada mai mare de 19 ani, fără a fi operate modificări, revizuiri, sau ajustări de rigoare.

Totodată, ca pondere în Produsul Intern Brut, facilitățile fiscale și vamale constituie 12,1% și respectiv, 37,1% - ca pondere în Bugetul Public Național, iar în bugetul de stat și bugetele unităților  administrativ-teritoriale - circa 50,9%.

Facilitățile fiscale și vamale, în principal, au fost evaluate de audit din punct de vedere al responsabilității: ce informații privind facilitățile servesc ca temei pentru luarea deciziilor la elaborarea politicilor bugetar -fiscale; ce informații sunt disponibile privind valoarea facilităților administrate de unii responsabili de acest proces; costurile și impactul, precum și modul în care acestea sunt raportate. În temeiul rezultatelor activităților de audit desfășurate, se relevă că facilitățile fiscale, care de fapt reprezintă venituri nevărsate la buget ce urmează a fi utilizate de beneficiarii acestora în scopurile aprobate, ca parte a sistemului de management financiar al statului nu asigură un mod corespunzător de guvernare în concordanță cu semnificația lor economică.

Mai mult decât atât, calitatea procesului de planificare și fundamentare a cuantumului facilităților fiscale și vamale este afectată de lipsa procedurilor și de nestabilirea responsabilităților aferente acestei etape pentru fiecare autoritate publică implicată legal în acest proces în corespundere cu prevederile legale.

Creșterea continuă a volumului facilităților fiscale și vamale în ultimii cinci ani se datorează extinderii spectrului facilităților acordate care, la finele anului 2015 au constituit 105 tipuri de scutiri de taxe și impozite. Astfel, în ultimii ani numărul facilităților a sporit, fiind înregistrată și tendința de majorare a volumului total al acestora. Evoluția în cauză este în contradicție cu prezența și creșterea evolutivă a deficitului bugetar, precum și a evoluției datoriei de stat. Mai mult, diversificarea facilităților aplicate condiționează creșterea nivelului altor impozitări.

De asemenea, auditul confirmă că, instituțiile abilitate cu dreptul de administrare a facilităților fiscale și vamale nu monitorizează conform procesul de executare a facilităților fiscale și vamale, iar funcționalitatea controalelor acestora este limitată de neaplicarea în deplină măsură a tuturor instrumentelor legale de care dispun.

Pe de altă parte, datele raportate de Ministerul Finanțelor privind volumul facilităților fiscale și vamale nu acoperă toate facilitățile utilizate de beneficiari. În plus, nu toate valorile sunt cuantificate și, din această cauză, corectitudinea și plenitudinea procesului de raportare sunt afectate, părților interesate nefiindu-le oferite date complete și fidele referitor la valoarea sau mărimea facilităților utilizate de beneficiari. Astfel, neconformarea raportării depline de către Ministerul Finanțelor a facilităților fiscale și vamale constituie cu circa 5762,8 mil. lei mai puțin decât datele deținute de organele vamale și fiscale, astfel nu se asigură veridicitatea și plenitudinea datelor prezentate Parlamentului și publicului larg vizând costurile reale ale facilităților fiscale și vamale.

O imagine mai reală și concludentă a situației actuale în ceea ce privește facilitățile respective ar putea fi obținută prin efectuarea unei inventarieri totale, cu codificarea fiecărui tip de facilitate, precum și cu elaborarea unui nou format de raportare al acestora.

Nu există încă planuri de monitorizare și de îndeplinire a obiectivelor facilităților propriu-zise, stabilite la data aprobării legale a acestora. Nici o autoritate centrală nu are ca sarcină exhaustiv determinată evaluarea impactului economico-social al facilităților fiscale și vamale.  Concomitent, Ministerul Finanțelor, care este responsabil de monitorizarea facilităților fiscale și vamale, nu a asigurat efectuarea analizelor impactului acordării facilităților fiscale și vamale, ci s-a limitat doar la generalizarea și sistematizarea informațiilor la nivel de costuri ale acestora.

Concomitent, auditul denotă că:

• măsurile aplicate de Serviciul Vamal nu asigură în totalitate monitorizarea bunurilor care cad sub tratamentul tarifar favorabil prin utilizarea facilităților fiscale și vamale la importul mărfurilor în funcție de destinația lor finală;
• carențele cadrului normativ-legal privind clasificarea activelor materiale pe termen lung, destinate includerii în capitalul social, au cauzat importul și introducerea în capitalul social a diferitor bunuri, care nu întrunesc criteriile de utilizare: fabricarea produselor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor;
• creșterea rețelei de magazine duty-free, prin amplasarea acestora înainte de punctul de control al pașapoartelor în zona de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, deschiderea acestora în zonele temporar necontrolate de autoritățile constituționale, precum și deschiderea unui magazin duty-free între malul drept și cel sting al Nistrului au determinat majorarea facilităților fiscale și vamale de la 244,6 mil. lei în anul 2011 până la 904,2 mil. lei în anul 2015;
• scutirea agenților economici din raioanele de est ale Republicii Moldova de la plata tuturor drepturilor de import în anul 2015 a însumat 1606,0 mil. lei, totodată, nefiind diminuat sau exclus riscul, că mărfurile respective nu vor fi reintroduse pe teritoriul Republicii Moldova;
• lipsa unor instrumente pentru identificarea deplină, corectă și operativă a beneficiarilor de facilități fiscale, precum și a volumului facilităților acordate, a condiționat neraportarea de către Serviciul Fiscal de Stat a facilităților fiscale acordate serviciilor financiare în sumă de 2192,2 mil. lei în anul 2015;
• instrumentele de care dispun Serviciul Vamal și Serviciul Fiscal de Stat nu oferă o garanție cu privire la respectarea de către beneficiari a condițiilor necesare de beneficiere de facilități fiscale și vamale. Efectuarea auditurilor post-vămuire cu o întârziere de 3-4 ani după importul și repartizarea bunurilor în calitate de ajutor umanitar nu asigură relevanța acestor măsuri.

În opinia Curții de Conturi, eficiența socială a facilităților fiscale și vamale semnificative ar trebui evaluată în mod regulat. În acest sens, ar trebui stabilite obiective de performanță pentru beneficiarii facilităților în același mod, ca și în cazul împrumuturilor sau creditelor, cu monitorizarea și raportarea lor. Acest lucru ar îmbunătăți transparența politicii de acordare și utilizare a facilităților.