Un avocat nu este de acord cu prevederile alin. 1, lit c) a art. 12 din Legea cu privire la leasing, care statuează că ”locatorul are dreptul să ceară achitarea integrală și înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze contractul, cu reparația pagubelor și/sau cu restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod esențial clauzele contractului”. Acesta cere declararea neconstituționalității prevederilor menționate.

Avocatul consideră că, potrivit acestei prevederi, pentru neexecutarea unor anumite obligații ale contractului de leasing de către Locatar, Locatorul are libera discreție de a acționa după bunul său plac, îndeplinind una sau mai multe din acțiunile stabilite de norma contestată. Și anume: să ceară achitarea integrală și înainte de termen a ratelor de leasing (adică a întregului cost a bunului transmis în leasing Locatarului), să rezilieze sau să ceară rezilierea contractului de leasing cu cerința de reparare a prejudiciului și să ceară restituirea de către Locatar a bunului transmis în leasing. 

Potrivit autorului sesizării, această prevedere prezintă o deficiență gravă de conținut, de reglementare a acțiunilor pe care le poate întreprinde Locatorul în cazul în care constată că Locatarul ar încălca în viziunea lui clauzele contractului de leasing. 

Avocatul indică că din prevederile legii se constată că, contractul de leasing financiar se încheie în scopul transmiterii proprietății asupra bunului transmis în leasing, contra ratelor de leasing care se achită în graficul prevăzut de contract.

În același timp, susține autorul, conform normei de drept criticate ca neconstituțională, Locatarul, în mod aleatoriu, poate decide una din posibilitățile oferite, și anume să ceară achitarea integral și înainte de termen a ratelor de leasing (adică a întregului cost al bunului transmis în leasing Locatarului), să rezilieze sau să ceară rezilierea contractului de leasing cu cerința de reparare a prejudiciului și să ceară restituirea de către Locatar a bunului transmis în leasing.Prin aceasta, Locatarul pierde atât dreptul de proprietate asupra ratelor de leasing achitate Locatorului, cât și dreptul de proprietate asupra bunului sau asupra unei anumite cote-părți din bun.

Apărătorul indică că în speța în care este reprezentant al unei companii, Locatarul a ales să ceară achitarea integrală și înainte de termen a ratelor de leasing (adică a întregului cost al bunului transmis în leasing Locatarului) rămânând și cu proprietatea asupra bunurilor date în leasing, iar Locatarul rămânând și fără bun și fără banii achitați. 

Autorul sesizării notează că modul în care sunt reglementate soluțiile puse la dispoziția Locatorului prin art. 12 din Legea cu privire la leasing, face dificilă adoptarea de către Locatar a unei conduite în raport cu obligațiile sale rezultate din contract, norma de drept fiind impecisă, imprevizibilă și imposibil de înțeles. Avocatul susține că neclaritatea normei criticate încalcă principiul securității juridice și principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislația trebuie să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă.

Potrivit avocatului, drepturile Locatorului stabilite de norma contestată nu sunt suficient de clare și explicit stabilite la nivel legislativ, cu consecințe directe atât asupra dreptului de proprietate a Locatarului care achită ratele de leasing în privința bunului obiect al leasingului, cât și în ceea ce privește obligațiile și conduita pe care poate sau trebuie să o adopte Locatarul în dependență de modalitatea de acțiune aleasă de Locator - de a cere achitarea integral și înainte de termen a ratelor de leasing, rezilierea contractului de leasing cu cerința de reparare a prejudiciului și restituirea bunului. Apărătorul susține că norma contravine Constituției și solicită declararea neconstituționalității acestei prevederi pentru a exclude incertitudinea judiciară.