Riscurile pe care le asumăm atunci când decidem să investim într-o afacere pot avea efecte negative asupra obiectivelor pe care ni le-am stabilit, scrie avocatnet.ro. De aceea, se impune o analiză a tuturor factorilor de risc identificați și formularea unei strategii de răspuns, care să diminueze efectele resimțite. Riscul reprezintă posibilitatea de a pierde sau de a suferi prejudicii, ca urmare a producerii unor evenimente viitoare care în prezent sunt incerte. Totodată, se impune formularea unei strategii de răspuns care să conducă la eliminarea completă a acestor riscuri, iar atunci când nu este posibil acest lucru, se urmărește cel puțin diminuarea efectelor negative.

Astfel, analiza riscurilor presupune parcurgerea a două trepte:

• analiza evenimentelor viitoare care ar putea produce pierderi sau prejudicii societății;
• obținerea tuturor informațiilor necesare care pot conduce la diminuarea efectelor sau eliminarea completă a riscurilor.

Atunci când o societate demarează un proiect, managerul este interesat de cunoașterea tuturor factorilor care ar putea influența implementarea proiectului și atingerea obiectivelor fixate. De aceea, analiza riscurilor în cadrul proiectelor va fi structurată astfel:

• identificarea riscurilor;
• analiza riscurilor;
• stabilirea strategiilor de abordare a riscului;
• monitorizarea şi controlul riscului.

Identificarea riscurilor

În cadrul unui proiect, riscurile sunt evenimente viitoare care, dacă se vor produce, vor avea un efect negativ asupra obiectivelor asumate și asupra resurselor disponibile. Pentru a putea diminua sau elimina efectele negative, trebuie să fie cunoscut contextul în care proiectul se realizează, dar și efectele care pot declanșa riscurile în cauză.

Identificarea riscurilor se poate realiza cu ajutorul unor instrumente utilizate frecvent în managementul de proiect, dintre care am amintit doar două:

• analiza „brainstorming" presupune o discuție a persoanelor implicate în realizarea unui proiect. Discuția va fi condusă de un moderator care va adresa întrebări persoanelor din sală, trăgând concluzii și reluând temele de discuție până la obținerea unui consens din partea celor prezenți;
• utilizarea bilețelelor Crawford presupune ca fiecare manager de departament în cadrul unei organizații să răspundă la aceeași întrebare: Care sunt principalele cinci riscuri cu care proiectul/societatea s-ar putea confrunta? Având pregătire și responsabilități diferite, persoanele vor da răspunsuri diferite, punând pe primele locuri acele riscuri care le afectează activitatea. Spre exemplu, un manager financiar va spune că riscul de insolvență este cel mai important, în timp ce un director de producție va spune că defectarea utilajelor va fi riscul cu impactul cel mai mare asupra societății sau proiectului.

Clasificarea riscurilor

După identificare, riscurile vor trebui să fie clasificate. Cea mai simplă formă de clasificare a riscurilor va fi făcută în funcție de mediul din care provin:

• riscuri interne ale organizației;
• riscuri externe ale organizației.

Riscurile interne sunt determinate de factori din interiorul organizației sau proiectului, iar controlul lor va fi mai ușor de făcut. Iată câteva exemple de riscuri interne:

• riscul de incapacitate de plată. Este determinat de imposibilitatea societății de a face față plăților curente, ca urmare a lipsei de lichidități. Această situație poate inteveni și atunci când activitatea societății este profitabilă, atunci când societatea nu corelează momentele în care încasează de la clienți cu momentele în care plătește către furnizori;
• riscul unor greve. O grevă este un conflict de muncă spontan, iar producerea sa poate avea repercusiuni grave asupra activității societății și poate afecta contractele în derulare;
• riscul tehnologic, ce se referă la apariția unor defecțiuni ce vor provoca întârzieri în livrarea comenzilor contractate.

Riscurile externe sunt determinate de factori din mediul în care societatea își desfășoară activitatea, dar aflați în afara controlului ei. În cele mai multe situații, aceste riscuri nu pot fi complet eliminate, astfel că înțelegerea impactului și cunoașterea factorilor ce le declanșează sunt vitale. Iată câteva exemple de riscuri externe:

• riscul valutar determinat de oscilațiile de curs ale unei monede de referință. Atunci când a fost încheiat un contract în euro, spre exemplu, plățile în lei făcute la un curs de schimb viitor vor suporta acest risc valutar, atunci când cursul euro va crește;
• riscuri pure, care vizează factori naturali, precum alunecări de teren, cutremure, inundații etc. Aceste riscuri nu pot fi complet eliminate, însă împotriva acestora se pot încheia polițe de asigurare, fiind astfel externalizate;
• riscul concurențial este determinat de apariția unei firme ce produce aceleași bunuri, sau oferă aceleași servicii.Riscul concurențial nu poate fi eliminat complet, dar societatea se poate diferenția de alți competitori prin construirea unor avantaje concurențiale: service mai bun, livrare gratuită, garanție mai mare, funcții extinse ale produsului etc, pe care o firmă nou intrată pe piață nu le va putea replica;
• riscuri fiscale, precum schimbarea cotelor de impozitare, creșterea salariului minim pe economie, modificarea cotei TVA;
• riscuri economice, precum o nouă criză economică.

Analiza riscurilor

După identificarea și clasificarea riscurilor, următorul pas în managementul riscurilor îl va reprezenta analiza lor. Astfel, riscurile vor fi analizate sub două aspecte:

• probabilitatea de manifestare;
• impactul avut.

De cele mai multe ori, probabilitatea de manifestare este invers proporțională cu impactul avut. Cu cât probabilitatea de manifestare a unui risc este mai mare, cu atât impactul său este mai mic.

Spre exemplu, un cutremur cu o intensitate de peste șapte grade pe scara Richter poate produce avarii serioase asupra structurii de rezistență a unei clădiri. Totuși, cutremurele de o asemenea intensitate sunt rare.

Atât probabilitatea de apariție a unui risc, cât și impactul său potential vor fi analizate luând în calcul trei nivele:

• probabilitate (sau impact) ridicat;
• probabilitate (sau impact) mediu;
• probabilitate (sau impact) scăzut.

Rezultatul îmbinării acestor elemente constă într-o matrice cu trei rânduri şi trei coloane, determinând trei categorii de risc:

• risc mare;
• risc mediu;
• risc scăzut.

Pentru o detaliere a celor expuse până acum, să presupunem că analizăm trei riscuri:

• un risc de cutremur;
• un risc concurențial;
• un risc de incapacitate de plată.

În cazul riscului de cutremur, probabilitatea de manifestare este scăzută, însă impactul potențial este ridicat. În cazul unui risc concurențial, echipa de management poate estima o probabilitate ridicată de apariție și un impact scăzut, atunci când se bazează pe avantaje concurențiale dificil de replicat. În cazul unui risc de incapacitate de plată, echipa de management consideră o probabilitate de apariție medie și un impact asupra afacerii ridicat.

Dacă este cazul, pentru a obține o analiză mai exactă, putem extinde analiza făcută mai sus pe cinci praguri, obținând de această dată:

• risc foarte mare;
• risc mare;
• risc mediu;
• risc scăzut;
• risc foarte scăzut.

Definirea unor riscuri ca fiind scăzute, medii sau ridicate ține, pe de altă parte, de un factor subiectiv, respective toleranța la risc a fiecărui individ. Astfel, persoanele cu toleranță la risc ridicată, sunt dispuse să își asume riscuri ridicate, fiind interesate de câștigul mai mare asociat acestui risc. Persoanele cu toleranță ridicată la risc joacă la bursă sau pariază.

Pe de altă parte, persoanele cu toleranță scăzută la risc nu își asumă riscuri ridicate și poate nici medii. Acestea vor economisii banii la bancă și nu vor fi atrase de un potențial câștig important la bursă. În funcție de aceste încadrări, echipa de management își va stabili strategia de răspuns.

Stabilirea strategiilor de abordare a riscului

În funcție de încadrarea riscurilor, managerul de proiect poate lua următoarele decizii:

• poate menține sub un atent control riscurile scăzute sau medii;
• poate externaliza riscurile ridicate.

Astfel, strategiile de abordare a riscului includ:

• formularea unor strategii de abordare;
• externalizarea riscurilor.

În exemplul de mai sus, echipa de management poate hotărî:

• externalizarea riscului de cutremur către o companie de asigurare, în baza unui contract de asigurare;
• menținerea sub analiză internă a riscului de incapacitate de plată și formularea unei strategii interne;
• menținerea sub analiză internă a riscului concurențial.

Strategiile pentru menținerea sub o analiză internă a riscului de incapacitate de plată ar include:

• obținerea unei linii de credit pentru o anumită perioadă;
• renegocierea contractelor cu furnizorii și obținerea unor termene mai mari de plată;
• renegocierea contractelor cu clienții și obținerea unor termene mai reduse de plată;
• eliminarea cheltuielilor inutile;
• reducerea cheltuielilor care nu sunt absolut necesare.

Simpla identificare a riscurilor nu este suficientă în cadrul unui proiect. Întotdeauna trebuie să fie formulate și soluțiile avute în vedere pentru eliminarea completă a riscurilor, atunci când acest lucru este posibil, sau diminuarea efectelor resimțite asupra proiectului. Echipa de management va menține în permamență o atenție sporită asupra cauzelor care determină riscurile, evitând astfel transformarea unor riscuri scăzute în riscuri medii sau ridicate.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă derulată de avocatnet.ro pentru sprijinirea antreprenorilor care intenționează să lanseze sau să conducă o afacere.