În 1661, Stockholms Banco, precursoarea băncii centrale suedeze, emitea primele bancnote din Europa. Acum însă, asemeni vecinelor sale Norvegia, Danemarca şi Finlanda, Suedia devine rapid o societate în întregime cashless, scrie The Guardian. Autobuzele suedeze nu mai acceptă cash de ani întregi, e imposibil să cumperi un billet cu numerar la metroul din Stockholm, retailerii pot prin lege să refuze monede şi bancnote, iar vânzătorii stradali, şi chiar şi bisericile, preferă din ce în ce mai mult cardurile sau plăţile prin telefon.
Potrivit băncii centrale a ţării, Riksbank, tranzacţiile cu numerar au reprezentat doar 2% din valoarea tuturor plăţilor în Suedia anul trecut, un procent la care unii se aşteaptă să scadă la 0,5% până în 2020.
În magazine, cash-ul este acum utilizat pentru numai 20% din tranzacţii, jumătate din procentul atins cu cinci ani în urmă, şi cu mult sub media mondială de 75%. Şi, uimitor, aproximativ 900 din cele 1.600 de filiale bancare din Suedia nu mai au cash disponibil sau acceptă depozite sub formă de cash, iar multe, în special în zone rurale, nu mai au ATM-uri.
„Cred că Suedia va deveni în mare parte o societate cashless în aproximativ cinci ani", susţine Niklas Arvidsson, profesor la Institutul Regal de Tehnologie (KTH) din Stockholm. Cardurile reprezintă acum principala modalitate de plată: potrivit Visa, suedezii le folosesc acum de peste trei ori mai des decât europenii de rând, operând în medie 207 plăţi prin card în 2015. Mai recent, aplicaţiile pe telefon mobil s-au dezvoltat în mod spectaculos.
Swish, o aplicaţie extrem de populară dezvoltată în parteneriat cu bănci importante ca Nordea, Handelsbanken, SEB, Danske Bank şi Swedbank, utilizează numere de telefon pentru a permite oricui deţine un smartphone să transfere bani dintr-un cont bancar în altul în timp real.
Există, în mod evident, temeri: cazurile de fraudă electronică au înregistrat mai mult de o dublare în ultimul deceniu, iar mai mulţi critici se întreabă dacă un sistem în întregime electronic nu reprezintă o ameninţare la adresa intimităţii. Organizaţiile oamenilor mai în vârstă se tem de asemenea că cei care preferă cash-ul vor fi dezavantajaţi, în timp ce educatorii se tem că tinerii vor fi tentaţi să cheltuiască bani pe care nu-i au. Din aceste motive şi din altele de ordin social, spune Arvidsson, cash-ul nu va dispărea încă.